'Misterul' fiarei stacojii


 

Am văzut o femeie șezând pe o fiară de culoare stacojie... "De ce te miri? Îți voi spune taina acestei femei și a fiarei care o poartă" - Apoc. 17:3, 7.

 

Eseul de față reunește în paginile lui un număr de studii deductive concise referi­toare la fiara de culoare stacojie, descrisă în Apocalipsa, capitolul 17. Subiectul în sine este vast și nu există pretenția că au fost atinse toate aspectele lui. "Deducțiile", împărțite pe subcapitole, sunt părți ale unei singure "demonstrații" și astfel pot fi înțelese concludent numai în contextul acestui document. Materialul este complemen­tar față de celelalte două eseuri, apropi­ate tematic, disponibile pe acest site (Babilonul cel Mare și Scenariul sfâr­șitului). Este indicată referirea la acestea deoarece un număr important de elemente exegetice, legate de identitatea "personajelor" apoca­liptice și timpul ma­nifestării lor, sunt tratate numai acolo.

 

 

Capitolul 1

'Misterul' regelui al optulea

 

Apocalipsa, cap. 17, descrie o fiară cu șapte cape­te și zece coarne, care ar fi ea însăși un al op­tulea rege. Despre corpul acestei fiare nu aflăm mai mult decât că este de culoare stacojie. Dar capetele și coarnele, precum și unele acțiuni ale lor sunt descrise pe larg. Situația este aparent inversă în capitolul 13. Acolo găsim detalii despre corpul fiarei (numită „fiara dintâi”) și mai puțin despre capete și coarne. Asemănarea generală și alte detalii care se găsesc în cele două contexte ne îndreptățesc să presupu­nem că există o legătură sau chiar identitate între aceste două fiare, cel puțin în ce privește capetele și coarnele și că descrierea lor a fost revelată complementar. Astfel în dezle­garea misterului regelui al optulea ne vom folosi de ambele descrieri.

 

(I) Capetele fiarei din Apocalipsa 13: suma capetelor fiarelor din Daniel 7

Fiarele din Daniel 7 au împreună șapte capete:

 BABILON  Leu  1 cap
 MEDO-PERSIA   Urs  1 cap
 GRECIA  Leopard  4 capete 
 ROMA  Fiara a patra  1 cap
   Total  7 capete

Medo-Persia, deși o putere duală, este reprezentată cu un singur cap din cauza unității interne, pe când Grecia este reprezentată ca având patru capete datorită antagonismului dintre cele patru imperii care s-au format din aceasta după moartea lui Alexandru - două care au luptat necontenit pentru hegemonie fiind menționate în Daniel 11 ca regele sudului și al nordului: Egiptul lui Ptolemeu și [A]siria lui Seleuc. Daniel 8 adaugă câteva detalii, dar păstrează modelul: Medo-Persia este un regat, iar cele patru "coarne" impozante ale Greciei sunt “patru regate” (v.20-22). Vezi tabelul de mai jos (ordinea este semnificativă):

capul 3 Grecia / (Siria, Babilon) Seleuc
capul 4 Grecia / (Egipt, Palestina) Ptolemeu
capul 5 Grecia / (Tracia, Asia Mică) Lisimah
capul 6 Grecia / (Macedonia, Grecia) Casandru

Menționând 'părțile' pe care le are “fiara dintâi”, șapte capete, zece coarne, corp de leopard, labe de urs și gură de leu (în ordine retrospectivă), Apocalipsa 13 ne duce fără echivoc în Daniel 7. Aici găsim exact aceste patru animale (în ordine prospectivă). De asemenea vedem că, în comun, ele au exact șapte capete. Coincidența este surprinzătoare. Patru animale, șapte capete, zece coarne. Dacă ar trebui să reprezentăm fiarele din Daniel ca una singură, am obține exact monstrul din Apocalipsa cu șapte capete și zece coarne.

Babilonul - primul cap?

Unii consi­deră că Egip­tul și Asiria trebu­ie să se găseas­că în­tre cele șapte capete ale fiarei din Apo­calip­sa datorită rolului important jucat în istorie și în profeția biblică. Lucrurile nu stau însă așa. Tema urmă­rită în Daniel și în Apocalipsa este una specifică: timpul de dominație al na­țiu­nilor asupra Regatului lui Dumne­zeu și implicit asupra pământului, timp care a început cu Babilonul lui Nebucadnețar și care se încheie cu preluarea puterii de către Fiul Omului (Dan. 7:13, 14).

