Îngeri care sunt oameni


„Binecuvântaţi pe Domnul, îngerii Lui, care sunteţi tari în putere,
care împliniţi poruncile Lui şi care ascultaţi de glasul cuvântului Lui.”

(Psalm 103:20).

 

În limbile Bibliei, cuvintele redate cu înger înseamnă ”mesager” sau ”trimis”, prin extindere, repre­zentant cu autoritate, agent. Atât malak din ebraică cât și aggelos din greacă. În limbile moderne însă, îngerii sunt ființe cerești cu aripi, spirite. Cum ar trebui redați acești termeni, ținând cont de necon­cordanța semantică? Versiunile biblice tradi­ționale folosesc înger în general și mesager acolo unde este evident că este vorba de oameni. Dar, făcând astfel, introduc în mod greșit o distincție între îngeri și mesageri. Young's Literal Trans­lation redă consecvent termenii cu ”mesager”, lăsând citito­rului liber­tatea să stabi­lească ce sunt mesagerii sau când sunt oameni și când nu.

 

Pasaje biblice dificile în care ”îngerii” sunt oameni

Multe pasaje biblice se clarifică dacă îngerii sunt înțeleși în mod corect ca mesageri sau trimiși:

●  Faptele 12:15

„Eşti nebună!”, i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este îngerul lui”.

Slujnica Roda a auzit și recunoscut glasul lui Petru, dar ceilalți din casă au fost siguri că este un trimis al lui, el fiind legat și păzit în închisoare. Raționa­mentul lor s-a bazat pe norma­litatea în acel timp ca cei din închisoare să comunice cu cei de afară prin trimiși sau mesageri. Este un caz tipic în care, dacă cuvântul este redat cu sensul lui din greacă, devine inteligibil în context. Nefiind necesare variante de inter­pretare de genul spiritul lui Petru sau îngerul lui păzitor.

 

●  1 Corinteni 11:10

De aceea, femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.

Întrucât în greacă aggelos (pronunțat: angelos) înseamnă ”trimis (cu autoritate), repre­zentant” și contextul arată că bărbații sunt chipul lui Dumnezeu și au autoritatea delegată de el prin Cristos, înseamnă că ei sunt acești ”trimiși” cu autoritate. ”Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Hristos... Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului” (v. 3, 7). Rugăciunea publică (cu voce tare) o pune pe femeie într-o poziție de reprezen­tantă a adunării în fața lui Dumnezeu. Semnul autorității pe capul ei indică că face acest oficiu sub autoritatea bărbatului, care este capul ei.

 

●  1 Timotei 5:21

Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi, să păzeşti aceste lucruri, fără vreun gând mai dinainte, şi să nu faci nimic cu părtinire.

Aceste cuvinte sunt aproape paralele cu cele ale lui Agripa în discursul său către evrei: ”Protestez înaintea lui Dumnezeu, a templului vostru sfânt și a tuturor îngerilor cerului” (Iosephus, Răzb., b. ii. cap. 16). În cuvintele lui Agripa, ”îngerii cerului” erau exact ce înseamnă expresia în greacă: ”trimișii cerului”, adică cei cu autoritate de la Dumnezeu față de popor. Care pentru el erau marele preot și toți membrii sinedriului, pentru că îi menționează în ordine după templu. Deci la fel, prin cuvintele ”înaintea trimișilor aleși”, Pavel se putea referi în ordine ierahică la Dumnezeu, Cristos și Apostoli, ca repere sau temelii ale Bisericii, la care se raporta și el.

 

●  1 Timotei 3:16

Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă”.

A fost văzut de cei trimiși apoi ca martori ai învierii - apostolii. Verbul ὤφθη (văzut) este folosit în legătură cu arătările de după înviere ale lui Cristos către oameni. Ființele din ceruri văd oricum totul, astfel că este redundant să fie menționat că l-au văzut pe Isus înviat.

 

●  Marcu 1:13

Unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice, şi-I slujeau îngerii.

Trebuie să fi fost ”trimiși” sau mesageri care-l aprovi­zionau cu vești și cele necesare și care mai târziu au povestit despre acest episod. În Luca 9:52 Isus ”a trimis înainte nişte soli (aggeloi), care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-i pregătească un loc de găzduit”. Și Ioan Boteză­torul s-a folosit de doi trimiși (aggeloi) - Luca 7:24.

 

●  Evrei 13:2

Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit fără să ştie pe îngeri.

