Isus și 'îngerul lui' în Daniel (7-12)


"Eu, Isus, am trimis pe îngerul meu să vă mărturisească aceste lucruri în biserici (Ap. 22:16)"

 

 

'Gabriel' îi vorbește explicit lui Daniel

 

Pasajele biblice care urmează, din Daniel 7-12, îi identifică (prin marcare grafică) pe Isus și pe mesagerul ('îngerul') lui din Apocalipsa cu Mihael și 'Gabriel' din profeția lui Daniel. Elementul inedit este prezen­ța în viziune a lui Mihael ca unul care vorbește, nu doar referirea la el la persoana a treia!

 

Cod culori: Isus'îngerul lui'adnotări

 

Daniel 7

1 În primul an al lui Belșațar, regele Babilonului, Daniel a văzut un vis și niște viziuni când era culcat în patul său. Atunci a așternut în scris visul și a istorisit totul... 9 M-am uitat până când au fost puse niște tronuri și Cel Bătrân de Zile s-a așezat. Hainele sale erau albe ca zăpada și părul capului său era ca lâna curată. Tronul său era flăcări de foc, iar roțile acestuia erau un foc arzător. 10 Un râu de foc curgea și ieșea dina­intea lui. O mie de mii îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea lui. S-a întrunit Curtea și au fost deschise niște cărți...13 M-am uitat în viziunile nopții și iată: cu norii cerurilor venea cineva ca un fiu al omului [enaș]. El a primit permisiunea să intre la Cel Bătrân de Zile, și a fost adus aproape, înaintea lui... 15 Eu, Daniel, m-am neliniștit în spiritul meu din cauza acestor lucruri, iar viziunile pe care le-am avut m-au înspăimântat. 16 M-am apropiat de unul dintre cei care stăteau în picioare, ca să-i cer explicații demne de încredere despre toate acestea. Și, făcându-mi cunoscută interpretarea acestor lucruri, el mi-a zis: 17 "Aceste fiare uriașe, pentru că sunt patru, înseamnă patru regi care se vor ridica din pământ..."

____________________

13 "cu norii cerului" - departe de confruntarea pentru dominația pământului (primește stăpânirea prin decizia curții cerești); "cineva ca un fiu al omului" - în comparație cu fiarele diforme și cu cornul mic, având doar 'ochi de om', acesta este singurul care se aseamănă cu Cel Bătrân de Zile (Dumnezeu) care s-a așezat pe tronul judecătoresc; menirea curții este să stabi­lească cine este asemenea cu Dumnezeu (traducerea cuvântului Mihael) și astfel potrivit să moștenească stăpânirea asupra regatului său (comp. v. 14); procedura amintește de cazul clasic în care un rege foarte în vârstă, după ce a lăsat un timp regatul fiilor săi mai mari sau unor slujitori care s-au luptat între ei, în final, nemulțumit de modul tiranic de guvernare al acestora, intervine, îi trage la socoteală și dă regatul celui mai tânăr sau mai neînsemnat fiu sau slujitor al lui, care i se aseamănă în calitățile necesare unei guvernări bune și care este recunoscut astfel ca fiu și moștenitor.

 

Daniel 8

1 În al treilea an al domniei regelui Belșațar, eu, Daniel, am avut o viziune, după viziunea pe care o avusesem prima dată. 2 M-am uitat și, în timp ce mă uitam, se făcea că eram în cetatea Susa, care se află în provincia Elam. Și, uitându-mă în viziune, se făcea că eram lângă râul Ulai. 3 Când mi-am ridicat ochii, m-am uitat și iată: un berbec stătea în fața râului și avea două coarne... 13 Am auzit un sfânt care vorbea; iar un alt sfânt i-a zis celui care vorbea: "Cât timp va dura viziunea despre jertfa zilnică, despre fărădelegea care cauzează pustiire și despre călcarea în picioare a locului sfânt și a armatei?" 14 Atunci el mi-a spus: "Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți. Și locul sfânt va fi adus la starea lui de la început".