Babilonul este primul - "capul" - în șirul de puteri din Daniel 2. Ca și cap de aur, el este cel care, cu permisiunea lui Dumnezeu, l-a făcut vasal și apoi chiar l-a înlăturat de pe tron pe regele mesianic din Ierusalim. Babilonul este de asemenea primul regat care s-a ridicat pe pământ (cu Nimrod ca fondator) și primul cu care linia sămânței mesianice a intrat în conflict (Compară Geneza 14 cu 3:15). Dumnezeu este autorul profe­ției și el are un scop bine definit pentru care a pus în cuvintele ei șapte capete și zece coarne. În mod interesant, repre­zentarea leopardului cu 4 capete este singura alternativă prin care se obține numărul șapte; Medo-Persia cu două și chiar Roma cu două nu duc la un total de șapte capete.

Alternanța "este" - "nu este" în capitolul 17:
(fiara) era și nu mai este. Ea se va ridica din Adânc
fiara  eranu mai este, și va veni
cinci au căzut, unul este, celălalt  n-a venit încă
fiara care era și nu mai este, ea însăși este al optulea

De ce atunci nu toți comen­tatorii biblici iden­tifică capete­le fiarei din Apo­ca­lipsa 13 după suc­cesiunea lor din Daniel? Ei se poticnesc în capitolul 17 unde se confruntă cu o ordine intrigantă a lor: Roma, în loc să fie pe locul șapte ca în Daniel, aici, aparent, este pe locul șase! (După cinci care au căzut, se spune că “unul este” – evident Roma din timpul lui Ioan.) Există însă o soluție la această problemă, soluție care respectă succe­siunea de regate din Daniel 7 și care nu intră în conflict cu ordinea enigmatică din Apocalipsa 17. Iar această soluție explică de asemenea de ce ar exista un "mister" în legătură cu fiara stacojie, dar nu și cu celelalte fiare!

„Îți voi spune taina... fiarei... ea însăși este al optulea [rege];  este dintre cei șapte” (Apoc. 17:7, 11). Dublă identitate? Al optulea și totuși dintre cei șapte? Da! Fiara care se ridică din Adânc este altceva decât ce pare! Dacă îi dezlegăm misterul, aflăm că este un rege mai vechi din șirul istoric de șapte, revenit acum pe scena lumii sub o nouă identitate. Ceea ce face ca acțiunile ei să fie previzibile pentru „mintea care are înțelep­ciune” !

 

(II) Dezlegarea 'misterului' din indiciile date de înger în capitolul 17:

Discuția care urmează continuă accepția că fiara stacojie este o replică sau chiar o ipostază (în ce privește capetele) a fiarei dintâi din capitolul 13, ale cărei capete sunt cele din Daniel. Pentru simplitate aceste capete vor fi numite regi (conform cu 17:10). Apoca­lipsa 17:9, 10 spune:

“Aici este mintea care are înțe­lepciune: cele șapte capete sunt șapte munți, pe care stă femeia. Sunt și șapte regi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă”.

5 + 1 + 1 = 7. Aplicând indiciile date deducem că "celălalt" este primul din șir - 'regele' Babilonului care trebuie să (re)vină sub identitatea unui al optulea rege. Cei "șapte regi" sunt notaţi în tabelul de mai jos cu numerele 1-7:

1 2 3 4 5 6 7 8
BABILON x x x x x ROMA
celălalt... cinci au căzut unul este ...n-a venit încă

În loc de sintagma “(capetele) sunt și șapte regi”, AV traduce “și există șapte regi” (la fel KJV, NKJ, YLT), ceea ce separă regii de capete și face posibilă includerea în șirul de șapte a celui de-al optulea rege (17: 9, 10). Deși redarea este discutabilă, să examinăm și această variantă ca o posibilitate. Cei "șapte regi" ar putea ocupa în acest caz pozițiile 2-8:

1 2 3 4 5 6 7 8
BABILON x x x x x ROMA ...n-a venit încă
cinci au căzut unul este celălalt

5 + 1 + 1 = 7. Și în această situație Babilonul este izolat ca unul care nu a “căzut”. Conform simbolismului folosit, el ”n-a venit încă”... ca să cadă definitiv! Pentru ambele șiruri obținem același rezultat.

Versetul 11 adaugă detaliul: “Și fiara care era, și nu mai este, ea însăși este al optulea [rege]; este dintre cei șapte și merge la pierzare”. De asemenea verse­tul 8 spunea: ”fiara era, nu mai este și va veni”.

