Când apar cei 144.000?
„Apoi m-am uitat și iată, Mielul stătea pe Muntele Sion; și împreună cu el stăteau o sută patruzeci și patru de mii” (Apoc.14:1).
Cei 144.000 sunt israeliți spirituali, creștini, pentru că sunt împreună cu „Mielul” și-l „urmează oriunde merge el” (14:4). De asemenea, numărul lor este simbolic (Vezi 288.000 de regi și preoți!).
Timpul când apar acești 144.000 depinde de identitatea lor în raport cu biserica creștină. Dacă reprezintă întreaga biserică, din secolul întâi și până la final, sau numai rămășița ei, la care apostolul Pavel s-a referit prin cuvintele "noi cei vii care rămânem până la venirea Domnului" (1 Tes. 4:15). Discuția care urmează va arăta că cei 144.000 sunt rămășița bisericii, care trece prin necazul cel mare, și că astfel timpul apariției lor este în viitor.
- Argumentul sigilării.
Fenomenele care survin la pecetea a șasea marchează încheierea necazului cel mare (Apoc. 6:12-17; comp. cu Mat. 24:29). Chiar în acest context Ioan vede grupul celor 144.000 de "israeliți", care sunt sigilați ca slujitori ai lui Dumnezeu (7:3; 14:1). Nimic nu indică că în numărul lor se găsesc și cei care au murit anterior în necazul cel mare sau chiar de la întemeierea bisericii (6:9-11).
- Argumentul învierii.
Pavel stabilește ordinea "întâi vor învia cei morți în Cristos, apoi noi cei vii care rămânem, vom fi răpiți împreună cu ei" (1 Tes. 4:16, 17). Întrucât învierea are loc în Mileniu (20:3, 4), rămășița bisericii nu poate fi "împreună" cu ceilalți decât numai după această înviere, adică în Mileniu. Dar în capitolele 7 și 14 cei 144.000 sunt deja sigilați ca slujitori ai lui Dumnezeu și strânși pe Muntele Sion - toate acestea înainte de Mileniu.- Pasajele din Apocalipsa 6:9-11 și 14:13, deși îi menționează pe cei care au murit sau mor de atunci înainte, nu se referă la o înviere propriu-zisă a morților. Din contra, se specifică că ei urmează "să se mai odihnească încă puțin" (în somnul morții).
- Argumentul profetic.
Unele caracteristici ale celor 144.000 se bazează pe profeții ale Vechiului Testament referitoare la restabilirea rămășiței în patria ei pe muntele Sion. De exemplu, cuvintele din 14:5: "Și în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină", sunt o parafrazare a profeției lui Țefania: "Rămășița lui Israel nu va mai lucra nedrept, nu va mai spune minciuni și nici nu se va mai găsi în gura lor o limbă înșelătoare" (Țef. 3:13).
În lumina argumentelor de mai sus este evident că cei 144.000 sunt rămășița bisericii, care supraviețuiește necazului cel mare.