____________________

14 "el mi-a spus" - acel "alt sfânt", care s-a informat pentru Daniel și care 'traduce' pe înțelesul lui vorbirea impresionantă a "celui care vorbea" ("ca vuietul unei mulțimi", 10:6); LXX, "i-a spus", o corecție nenecesară, preluată și în NAB, NRS, RSV, ETB, BOR, care presupune că primul sfânt dialoga cu al doilea (nu că declama independent de acesta)

 

15 În timp ce eu, Daniel, vedeam viziunea și îi căutam înțelesul, iată că în fața mea stătea cineva care semăna cu un bărbat viguros [géver].16 Și am auzit glasul unui om pământean [adam] în mijlocul Ulaiului. El a strigat, zicând: "Gabriel [bărbat viguros al lui Dumnezeu], explică-i cele văzute!"

____________________

16 "Ebr. Gavriél, compus din géver (bărbat viguros) și El (Dumnezeu)"; Întrucât în Apocalipsa 'îngerul' lui Isus este anonim, este posibil ca "Gabriel" să nu fie sau să nu fi fost inițial un nume propriu. Oricum este evident că "există un joc de cuvinte cu géver din versetul anterior" (NAB, nota de subsol). "El a strigat" - datorită distanței la care a rămas (comp. Apoc. 10:3)

 

17 El a venit lângă locul în care stăteam, dar, când a venit, m-am îngrozit și am căzut cu fața la pământ. Atunci el mi-a zis: "Fiu al omului, înțelege că viziunea este pentru timpul sfârșitului!"

____________________

17 "El a venit" - 'omul pământean', Gabriel fiind deja în fața lui Daniel (v. 15) și la distanță de Mihael; "el mi-a zis" - prin Gabriel, cuvintele fiind explicite

Notă: În scris, când o persoană reprodu­ce cuvintele alteia ca mesager, identitățile celor două sunt greu de distins și uneori se pot confunda. Așa este cazul cu Iehova și 'îngerul lui' în Vechiul Testament, cu Mihael și Gabriel ('interpretul' lui) în Daniel și cu Isus și 'îngerul lui' în Apocalipsa (comp. Apoc. 1:10; 4:1; 10:4, 8; 19:19, 10; 22:8, 16).

 

18 Și, în timp ce vorbea cu mine, am adormit adânc, cu fața la pământ. El m-a atins și m-a făcut să mă ridic în locul unde stătusem înainte. 19 Apoi a spus: "Iată, că te voi face să cunoști ce se va întâmpla la sfârșitul condamnării, căci viziunea este pentru timpul fixat al sfârșitului. 20 Berbecul pe care l-ai văzut și care avea cele două coarne..." 27 Eu, Daniel, m-am simțit sleit de puteri și am fost bolnav câteva zile. Apoi m-am ridicat și mi-am îndeplinit serviciul pentru rege, dar am fost uluit din cauza viziunii, pe care nimeni n-o înțelegea.

____________________

18 Așa ca și vorbirea explicită, și celelalte acțiuni (atingerea, ridicarea) trebuie să fie prin intermediul lui Gabriel

 

Daniel 9

21 și pe când încă vorbeam în rugăciune - fiind foarte obosit -, bărbatul [] acela, Gabriel [bărbat viguros al lui Dumnezeu], pe care îl văzusem la început în viziune, a ajuns la mine la vremea ofrandei de seară. 22 El mi-a dat pricepere, a vorbit cu mine și a zis: "Daniel, am venit să-ți dau mai multă perspicacitate și pricepere". 23 La începutul implorărilor tale a ieșit un cuvânt și am venit eu însumi să ți-l spun, pentru că ești preaiubit. Ia aminte la acest lucru și înțelege viziunea.

____________________

21 "bărbatul acela, Gabriel" – ordinea cuvintelor sugerează fie că Gabriel nu este un nume, fie că este un adaos ulterior care face ca identificarea să fie dublă: "bărbatul acela... pe care îl văzusem la început în viziune" [în cap. 7] și Gabriel [cunoscut din cap. 8]

 

Daniel 10

4 În a douăzeci și patra zi a lunii întâi, în timp ce eram pe malul marelui fluviu, adică Hidechel, 5 mi-am ridicat ochii, am privit și iată: un om [] îmbrăcat în pânză de in, având șoldurile încinse cu aur de Ufaz. 6 Corpul lui era precum crisolitul, fața lui ca fulgerul, ochii lui ca niște torțe aprinse, brațele și picioarele lui ca arama lustruită, iar glasul cuvintelor lui ca vuietul unei mulțimi. 7 Și numai eu, Daniel, am văzut persoana din viziune; oamenii care erau cu mine n-au văzut-o. Totuși, i-a cuprins un tremur așa de mare, că au fugit și s-au ascuns. 8 Eu am rămas singur și am văzut această viziune măreață. Și nu mi-a mai rămas niciun pic de putere, demnitatea înfățișării mele a pierit și m-au părăsit puterile. 9 Atunci am auzit glasul cuvintelor lui. În timp ce auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut într-un somn adânc, cu fața la pământ.