Adăugând și aceste indicii în identi­ficarea regelui al optulea obținem tabelul general:

1 2 3 4 5 6 7 8
BABILON x x x x x ROMA ?
celălalt... cinci au căzut unul este ...n-a venit încă
era nu este va veni
este dintre cei șapte este al optulea

Numărul de indicii este mai mult decât suficient ca să putem fi siguri de unicitatea soluției:

1 2 3 4 5 6 7 8
BABILON x x x x x ROMA BABILON
- - - - - - - BABILONUL CEL MARE - - - - - - - -

NOTĂ: Redarea “provine din cei șapte”, este ambiguă pentru că dă loc presupu­nerii că al optulea este o combinație a celor șapte anteriori sau că își datorează existența celor șapte. În Fapte 21:8 găsim aceeași construcție, unde se spune despre Filip că este “dintre cei șapte”. Fapte 6:5 arată fără echivoc în ce sens: este unul dintre ei (al doilea). Literal pasajul din Apocalipsa 17:11 spune: "este atât un al optulea [rege] cât și dintre cei șapte" (Re 17:11, Emphatic Diaglot). În greacă avem simplu: "și... este / și... este", echivalență care justifică luarea celui de-al doilea verb în sensul primului, așa cum fac cele mai multe versiuni biblice. În aceste condiții singurul sens posibil este că unul dintre cei șapte regi care se perindă pe scena lumii revine sub o identitate nouă și domnește lărgind lista aparentă la opt.

Versiuni biblice românești:

Noul Testament pe Înțelesul Tuturor: Animalul stacojiu care a murit este regele al optulea, care a domnit anterior ca unul dintre cei șapte; după a doua domnie a sa, va merge și el la osânda lui.

Versiunea Dumitru Cornilescu: Și fiara, care era, și nu mai este, ea însăși este al optulea împărat: este din numărul celor șapte, și merge la pierzare.

Noul Terstament din 1857: Și fiara care era, și nu este, și acesta al optulea este, și din cei șapte este, și întru pieire merge.

Biblia Ortodoxă Română: Și fiara care era și nu mai este - este al optulea împărat și este dintre cei șapte și merge spre pieire.

Discuția de mai sus poate fi redată silogistic ca o argumentare deductivă astfel:

1. "Era", "nu mai este" (în timpul lui Ioan), "se va ridica din Adânc"

 fiind în Adânc în secolul I, nu poate fi Roma, al șaptelea rege.

2. "Celălalt n-a venit încă"

⇒ "celălalt" nu poate fi decât al optulea (al șaptelea este exclus – cf. 1)

3. "Unul este" - ca anterior față de 'celălalt care nu a venit încă' (al optulea)

⇒ al șaptelea, Roma: concluzie confirmată și de "este" (în timpul lui Ioan)

4. "Cinci au căzut" – ca anteriori față de "unul este" (al șaptelea)

⇒ acești "cinci" ocupă pozițiile consecutive de la 2 la 6

5.  "Este dintre cei șapte" – dintre cei șapte inițiali (corespunzători cape­telor)

⇒ primul (pozițiile 2-7 fiind excluse cf. 4 și 1)

 

NOTĂ: La punctul (3) confirmarea este dublă (că Roma este regele al șaptelea), iar la punctul (4) se presupune cu cei cinci regi căzuți sunt consecutivi, aparținând secvenței de șapte ea însăși consecutivă ("cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă"). Cei cinci sunt în acest caz Medo-Persia și cele patru regate grecești, consecutive cel puțin în ce privește data căderii. (Vezi și Daniel 8:1-8 unde Babilonul nu este reprezen­tat ca fiind distrus de Medo-Persia).

 

(III) Concluzie și precizări:

Babilonul ocupă o poziție unică între cei șapte 'regi', dintre care “cinci au căzut” până în timpul lui Ioan: el nu a căzut. Regele lui este fiara stacojie în prima ei existență. În loc să 'cadă' (să fie distrusă), fiara s-a dus în Adânc până la timpul când 'va veni' din nou, de această dată ca să „meargă la pierzare”. Această cădere viitoare a Babilonului va fi mo­mentul dramatic al sfârșitului dominației națiunilor asupra pământu­lui, moment prezentat în Apocalipsa ca punct culmi­nant al scenariului sfârșitului. Deconspi­rarea 'misterului' referitor la identitatea fiarei stacojii aruncă lumină asupra caracterului și acțiunilor viitoare ale acesteia în calitate de al optulea rege. Pentru "mintea care are înțelep­ciune" va fi valabil principiul: un dușman cunoscut este pe jumătate învins.

