Isus – durata serviciului


"Ziua sărbătorii Azimilor, în care trebuiau jertfite paștele, a venit" - Ioan 12:1

 

Durata serviciului lui Isus, înțelegând intervalul de timp de la botez până la moarte, poate fi stabilită în două moduri: (1) urmărind cronologic succe­siunea eveni­mentelor descrise în Evanghelii și (2) prin diferență între data morții și data botezului.

▪  La botezul său Isus a fost uns cu duh și cu putere pentru serviciu (Fap. 10:37, 38). Ioan Boteză­torul a văzut duhul coborând în formă de porumbel și rămânând asupra lui și acesta a fost semnul după care l-a identi­ficat drept "Fiul lui Dumnezeu" sau Unsul (Ioan 1:33, 34). Atunci a început serviciul lui Isus. După un timp, care a inclus cele 40 de zile petrecute în pustie, Isus a venit din nou la Ioan și acesta l-a "arătat lui Israel" prin cuvintele și titlurile cu care l-a descris (Ioan 1:19-34). Serviciul public al lui Isus a început din acest moment. De ase­menea, se poate vorbi despre serviciul extins al lui Isus – după arestarea lui Ioan.

 

Intervalul de timp – Pilat din Pont guvernator în Iudeea

Luca plasează începutul serviciului lui Ioan Botezătorul la un timp "pe când Pilat din Pont era guvernator in Iudeea" (3:1). Pilat a admini­strat Iudeea timp de 10 ani între 26 și 36 en. Încer­cările de datare care s-au făcut referitor la serviciul lui Isus sunt incluse în acest interval. Anul morții este cuprins și el în această plajă, cele mai populare propuneri fiind anii 30 și 33 e.n.

◾  De asemenea, Luca (3:1, 2) îi menți­onează pe Irod și Filip, fiii lui Irod cel Mare, care domneau ca tetrarhi, de la moartea tatălui lor în anul 4 î.e.n. până după moartea și învierea lui Isus. Ana și Caiafa au fost succesiv mari preoți între 6 și 36 e.n. Lisania este cunoscut ca tetrarh dintr-o inscripție în care este menționat un titlu imperial cu valabi­litate între 14 și 29 e.n. (Corpus Inscrip­tionum Grae­carum, 4521).

 

Durata minimă și maximă – Isus a sărbătorit de trei ori paștele

Durata serviciului lui Isus poate fi apreciată la 2-3 ani din Evanghelia după Ioan, care mențio­nează trei sărbători de paște în cursul slujirii lui (Ioan 2:13; 6:4; 13:1).

◾  Dacă și "sărbă­toarea iudeilor" din Ioan 5:1 a fost un paște, atunci serviciul lui Isus s-a întins pe 3-4 ani. Este puțin probabil însă ca această sărbă­toare să fi fost un paște. Între 2:13 (primul paște) și 4:35 (înainte de pentecostă când spicele erau "gata pentru seceriș"), au trecut doar 40-50 de zile. După încă câteva zile, probabil la timpul pentecostei, Isus a ajuns în Galileea. Gali­leenii aveau încă proaspete în minte semnele făcute de el în Ierusalim la paște (4:45). Apoi în Cana Isus a făcut o vindecare care este descrisă drept primul semn după paștele din 2:13 și astfel singurul semn până la sărbă­toarea nenumită dn 5:1 (4:46, 54). Cel mai probabil deci această sărbă­toare este una din toamnă, cum ar fi sărbătoarea trompetelor, ziua ispășirii sau sărbătoarea corturilor.

 

Durata probabilă – doi ani și două luni

Din textul Evangheliilor se pot deduce aproxi­mativ două luni între botezul lui Isus și primul paște (Luc. 4:1, 2; Ioan 1:19; 2:1, 12, 13). La acest interval, care ar putea fi mai lung, se adaugă cei doi ani care au trecut între primul și ultimul paște (al treilea). Nu există nicio constrân­gere ca serviciul lui Isus să se intindă pe trei ani și jumătate. Acest intervalul cu semnifi­cație profetică ar putea fi totuși acoperit de serviciul cumulat al lui Ioan Botezătorul și Isus (Compară Luca 4:25 cu Apocalipsa 11:3).

◾  În funcție de felul în care a calculat Luca anul al 15-lea al lui Tiberiu, serviciul lui Ioan putea să fi început cu șase luni sau chiar cu un an mai devreme, în toamna anului 26 e.n. Întrucât serviciul public al lui Isus s-a derulat imediat după arestarea lui Ioan (Mat. 4:12, 17), până în primă­vara anului 30 e.n., la ultimul paște, ar fi putut fi trei ani sau trei ani și jumătate de activitate profetică. Vezi graficul de mai jos referitor la distri­buția perioa­delor lor de slujire:

grafic

P1-P3  Cele trei sărbători de paște

1-2  Primul an de slujire al lui Ioan (?)