____________________

5-9 Descrierea (îmbrăcămintea, corpul și vocea) permit identificarea cu persoana din Apocalipsa 1:13-15 (Cristos); 'zăpada și lâna albă' menționate în Apocalipsa se regăsesc în descrierea Celui Bătrân de Zile din Daniel, ceea ce întărește ideea că 'fiul omului' este 'asemenea cu Dumnezeu' (Mihael); 6 "glasul cuvintelor lui" – sunetul cuvintelor, nu înțelesul lor, impresionant dar neinteligibil sau greu inteligibil, "ca vuietul unei mulțimi"

 

10 Și iată că m-a atins o mână, care m-a scutu­rat încet ca să mă ajute să mă ridic pe genunchi și pe palmele mâinilor mele. 11 Atunci el mi-a zis: "Daniel, om [] preaiubit, înțelege cuvin­tele pe care ți le spun și ridică-te în locul unde stai, căci acum am fost trimis la tine". Și, când mi-a spus cuvântul acesta, m-am ridicat, tremurând. 12 Apoi el mi-a zis:"Nu te teme, Daniel, căci, din prima zi în care ți-ai plecat inima spre pricepere și te-ai umilit înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite și eu am venit datorită cuvintelor tale. 13 Dar prințul regatului Persiei mi s-a împotrivit douăzeci și una de zile și iată, a venit să mă ajute Mihael [cine este ca Dumne­zeu?], unul dintre prinții cei mai de seamă, iar eu am rămas acolo, lângă regii Persiei. 14 Și am venit să te ajut să înțelegi ce i se va întâmpla poporului tău la sfârșitul zilelor, fiindcă această viziune este pentru zilele care vor veni".

____________________

10 "o mână", Gabriel sau prin Gabriel, conform versetului următor; astfel Gabriel este "mâna" figurativă a lui Mihael; 11 lit. "și mi-a zis"; 13 "prințul regatului Persiei" (ebr. sar), oficial înalt al unui teritoriu, uneori consilier pe lângă rege; "iată... Mihael" (ebr. hine mikael), persoana indicată este prezen­tă (compară folosirea lui iată în context: 7:13; 8:3, 15; 10:5, 10, 16; 12:5); "unul" - lit. primul (YLT); "eu am rămas" - adică ultimul pe 'ring', biruitor, în confruntarea de argu­mente cu partea adversă (la curtea regală a Persiei) sau 'am excedat, am prevalat'.

 

15 Când el mi-a spus aceste cuvinte, m-am întors cu fața la pământ și am amuțit. 16 Și iată că cineva care semăna cu fiii oamenilor [adam] mi-a atins buzele. Atunci mi-am deschis gura, am vorbit și i-am spus celui care stătea în fața mea: O, domnul meu, din cauza celor văzute m-au cuprins deodată spasmele și m-au părăsit puterile. 17 Cum ar putea slujitorul domnului meu să vorbească cu domnul meu? Căci acum n-a mai rămas niciun pic de putere în mine și nu mai am suflare" 18 Cel care avea înfățișare de om pământean [adam] m-a atins din nou și m-a întărit. 19 Apoi a zis: "Nu te teme, om [] preaiubit! Să ai pace! Fii tare, da, fii tare!" Când a vorbit cu mine, mi-am adunat puterile și, în cele din urmă, am spus: "Să vorbească domnul meu, căci m-ai întărit!" 20 Atunci el a zis: "Știi de ce-am venit la tine? Acum mă voi întoarce să lupt cu prințul Persiei. Când voi pleca, iată că va veni și prințul Greciei. 21 Dar îți voi spune lucrurile consemnate în cartea adevărului. Nu este nimeni care să mă susțină cu tărie în toate acestea decât Mihael, prințul vostru.