Căderea Babilonului antic în 539 î.e.n. nu a adus cu sine încheierea timpurilor națiunilor și revenirea pe tronul lui Yahweh din Ierusalim a unui rege mesianic. Căderea de atunci nu a readus lumea sub suveranitatea lui Dumnezeu, nici nu a eliminat orice opoziție viitoare față de Regatul lui Dumnezeu reprezentat pe pământ de “cei sfinți”. Babilonul a supraviețuit ca un Babilon mai mare, simbolic, prin capetele succesive ale 'fiarei' și prin lumea opusă lui Dumnezeu peste care au domnit acestea.

Identitatea înconjurată de mister a regelui al optulea ca fostul suveran al Babilonului va justifica fără echivoc în viitor calificativul pe care îl găsim în Apocalipsa pentru marele imperiu necă­zut: Babilonul cel Mare. Fiara stacojie, cel din urmă rege în Babilonul cel Mare, se va ridica din nou împotriva lui Dumnezeu și a închinării la el, așa cum a făcut Belșațar care nu a ținut cont de lecția de umilință pe care o primise Nebucadnețar și prin el dinastia Babilo­nului (Dan. 5; Is. 14).

Referitor la Ioan Botezătorul care “umbla în spiritul lui Ilie”, Isus a spus: “El este Ilie care trebuie să vină”. Aici regele misterios “este [unul] dintre cei șapte” și trebuie 'să vină'. Tiparul după care acționa Ioan i-a uimit atât de mult pe contemporanii lui încât aceștia au ajuns să confunde “spiritul” (caracterul) cu persoana și s-au întrebat dacă nu cumva Ioan Botezătorul era chiar Ilie reînviat! O uimire asemănătoare îi va nedumeri pe “cei ce locuiesc pe pământ” în legătură cu fiara care “era, nu mai este și va veni” când vor regăsi la ea spiritul opresiv și blasfemator al Babilonului lui Nebucad­nețar din antichitate (Apoc. 17:9). Nu-i va uimi însă și pe cei care vor cunoaște „taina” sau misterul ei și astfel și direcția în care se îndreaptă – distrugerea – atunci când Dumnezeu și Cristos vor prelua regatul babilonian al lumii la sfârșitul timpurilor națiunilor (Apoc. 11:15; Luc. 21:24).

 

CUPRINS

Capitolul 2

De ce de culoare "stacojie"?

 

Stacojiul este o culoare regală, și acest lucru negreșit potrivește cu faptul revelat de înger că fiara stacojie este un rege. Dar există o nedumerire. Regina prostituată “era îmbrăcată cu purpură și stacojiu” (17:4). Ca regină ea poartă culoarea stacojie, dar aceasta nu-i acoperă tot corpul. Fiara sălbatică însă este de culoare stacojie (vezi ilustrația de la pagina 1). Ar putea fi reprezentat ceva mai mult decât regalitatea prin culoarea stacojie generală?

Capetele, coarnele, ca și alte indicii, susțin asemănarea morfologică a fiarei stacojii cu fiara dintâi din capitolul 13. În acest caz fiara stacojie are “gura de leu” (13:2) și de asemenea capul principal de leu.1 În mod logic dacă capul este de leu atunci el poate fi de culoare stacojie, stacojiul fiind o culoare naturală a leului.2 Dar, surpriză! Întreaga fiară este de culoare stacojie! Culoarea capului pare să fie extinsă pe tot corpul! În aceste condiții, eventualele pete de leopard nu se disting, sau nu se disting clar, nici negrul labelor de urs, impresia generală fiind aceea de... leu stacojiu!3

Dar leul în șirul fiarelor din Daniel 7 era Babilonul. Acest lucru sugerează că fiara stacojie este o întoarcere a stăpânirii mondiale la 'culoarea' politică sau caracterul Babilonului din antichita­te. Impresia va fi de revenire din trecutul istoric a vechiului devorator opresiv, așa de parcă leul stacojiu ar reveni dintr-un abis, acum cu o capacitate de devorare înșeptită (comp. Ier. 51:34 și 1 Pet. 5:8). Avem astfel în fiara stacojie o repre­zentare (o icoană) în nuanța Babilonului a întregului conglomerat de puteri politice, sub conducerea acestuia ca și cap încă activ.4 Reprezentarea regelui al optulea ca un “leu” (așa cum era Babilonul în șirul de puteri din Daniel 7) justifică în Apocalipsa numele misterios de "Babilonul cel Mare" pentru imperiul cu șapte capete (extins istoric și geografic) și renuanțat de ultimul rege - al optulea și în același timp primul dintre cei șapte - fiara de culoare stacojie. Această poziție specială a Babilonului (între fiarele din Daniel) este în armonie cu faptul că leul este 'regele' animalelor.