Pe trimișii lui Dumnezeu. Aveau vreodată ocazia creștinii să găzduiască ființe cerești, spirite? Tot ce se puteau aștepta să găzduiască erau străini, călători, despre care să constate apoi că sunt ”trimiși”, oameni ai lui Dumnezeu, a căror prezență era o binecu­vântare. Pentru ospita­litate față de străini Avraam a primit un fiu, Lot a fost salvat din Sodoma împreună cu fiicele lui, iar văduva din Sarepta și-a primit fiul înapoi înviat, ocazie cu care i-a zis lui Ilie: ”Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu”. Toți aceștia au găzduit fără să știe ”trimiși” (aggeloi), oameni ai lui Dumnezeu. ”Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea nepri­hănită prin fapte, când a găzduit pe soli (aggeloi) şi i-a scos afară pe altă cale?” (Iacov 2:25).

 

●  1 Corineni 6:3

Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia?

În viața viitoare, adică în împărăție, biserica va judeca pe trimișii din vechime menți­onați în epistola căte Evrei, în mod deosebit în capitolul 11. Discuția despre ei se încheie cu cuvintele: ”Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit; pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desă­vârşire fără noi” (39, 40). Folosit fără nici un calificativ, termenul are conotația de trimis al lui Dumnezeu, adică trimiși cunoscuți din Scripturi, așa cum erau patriarhii, Moise, judecă­torii, împărații și profeții din vechime.

 

●  Evrei 2:5, GBV2001

Pentru că nu îngerilor le-a supus El lumea locuită care va veni, despre care vorbim.

Așa cum a fost citat mai sus, mesagerii lui Dumnezeu de dinainte de epoca Bisericii, ”măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit; pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi” (Evrei 11:39, 40). Epistola a început cu această clasă de credincioși din vechime (”[Dumnezeu] a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci”), clasă care a inclus pe Abel, Enoh, Noe, Avraam, Isaac, Iacov, Sara, Iosif și Moise, ”căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de proroci!” (Evrei 11). Care ”n-au primit ce le fusese făgăduit” și se încheie cu îndemnuri pentru clasa Bisericii, în numele căreia scriitorul spune: ”Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina” (12:28). Este vorba despre calitatea de împărați a membrilor Bisericii (”ceva mai bun pentru noi”), care vor domni împreună cu Cristos asupra ”lumii locuite care va veni” și care le-a fost ”supusă” prin planul lui Dumnezeu de a-i face o parte a seminței promise moștenitoare (Gal. 3:29; Apoc. 5:9, 10).

 

●  Evrei 2:16, BTF

Fiindcă, într-adevăr, nu a luat asupra lui natura îngerilor, ci a luat asupra lui sămânţa lui Avraam.

Acceptând să ducă până la capăt menirea ungerii care l-a făcut Cristos (Unsul), Isus a devenit parte a seminței lui Avraam, mai exact capul ei - al Bisericii privită ca și Cristos compozit. ”Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos. Şi, dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă” (Gal. 3:27, 29). Așa cum creștinii se ”îmbracă” cu Cristos și, aparținând Cristosului, sunt sămânța lui Avraam, tot așa Isus s-a îmbrăcat sau ”a luat asupra lui” sămânța lui Avraam, adică și-a asumat această identitate. Nu a luat însă asupra lui identitatea (sau rolul) mesagerilor din antichitate, nu a devenit parte a clasei profeților și oamenilor credinței din timpurile VT. În textul citat ”natura” este un cuvânt interpolat pentru întregirea sensului, dar contextul cere mai bine ”identitate”, ”apartenență” sau chiar ”rol/funcție”. După cum a spus chiar Isus, această clasă s-a încheiat cu Ioan Botezătorul: ”Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea. Căci până la Ioan au prorocit toţi Prorocii şi Legea” (Mat. 13:11-13).

 

●  Matei 25:41

Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, bleste­maţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!

”Pregătit diavolului și agenților” lui, cei care-l repre­zintă, care-i pun în practică ideologia. ”Diavolul” este simbolul liniei de gândire care pune pofta proprie înaintea ascultării de Dumnezeu (Geneza 3:15). În Apocalipsa 12 ”trimișii” sau ”agenții” lui sunt creștini falși infiltrați în Biserică.

 

●  1 Petru 1:12

Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propo­văduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.

În greacă aggeloi, ”mesageri”, este nearticulat, dând ideea că în general un mesager dorește să știe ce conține mesajul sigilat pe care-l transportă. Contextul vorbește despre profeții din vechime, care au vorbit despre mântuirea prin Cristos, și despre vestitorii creștini care au vestit acea mântuire profețită propo­văduind Evanghelia sau vestea bună (v. 10, 11). Rădăcina cuvântului ”mesager” (aggel) se regăsește în cuvintele ”vestit” și ”evanghelie” din această frază, ceea ce face naturală referirea la profeții antici și la vestitorii creștini prin termenul comun ”mesageri”. Și unii și alții au vestit ”prin duh”, deci fără să înțeleagă mesajul, deși au dorit să-și adâncească privirile în el, așa ca orice mesager care duce o scrisoare sigilată, ce va avea efecte de viață și moarte în urma trans­miterii - în acest caz de mântuire.