____________________

16 "celui care stătea în fața mea" - Gabriel, ca în 8:15; 17 lit. "Cum ar putea slujitorul acestui domn al meu să vorbească acestui domn al meu?" (KJV), cu referire la Mihael; 19 "a zis" - probabil interpretat de Gabriel, ca în 8:17; 20 "el a zis", Gabriel, ca în 8:19

 

Daniel 11

1 În primul an al lui Darius Medul, m-am ridicat ca să-l întăresc și să-i fiu loc de refugiu. 2 Acum îți voi face cunoscut adevărul: Iată că încă trei regi se vor ridica în Persia...

____________________

1 NAB omite cuvintele "În primul an al lui Darius Medul" și încheie în 11:1 fraza din 10:21: "...stând ca o reîntărire și un bastion pentru mine". La fel NJB: "...pe care mă bazez să-mi dea sprijin și să mă reîntăreas­că".

 

Daniel 12

1 În timpul acela se va ridica Mihael, marele prinț care stă în favoarea fiilor poporului tău. Și va fi un timp de strâmtorare cum n-a mai fost de când există națiuni până în timpul acela. În timpul acela, poporul tău va scăpa, toți cei ce vor fi găsiți scriși în carte".

____________________

1 "se va ridica Mihael, marele prinț" - asemănător cum s-a ridicat Mardoheu într-un timp de strâmtorare

 

5 Eu, Daniel, am privit și iată: alți doi stăteau acolo, unul pe un mal al râului și altul pe celălalt mal al râului. 6 Atunci unul dintre ei l-a întrebat pe omul [] îmbrăcat în pânză de in, care era dea­supra apelor râului: "Cât mai este până la sfârșitul acestor lucruri uluitoare?" 7 Și eu l-am auzit pe omul [] îmbrăcat în pânză de in, care era deasupra apelor râului, când și-a ridicat mâna dreaptă și mâna stângă spre ceruri și a jurat pe Cel care este veșnic viu: "Va fi un timp fixat, timpuri fixate și o jumătate de timp. Și, când zdrobirea puterii poporului sfânt se va termina, toate aceste lucruri se vor sfârși". 8 Eu am auzit, dar n-am înțeles. De aceea, am întrebat: "Domnul meu, care va fi sfârșitul acestor lucruri?" 9 El a mai zis: "Du-te, Daniel, căci aceste cuvinte sunt ținute ascunse și sigilate până la timpul sfârșitului..."

____________________

5 "alți doi", lit. doi care vin după sau doi de la urmă – aceeași în altă viziune sau ipostază (cu pozițiile schimbate); 6 "Atunci unul dintre ei l-a întrebat pe omul", lit. "Și a zis omului"; cuvintele unul dintre ei, prezente în multe traduceri, sugerează prezența a trei persoane în afară de Daniel, dar acestea nu există în original; 7 compară Apocalipsa 10:5, 6; 8 "Domnul meu", probabil Gabriel, fiind mai aproape de Daniel; 9 "El a mai zis", lit. "și el a zis", Gabriel

 

Concluzia?

Isus și 'mesagerul lui' din Apocalipsa se regăsește în viziunile lui Daniel. În una dintre acestea "Isus" este numit Mihael. Așa ca și Ioan, Daniel discută cu perso­najele profetice văzute, devenind astfel el însuși un asemenea personaj.

 

Cum a obținut Daniel 'înțelegerea' (răspunsul)?

 

Din cuvintele de mai sus ale profeției se poate stabili un tipar după care s-au desfășurat lucrurile în ce privește obține­rea înțelegerii:

  1. Daniel vede lucruri care îl impresionează și neliniștesc
  2. face eforturi pentru a le înțelege (întreabă, se roagă)
  3. ca urmare interpretarea devine disponibilă (prin Mihael) și
  4. un mesager este însărcinat să o transmită (când ajunge la Daniel)

Daniel 7:15-17:

"Eu, Daniel, m-am neliniștit în spiritul meu din cauza acestor lucruri, iar viziuni­le pe care le-am avut m-au înspăimântat. M-am apropiat de unul dintre cei care stăteau în picioare, ca să-i cer explicații demne de încredere despre toate acestea. Și, făcându-mi cunoscută inter­pretarea acestor lucruri, el mi-a zis: "Aceste fiare uriașe, pentru că sunt patru, înseamnă..."