__________________

1 “Gura de leu” fiind la singular, unii își imaginează fiara din capitolul 13 ca având un cap central mai mare între șase mai mici, în timp ce alții sugerează șapte capete egale. Toți sunt însă de acord că cele șapte capete sunt de leu.

2 Este posibil ca fiara de culoare stacojie să aibă toate părțile corpului de leu (imagi­nea din titlu reflectă concepția artistului)

3 Leii pot diferi în culoare de la blond la roșcat, și chiar la maroniu și negru. Stacojiul este inclus în măsura în care este apropiat de roșu. O culoare obișnuită este galben-auriu. Fiara este văzută în deșert. Acolo reflexia ei stacojie se amestecă probabil cu strălucirea irizantă a nisipului.

4 În Daniel capitolul 2 statuia din visul lui Nebucadnețar nu are alt cap decât Babilonul până în final, capul de aur (apropiat ca și culoare de cea a leului).

 

CUPRINS

Capitolul 3

Fiara stacojie și "timpurile neamurilor"?

 

Fiara stacojie va stârni uimirea prin reapariția ei din Adânc. Oamenii vor remarca din perspectivă istorică că ea “era, nu mai este și va veni” (Apoc. 17:8). Aceste trei faze ale existenței ei sunt părți ale unei epoci semnificative. Vom vedea în cele ce urmează că acest interval de timp este numit în Biblie 8220;timpurile neamurilor” sau națiunilor (Luc. 21:24).

 

1. Fiara “nu mai este”

Fiara stacojie se ridică din Adânc. Dar cât timp a stat ea acolo? Putem face o analogie între dispariția temporară de pe scena lumii a fiarei stacojii și "alungarea" de la tron a lui Nebucadnețar. Fiara stacojie este al optulea rege și ultimul în Babilonul cel Mare. Acest rege revine la putere după o absență îndelungată în care a fost 'în Adânc'. Nebucadnețar a avut o experiență asemănătoare ca împlinire a unui vis, lipsind un număr de ani de la conducerea imperiului și apoi revenind spre uimirea tuturor. În Daniel 4:30-32 citim cum s-au întâmplat lucru­rile:

“Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca reședință împărătească, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele? În timp ce cuvântul era încă în gura împăratului, un glas s-a coborât din cer: 'Află împărate Nebucadnețar că ți s-a luat împărăția! Te vor izgoni din mijlocul oamenilor și locuința ta va fi cu fiarele câmpului, iți vor da să mănânci iarbă ca la boi și șapte timpuri vor trece peste tine, până [vei fi reîntronat și] vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că o dă cui vrea'”.

Nemaifiind “în mijlocul oamenilor” și pierzându-și rațiunea, Nebucadnețar a intrat într-o stare de “absență” și în ce privește contactul cu oamenii și regali­tatea. În timp ce fostul rege “vegeta” în iarba de pe câmp, afacerile imperiului au fost conduse de alții care însă nu l-au înlocuit oficial la tron.

“La sfârșitul acestor zile, eu, Nebucadnețar am ridicat ochii spre ceruri...în timpul acela mi-a venit mintea înapoi; slava împărăției mele, măreția și strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfătuitorii și nobilii mei m-au căutat; am fost pus iarăși peste împărăția mea și mi-au fost adăugate măreții deosebite” (4:34-36).

În vis, un copac uriaș simbolizând regalitatea a fost tăiat, dar trunchiul cu rădăcina lui a fost lăsat în pământ (legat cu benzi de fier și de bronz) în vederea unei regenerări mai târziu. Cele “șapte timpuri” în cazul lui Nebucadnețar au fost, după cât se pare, șapte ani.1

Atât visul cât și aplicația lui asupra regelui ar putea constitui o dramă regizată prefigurativă care să aibă împlinire profetică pe scena istoriei în legătură cu Babilonul cel Mare menționat în Apocalipsa lui Ioan. Se spune de trei ori că lecția se oferă “pentru ca cei vii să știe că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor” și că “o dă cui îi place”. “Cei vii” ar trebui să fie cei prezenți când demonstrația este încheia­tă și se trag concluziile. În capitolul șapte se arată când se dă definitiv stăpânirea asupra lumii și cui. În mod logic lecția copacului tăiat este comple­tă în împlinirea ei pentru locuitorii pământului la acel timp.