 

●  Fapte 6:15

Şi toţi care şedeau în consiliu, uitându-se cu atenţie la el, vedeau faţa lui ca faţa unui înger.

Ca a unui trimis al lui Dumnezeu, de exemplu Moise. Expresia este obișnuită în scrierile evreiești, chiar prover­bială. În 2 Samuel 14:20 se referă la înțelep­ciune, mai degrabă decât la ceva exterior și vizibil: ”Dar domnul meu este tot atât de înţelept ca şi un înger al lui Dumnezeu”. Fața lui Ștefan radia calm și seninătate, care veneau din siguranța că este trimisul lui Dumnezeu.

 

●  Evrei 1:1-4

După ce a vorbit în vechime părin­ţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul... [care] a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte, ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor.

”Prorocii”, cuprinzând pe toți cei prin care Dumnezeu a vorbit în vechime înainte să vorbească printr-un ”fiu”, sunt numiți ”mesageri” (aggeloi) sau slujitori trimiși, ca termen de comparație referitor la ”numele” mai bun moștenit de Cristos - acela de ”fiu” în antiteză cu cel de ”slujitor”). În mod special Moise este printre aceștia, dar și patriarhii, judecătorii, regii și marii preoți. ”Cât despre Moise, el a fost credincios în toată casa lui Dumnezeu ca slugă... Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu” (Evrei 3:5, 6).

 

●  Evrei 1:6

Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut, zice: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”

Trimișii cu autoritate ai lui Dumnezeu, în mod deosebit împăraţii anteriori din Israel, dar și împăraţii și domnitorii națiunilor. Toți aceștia au ”moștenit” autoritatea regală de la Dumnezeu și au devenit astfel figurativ fii ai lui. Cuvintele sunt citate din Deuteronomul 32:43, LXX („toți fiii lui Dumnezeu să I se închine”) sau din Psalmul 97:7, LXX („toţi îngerii lui Dumnezeu se închină înaintea Lui”). Și scriitorul înțelege prin acești ”trimiși” sau ”fii” - împăraţi, domnitori, judecători, conform Psalmului 82:6: „Eu am zis: «Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt»”. Astfel, prima parte a versetului vorbește despre ”ducerea în lume” sau încoronarea împăratului mesianic, care nu este doar un fiu între ceilalți, ci ”întâiul născut”, cel cu drept de moștenire la tron. Mesia este un fel de întâi născut la suveranitatea asupra pământului, în raport cu ceilalți împăraţi: „El Îmi va zice: «Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele!» Iar Eu îl voi face întâiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pământului” (Psalm 89:26, 27).

 

●  Coloseni 2:18

Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr-o smerenie şi închinare la îngeri.

După Berean Literal Bible: ”Nimeni să nu vă descalifice, fiind încântat de umilința și închinarea îngerilor”. Închinarea, threskeia în greacă, este formă de închinare exterioară, cucernicie, religie, cu accentul pe aspectul ceremonial. Creștinii evrei au continuat să respecte legea mozaică (”mii de iudei au crezut, şi toţi sunt plini de râvnă pentru Lege”, Fapte 21:20), iar Iacov spune că ”dacă cineva nu-și înfrânează limba, cucernicia (threskeia) acestuia este zadarnică” (Iacov 1:26, VBOR). La fel Pavel, în apărarea de acuzațiile iudeilor în fața lui Agripa, menționează ”obiceiurile lor” și pe farisei drept ”cea mai îngustă partidă a religiei (threskeia) noastre” - Fapte 26:5; vezi și 4 Macabei 5:6, 13, ”religia (threskeia) iudeilor”. Cine erau ”mesagerii” de a căror umilință și formă de închinare, cucernicie, religie erau încântați unii dintre creștinii din Colose? Iudeii care crezuseră, în mod deosebit cei aparținând adunării din Ierusalim, unde erau apostolii și Iacov, fratele Domnului, supranumit ”cel drept” pentru devoțiunea lui față de Lege și Templu. Aceștia sau trimiși ai lor vizitau adunările dintre Neamuri, ocazie cu care deveneau vizibile umilința lor cvasiascetică și devoțiunea riguroasă cu care respectau prevederile ceremoniale ale Legii, așa cum se vede din context (Coloseni 2:8, 16, 23).

 

Versete care urmează a fi adăugate:

Galateni 4:14 Şi n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuşi Hristos Isus.

Fapte 23:8, 9 Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă. S-a făcut o mare zarvă; şi câţiva cărturari din partida fariseilor, s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă şi au zis: „Noi nu găsim nicio vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger…?”

Evrei 12:22 Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor.