Când apar cei 144.000?


„Apoi m-am uitat și iată, Mielul stătea pe Muntele Sion; și împreună cu el stăteau o sută patruzeci și patru de mii” (Apoc.14:1).

 

144.000

Cei 144.000 sunt israeliți spi­rituali, creș­tini, pentru că sunt împreună cu „Mielul” și-l „urmează oriunde merge el” (14:4). De aseme­nea, numărul lor este simbolic (Vezi 288.000 de regi și preoți!).

Timpul când apar acești 144.000 depinde de identi­tatea lor în raport cu biserica creștină. Dacă repre­zintă întreaga biserică, din secolul întâi și până la final, sau numai rămășița ei, la care apostolul Pavel s-a referit prin cuvintele "noi cei vii care rămânem până la venirea Domnului" (1 Tes. 4:15). Discuția care urmează va arăta că cei 144.000 sunt rămășița bisericii, care trece prin necazul cel mare, și că astfel timpul apari­ției lor este în viitor.

  • Argumentul sigilării.
    Fenomenele care survin la pecetea a șasea marchează înche­ierea neca­zului cel mare (Apoc. 6:12-17; comp. cu Mat. 24:29). Chiar în acest context Ioan vede grupul celor 144.000 de "isra­eliți", care sunt sigilați ca sluji­tori ai lui Dumnezeu (7:3; 14:1). Nimic nu indică că în numărul lor se găsesc și cei care au murit anterior în necazul cel mare sau chiar de la înteme­ierea bise­ricii (6:9-11).
  • Argumentul învierii.
    Pavel stabi­lește ordinea "întâi vor învia cei morți în Cristos, apoi noi cei vii care rămânem, vom fi răpiți împre­ună cu ei" (1 Tes. 4:16, 17). Întrucât învierea are loc în Mileniu (20:3, 4), rămășița bise­ricii nu poate fi "împreună" cu ceilalți decât numai după această înviere, adică în Mileniu. Dar în capito­lele 7 și 14 cei 144.000 sunt deja sigilați ca slujitori ai lui Dumnezeu și strânși pe Muntele Sion - toate acestea înainte de Mileniu.
    • Pasajele din Apocalipsa 6:9-11 și 14:13, deși îi mențio­nează pe cei care au murit sau mor de atunci înainte, nu se referă la o înviere propriu-zisă a morților. Din contra, se speci­fică că ei urmează "să se mai odih­nească încă puțin" (în somnul morții).
  • Argumentul profetic.
    Unele caracteristici ale celor 144.000 se bazează pe profeții ale Vechiului Testa­ment referi­toare la resta­bilirea rămășiței în patria ei pe muntele Sion. De exemplu, cuvintele din 14:5: "Și în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină", sunt o parafra­zare a profeției lui Țefania: "Rămășița lui Israel nu va mai lucra nedrept, nu va mai spune minciuni și nici nu se va mai găsi în gura lor o limbă înșelă­toare" (Țef. 3:13).

În lumina argumen­telor de mai sus este evident că cei 144.000 sunt rămășița bisericii, care supravie­țuiește necazului cel mare.