În plus, detaliile visului sunt prea numeroase și uneori contradictorii2 ca să poată fi limitate la alienarea de șapte ani a lui Nebucadnețar. Dacă cele “șapte timpuri” l-ar fi vizat doar pe regele Nebu­cadnețar, perioada ar fi putut fi indicată explicit. Cuvintele lui Daniel “copacul... ești tu, împărate”, nu exclud alte aplicații, de exemplu la imperiul babilonean care a durat 70 de ani. Acest lucru este evident din cealaltă adresare de acest fel, “tu ești capul de aur”, cu referire atât la rege cât și la imperiu. De asemenea nu este exclusă aplicația la toate imperiile suc­cesive pentru care Babilonul este “capul” (Dan. cap. 2).

Ca și Nebucadnețar, fiara stacojie revine la putere după un timp în care a lipsit sau a 'vegetat' în ce privește regalitatea, fiind 'departe' de oameni, în Adânc. Pentru că în Apocalipsa durata acestei absențe nu este indicată în vreun fel, nu vom reține acum din analogia dintre dinastii decât ideea generală de “șapte timpuri”.3 Ceea ce am putea însă stabili, este momentul când au început aceste șapte timpuri în care fiara este în Adânc și cât timp a fost prezentă înainte.

__________________

1 Trei timpuri si jumătate sunt echivalate in Apocalipsa 12 cu 1260 zile. Șapte timpuri ar fi 2520 zile sau șapte ani babiloneni de 360 zile fiecare.

2 Dacă “inima de fiară” ar trebui să reprezinte și caracterul guvernării, atunci Nebucadnețar a manifestat acest caracter mai degrabă înainte de cei șapte ani.

3 Numărul șapte este folosit și în sensul de completitudine în multe pasaje ale Scripturii (Ps. 12:6; 119:164; Pr. 24:16). Cuvântul “timp” [aram. iddan] transmite ideea de interval stabilit sau perioadă. Șapte timpuri pot astfel însemna și o perioadă completă, stabilită – o epocă. Adâncul poate fi asociat cu intervale de timp mari, de exemplu 1000 de ani (timpul cât este încarcerat Satan).

 

2. Fiara “era”

Este de presupus că oamenii din imperiu nu au observat vreo schimbare în bine în cei șapte ani de alienare a lui Nebucadnețar, guvernarea fiind asigurată de alții în numele lui. Dar la finele celor șapte ani lucrurile s-au schimbat tranșant când Nebucadnețar și-a revenit, a fost repus pe tron și a scris către “toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile, care locuiesc pe pământ... Acum eu Nebucadnețar, laud, înalț și cinstesc pe Împăratul cerurilor” (4:1, 37). La acest timp toți “cei vii” de atunci au aflat un adevăr important despre suvera­nitatea divină și au luat în același timp notă de schimbarea de caracter a regelui.1

Dacă inima lui a fost de fiară, acum s-a schimbat într-o “inimă de om” (v. 16). În acest moment fiara stacojie s-a dus în Adânc (ca și caracter, lăsând în urmă un 'om'). Lui Ioan i s-a explicat că fiara văzută de el “era, nu mai este, și va veni (lit. va fi prezentă)”. Înțelegem de aici că atât timp cât ea este în Adânc, nu este 'prezentă' - ca fiară.2 Această schimbare de caracter a leului babilonean este descrisă în capitolul 7:4:

“[Leului] i s-au smuls aripile, și sculându-se de pe pământ a stat drept în două picioare ca un om și i s-a dat o inimă de om”.3

Comentatorii biblici sunt de acord că visul s-a împlinit în viața lui Nebucad­nețar între al 30-lea și al 35-a an al domniei lui care s-a întins pe parcursul a 43 de ani. Atunci i s-au "smuls aripile" care îl făceau să urce prin cuceririle lui, așa-zicând și pe verticală, spre teritoriul și poziția lui Dumnezeu,4 și tot atunci fiara devoratoare a fost 'umanizată'. După Nebucadne­țar Babilonul nu a mai avut regi care să amintească de ferocitatea leului. Deci putem aprecia că în toți acești ani, până să primească o inimă de om, circa 35, fiara stacojie “era” prezentă în persoana și imperiul lui Nebucadnețar.