2  Începutul anului sabatic (marcat cu roșu)

3  Botezul lui Isus, urmat de 40 de zile în pustie

4  Primii ucenici; 'ia locul înaintea lui Ioan' (Ioan 1:30)

P1  După paște Isus face mai mulți ucenici; "Trebuie ca el să crească, iar eu să mă micșorez" (Ioan 3:30; 4:1)

5  Arestarea accelerează 'micșorarea' lui Ioan

6  Momentul "acum" față de "zilele lui Ioan" (Mat. 11:12)

7  Moartea lui Ioan; Isus ajunge cunoscut (Mar. 6:14)

 

Anul botezului – Anul al 15-lea al lui Tiberiu Cezar

Luca mai consemnează că serviciul public al lui Ioan a început în anul al 15-lea al lui Tiberiu Cesar (Luc. 3:1, 2). Tiberiu a început să domnească împreună cu Augustus în 12 e.n. la sfârșitul lui octombrie și indepen­dent din august, anul 14 e.n. Aceasta face ca anul al 15-lea să fie 26/27 sau 28/29 e.n. În răsăritul Medite­ranei se obișnuia ca domnia monarhilor să se stabi­lească după „anul regal”, care începea în septem­brie sau octombrie. Anul întâi al lui Tiberiu ar fi fost în acest caz lunile până în septem­brie, iar anul al 15-lea ar fi început în septem­brie 27 e.n. (septem­brie 26 e.n. pentru cazul de coregență).

◾  După această metodă anul în care Tiberiu a devenit împărat al Romei îi este atribuit în întregime lui. Întrucât și-a început domnia în 19 august anul 14, primul an este 1 Tișri 13 - 1 Tișri 14 e.n. Astfel anul al 15-lea al lui Tiberiu a fost din 1 Tișri anul 27 în 1 Tișri anul 28 e.n., iar pentru cazul de coregență din 1 Tișri 26 în 1 Tișri 27 e.n. (Harold W. Hoehner, Chronolo­gical Aspects of the Life of Christ, p. 34, 35 și Merill Tenney, Exploring New Testament Culture, p. 159).

 

Anul primului paște – Templul lui Irod în construcție de 46 ani

Irod a rămas cunoscut în istorie pentru proiectele lui ambițioase de construcție. Unul dintre acestea a fost renovarea și extinderea celui de-al doilea templu din Ierusalim, numit și templul lui Irod. La primul paște din timpul serviciului lui Isus, evreii au afirmat că templul fusese în construcție de 46 de ani (Ioan 2:13-20). Întrucât este con­semnat că Irod a început construcția în anul al 18-lea al domniei lui (20/19 î.e.n.), cei 46 de ani se sfârșesc în 26 sau 27 e.n. (Iosephus, Antichități 15.11.1-3).

 

Primul an de serviciu – Anul sabatic 27/28 e.n.

Un număr de indicii biblice par să confirme că primul an de slujire al lui Isus a fost un an sabatic. În calen­darul anilor sabatici, care se succed la fiecare șapte ani, un asemenea an a fost 27/28 e.n. din septem­brie până în septem­brie.

◾  Cuvintele lui Isus din Ioan 4:35, spuse la câtva timp după primul paște („Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, eu vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș”), ar putea indica secerișul întârziat cu patru luni, care avea loc în anii sabatici în toamnă, față de secerișul obișnuit din anii nesabatici (Lev. 25:5).

◾  Cuvintele din Luca 6:1 („Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.”) ar putea fi o altă indicație că la câteva luni după timpul secerișului, dar înainte de a expira anul sabatic la ziua ispășirii, "lanurile de grâu" erau încă nesecerate. – B. Z. Wach­older, Hebrew Union College Annual (43) 1973, „The Calendar of Sabba­tical Cycles During the Second Temple and the Early Rabbinic Period” (pp. 183–196).

 

Anul morții (I) – 14 ani până la moartea lui Irod Agripa I

Irod Agripa I a murit în anul 44 e.n. Scăzând cei 14 ani pe care îi mențio­nează Pavel în Galateni 2:1, de la conver­tirea sa până la vizita la Ierusalim chiar înainte și în timpul morții lui Irod Agripa, ajungem în anul 30 e.n. (Fap. 11:29-30, 20-25). Întrucât moartea lui Isus a avut loc în primă­vară la paște, conver­tirea lui Pavel putea să fi avut loc în toamnă.

 

Anul morții (II) – Anul în care paștele a căzut într-o joi

Ziua din săptămână în care a fost răstignit Isus este impor­tantă pentru stabi­lirea anului în care s-a întâmplat acest lucru. De exemplu, plecând de la premisa că Isus a murit în "Vinerea Mare", Wikipedia spune în Chronology of Jesus: "Singurii ani în care 14 nisan a căzut într-o vineri sunt 27, 33 și 36, și posibil 30 în funcție de timpul la care luna nouă ar fi fost vizibilă la Ierusalim. Diverși erudiți au apărat toate aceste date". În anul morții lui Isus, însă, 14 nisan a căzut într-o joi. Vezi A murit Isus într-o vineri? Astfel, cel mai probabil an pare să fie 30 e.n.:

 

 Anul  14 Nisan
27 joi (vineri)
28 marți
29  luni (duminică) 
30 joi (vineri)
31 marți
32 duminică
33 vineri

(după calculele lui Newton [1733], Fotheringham [1934] și Humphreys/Waddington [1983])