Daniel 8:15, 16:

În timp ce eu, Daniel, vedeam viziunea și îi căutam înțelesul, iată că în fața mea stătea cineva care semăna cu un bărbat viguros. Și am auzit glasul unui om pământean în mijlocul Ulaiului. El a strigat, zicând: "Gabriel, explică-i cele văzute!"

Daniel 9:23:

La începutul implorărilor tale a ieșit un cuvânt și am venit eu însumi să ți-l spun, pentru că ești preaiubit. Ia aminte la acest lucru și înțelege viziunea.

Daniel 10:2, 3, 11-14:

În zilele acelea, eu, Daniel, am fost plin de jale trei săptămâni întregi. N-am mâncat pâine gustoasă, în gura mea n-a intrat carne sau vin și nici nu m-am uns deloc până nu s-au încheiat cele trei săptămâni întregi. Atunci el mi-a zis: "Daniel, om preaiubit, înțelege cuvintele pe care ți le spun și ridică-te în locul unde stai, căci acum am fost trimis la tine".... "Nu te teme, Daniel, căci, din prima zi în care ți-ai plecat inima spre pricepere și te-ai umilit înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite și eu am venit datorită cuvintelor tale. Dar prințul regatului Persiei mi s-a împotrivit douăzeci și una de zile... Și am venit să te ajut să înțelegi ce i se va întâmpla poporului tău la sfârșitul zilelor, fiindcă această viziune este pentru zilele care vor veni".

Mesagerul vine ca răspuns la efortu­rile lui Daniel de a înțelege semnificația viziunii. Când Daniel se umilește înaintea lui Dumnezeu, implorându-l pentru price­pere, mesajul devine disponibil și un mesager este trimis prompt de către Mihael pentru a-l ajuta pe Daniel să înțeleagă. Acesta (mesagerul) are de înfruntat piedici în aducerea interpretării, dar este ajutat de Mihael. Lucrurile se desfășoară pe acest circuit: Daniel → rugăciune → Dumnezeu → Mihael → mesager → Daniel (compară Apocalipsa 1:1, 2 - Dumnezeu → Isus → 'îngerul lui' → Ioan ).

Oricât ar fi necesar, oricât ar întârzia răspunsul (înțelege­rea), Daniel perseve­rează în 'apelare'. Mesagerul a fost reținut 21 de zile din cauza opoziției ostile a unui oficial înalt al regatului Persiei. Aflăm că în exact acest timp ("trei săptămâni întregi"), Daniel 'și-a plecat inima spre pricepere și s-a umilit înaintea Dumnezeului său'. Totuși cuvin­tele lui au fost auzite "din prima zi" și lucrurile s-au pus în mișcare începând de atunci.

 

Oameni sau îngeri?

 

Așa ca și alte personaje profetice care apar în viziunile lui Daniel (ex. 'cornul mic'), Mihael și Gabriel nu există ca persoane reale decât la timpul împlinirii viziunii. Mihael este descris prefigurativ ca un apărător al iudeilor, probabil un descendent din David devenit un oficial important la curtea regilor Persiei după modelul lui Zorobabel și mai târziu al lui Mardoheu. Acest lucru este evident din 10:13 și 21:

"Dar prințul regatului Persiei mi s-a împotrivit douăzeci și una de zile și iată, a venit să mă ajute Mihael, unul dintre prinții cei mai de seamă [ai regatului Persiei]... Nu este nimeni care să mă susțină cu tărie în toate acestea decât Mihael, prințul vostru".

Tot așa, 'Gabriel', "bărbatul viguros", este un mesager curajos, dispus să persevereze 21 de zile de la "ieșirea cuvântului", în capitolul 9 a unui decret favorabil evreilor din partea regilor Persiei (comp. v. 25), până la înlăturarea completă a piedicilor pentru ca acesta să poată fi primit de Daniel în formă explicită și sigură (comp. Ezra 6:6, 7).