Este oare corect să asociem fiara în prima ei apariție doar cu Nebucadnețar (și cu regatul din timpul lui) și nu cu regatul neo-babilonean în ansamblu care s-a întins pe 70 de ani și care a căzut mai târziu în 539 î.e.n.? Da, sunt motive să facem astfel. Daniel 7:17 numește cele patru fiare “regi”, iar 7:23 numește fiara a patra “regat”. Aceasta arată ca regatul poate fi reprezentat de regele principal și invers. Tot așa Daniel 2:38 îl numește pe Nebucadnețar capul de aur, iar in capitolul 7 capului de aur îi corespunde prima fiară, leul. Aceasta arată iarăși că Nebucadnețar este fiara-persoană (leul) în imperiul care este din alt punct de vedere fiara-imperiu (leul). Când fiara (persoană) 'nu mai este', în ce privește caracterul, fiarei (imperiului) i se ia inima (și i se dă una de om). Acest model dublu se găsește și în Apocalipsa. Fiara care se ridică din mare este imperiul general (al Babilonului cel Mare de la acel timp), căruia i se poate da tot așa ceva (nu o inimă, ci o gură, putere), pe când fiara stacojie este regele cu inimă din fiară din acest imperiu.

Pe lângă caracterul schimbat al lui Nebucadnețar în timpul scurt de domnie rămas, este demnă de notat atitudinea umană a lui Evil-Merodac:

“Evil-Merodac, împăratul Babilonu­lui, în anul întâi al domniei lui, a înălțat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda și l-a scos din închisoare. I-a vorbit cu bunătate și a înălțat scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al împăraților care erau cu el în Babilon...” (Ier. 52:31-34)

__________________

1 Nebucadnețar a fost umilit printre altele și pentru lucruri care îi afectau pe ceilalți așa cum se vede din sfatul dat cu un an înainte de Daniel: “Pune capăt păcatelor tale prin dreptate, rupe-o cu nelegiuirile, arătând milă față de săraci și poate că ți se va prelungi prosperitatea” (v. 27).

2 Unii au înțeles că dacă fiara “nu mai este”, atunci ea este moartă. Dar verbele “era” și “nu mai este” sunt calificate de “va veni [va fi prezentă]”. Dacă Isus nu este venit sau prezent nu înseamnă că nu este deloc, adică că nu este în viață.

3 Nu este doar o pierdere din cauze politice și militare a vitezei de cucerire și a curajului din partea Babilonului, ca o pregătire pentru a fi cucerit de medo-perși (comp. 2 Sam. 17:10). Să observăm că fiecare imperiu a avut un declin oarecare înainte de a cădea, dar fiarele corespunză­toare nu au primit o "inimă de om". Deci aici este subînțeles mai mult, o acțiune a lui Dumnezeu asupra leului. Antiteza inimă de fiară - inimă de om are evident o conotație specială într-un context care pune în opoziție fiarele cu Fiul Omului (Dan 7:13, 14).

4 Întinderea cerurilor nu este un spațiu destinat în mod normal leului (Gen. 1:20; comp. Is. 14:13, 14).

 

3. Fiara “va veni”

Durata primei 'prezențe' a fiarei stacojii (Nebucadnețar) a fost de circa 35 ani. Acest timp s-a consumat simultan atât în Babilonul literal cât și în "Babilonul cel Mare". Intervalul era însă jumătate din cei 70 ani de stăpânire mondială acordați de Dumnezeu Babilo­nului. Ce putem spune despre a doua 'prezență' a fiarei stacojii, de data aceasta în Babilonul cel Mare?

Cunoaștem durata acesteia sub forma profetică de 3,5 timpuri acordate cornului mic din Daniel 7 și de asemenea ca 42 luni de activitate acordate fiarei care se ridică din mare (Apoc. 13). Mai știm că îngerul îi spune lui Ioan că regele al optulea, “când va veni, va rămâne puțin timp”. Sunt suficiente aceste indicii pentru a deduce durata celei de-a doua prezențe? Ar putea fi tot de 35 ani, echivalentul profetic al celei de-a doua jumătăți din cei 70 ani?

Punerea problemei în acest fel ridică o întrebare: Este posibil ca Babilonul cel Mare să fie un imperiu milenar, în timp ce 'regele' acestuia să fie prezent la domnie doar 70 ani împărțiți în două perioade relativ scurte de 35 ani fiecare, la început și la final, separate de “șapte timpuri” intermediare? Da, chiar Babilonul antic susține acest model prin absența de la tron a lui Nebucadnețar pentru șapte timpuri și prin cei 70 (35+35) de ani de stăpânire mondială.