Mihael și mesagerul său ('Gabriel'), sunt văzuți în viziune ca doi oameni. Mihael este 'cineva ca un fiu al omului, un sfânt, un om pământean, un om îmbrăcat în pânză de in, cineva care semăna cu fiii oamenilor, cel care avea înfățișare de om pământean și omul îmbrăcat în pânză de in (2x)'. Mesagerul lui este numit 'un alt sfânt, cineva care semăna cu un bărbat viguros și bărbatul'. Aceste reprezentări sunt departe de concepția tradițională dezvoltată în unele apocrife și în Talmud că Mihael și 'Gabriel' sunt îngeri sau chiar arhangheli. The New Living Translation dă gir acestei concepții, introducând în textul biblic calificativul 'spiritual' (Daniel 10:21):

"Nu este nimeni care să mă ajute împotriva acestor prinți spirituali decât Mihael, prințul vostru spiritual"

O asememea redare implică atât o natură spirituală pentru Mihael cât și, ca o consecință imediată, existența reală a acestuia în timpul lui Daniel. Ideea pare să fie sprijinită în Noul Testament de mențiunea pe care o face Iuda în legătură cu Mihael (v. 9, NLT):

"Dar chiar Mihael, unul dintre cei mai puternici dintre îngeri, nu a îndrăznit să-l acuze pe Satan de blasfemie, ci doar a zis: 'Domnul să te mustre'. (Aceasta a avut loc când Mihael se certa cu Satan în legătură cu corpul lui Moise)".

Dar Iuda cel mai probabil citează aici o legendă evreiască din Talmud cunoscută bine de creștinii evrei din secolul întâi. Aceasta spune că Mihael a recuperat corpul lui Moise de la Samael, unul dintre îngerii lui Satan, care l-ar fi pretins pentru că Moise omorâse un egiptean (2 Petirat Mosheh 381-82; Midr. D'varim Raba 11.10; vezi și Origen, On First Principles, 3.2.1)

În tradiția evreiască extrabiblică, con­form unei legende targumice, Mihael este unul dintre cei patru arhangheli care stau în jurul tronului lui Dumnezeu în ceruri, ceilalți trei fiind Gabriel, Uriel și Rafael (Seder Rabba di-Bereshit 28-30; 3 Hekalot 161-63). Se consemnează că Mihael a fost activ și în timpul reginei Estera:

"Cu cât mai mult Haman îl acuza pe Israel pe pământ, cu atât mai mult Mihael îl apăra pe Israel în ceruri" (Midrash Esther Rabbah iii. 8).

De asemenea Mihael ar fi fost cel care i-a amintit lui Ahașveroș că îi era dator lui Mardoheu (Targum to Esther vi. 1). Pentru alte presupuse prezențe ale lui Mihael în Vechiul Testament vezi Angels in the Talmud (Jewish Heritage Online Magazine).

Toate aceste mențiuni provin din perioada postexilică, în care evreii au început – se pare după modelul babilo­nean – să atribuie nume îngerilor pe care îi considerau protectori în diverse domenii. Întrucât 'numele' Mihael și Gabriel sunt deduse (în mod greșit ca nume de îngeri) din cartea lui Daniel, aceasta ar putea constitui o dovadă în sprijinul autenticității ei. Profeția trebuie să fi fost scrisă înainte să se răspân­dească practica postexilică a numirii îngerilor!

Tot pe aceste tradiții se bazează și "identificarea" (evident un adaos ulterior) care i se face în Luca îngerului care i-a vorbit lui Zaharia: "Eu sunt Gabriel, care stă înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți aduc aceste vești bune" (Luc. 1:19). Conform tradiției, Gabriel este cel ce stă înaintea tronului lui Dumnezeu (Mihael la dreapta, Uriel la stânga, Rafael în spate).

În Apocalipsa 22:9 mesagerul ('înge­rul') lui Isus ('Gabriel' în profeția lui Daniel) recunoaște în mod expres că nu este decât unul dintre profeți. "Eu sunt rob împreună cu tine și cu frații tăi, prorocii".

Dacă Daniel este un simbol al 'poporului lui', care așteaptă eliberare și orientare spirituală, popor cu care se identifică în capitolul 9 în rugăciune, 'Gabriel', mesagerul lui Mihael, trebuie să-i reprezinte pe 'prorocii' curajoși ai acestui popor care înțeleg 'cuvântul' și timpul 'ieșirii' lui pentru reconstrucția teocratică și care luptă cu perseverență pentru înlăturarea oricăror piedici în răspândirea și aplicarea acestuia în mijlocul 'poporului'.