Raportul dintre cei aproximativ 35 ani pe tron și cei 7 ani de alienare din viața lui Nebucadnețar este adecvat sau proporționat fiziologic. 35 ani sunt anii unei generații și corespund cu timpul necesar realizării obiectivelor unui om și astfel ale unui imperiu aflat sub puterea lui. Nu ar fi fost potrivit ca el să fie pedepsit de exemplu 35 ani și să domnească 7.

Între încercările care s-au făcut și se fac în interpretarea celor 3,5 timpuri se remarcă două tendințe. Transformarea cu regula 'o zi, un an' (1:365), ducând la 1260 ani, astăzi în mare parte abando­nată, și echivalarea 'o zi, o zi' (1:1) ceea ce duce la 3,5 ani. Ambele reguli nu sunt justificate și rezultatele nu au sens din punct de vedere fiziologic.1

Dacă există o regulă de transformare profetică, atunci ea ar fi de așteptat să se găsească în context cu intervalul de timp asupra căruia trebuie aplicată.2 Am văzut că Nebucadnețar, și prin el Babilonul, este reprezentat în vis de un copac căruia i s-a acordat extindere mondială a #8216;umbrei' suveranității pentru 70 ani (Ier. 27:6).3 Dar copacul este tăiat pentru “șapte timpuri”. Dacă aceste timpuri sunt echivalentul a șapte ani în cazul lui Nebucadnețar, atunci relația între intervale este de 10:1 (70:7). Raportul este posibil deoarece, așa cum am văzut, regele principal reprezintă în profeție regatul ca o proiecție sau imagine a acestuia (să spunem, așa ca în optică, mai mică și inversată). Tăierea copacului Nebucadnețar pe când se lăuda atribuindu-și lui meritele lui Dumnezeu, își găsește (singurul) cores­pondent în tăierea dirijată de Dumnezeu prin Medo-Persia a imperiului Babilo­nean, tot la fel într-un moment de înălțare și blasfemie a dinastiei. Iar creșterea din nou a copacului Nebucadnețar după înlăturarea benzilor, când a recunoscut suveranitatea divină, corespunde crește­rii imperiu­lui la începutul celor 70 de ani când Dumnezeu ca suveran a înlăturat orice putere (ex. Egiptul și Asiria) care ar fi împiedicat creșterea și atingerea unor dimensiuni mondiale. În acel timp Nebu­cadnețar era “slujitorul” recunoscut al lui Dumnezeu, iar regatul său se baza pe suveranitatea divină asupra pământului. De asemenea, inima de fiară primită de Nebucadnețar în cele șapte timpuri repre­zintă adevărata înfățișare a Babilonului ca fiară (leu) în cei 70 ani sau șapte timpuri simbolice. Vezi diagrama.

Aplicând acest raport de 10:1 la cei 35 ani înseamnă că Nebucadnețar a domnit 3,5 timpuri simbolice până la revenirea din alienare. Făcând diferența 70–35 ani sau 7–3,5 timpuri ar rezulta că regelui al optulea îi rămân de guvernat tot 35 ani sau 3,5 timpuri simbolice, ceea ce și spune Daniel 7 și Apocalipsa 13, ca o verificare a acestei abordări.4 Potrivește acest interval de timp cu descrierea din Apocalipsa 17 ca “puțin timp”?

Desigur, 35 ani înseamnă puțin timp în comparație cu ceilalți regi care au domnit semnificativ mai mult: Roma, Grecia, Medo-Persia și de asemenea înseamnă puțin timp în comparație cu propria absența milenară. Dar accentul aici nu este pe mărimea relativă a duratei prezenței. “El trebuie să rămână puțin timp”. În felul impersonal în care este folosit verbul 'trebuie' în Noul Testament, se exprimă o necesitate determinată de voia sau planul lui Dumnezeu.5

Planul lui Dumnezeu se găsește în determinarea celor 70 de ani pentru supremația Babilonului și, prin extensie, a Babilonului cel Mare. Apoi urmează tragerea la răspundere (Ier. 25:12). Întrucât în antichitate au fost consumați deja jumătate până la primirea inimii de om, regele al optulea (fiara stacojie) nu are de ales decât să folosească acel “puțin timp” rămas. Astfel “puțin timp” exprimă și ideea de intensificare a activității. În mod interesant expresia (“puțin timp”) se mai găsește o singură dată în Apocalipsa în legătură cu balaurul aruncat pe pământ – același Babilon Mare ca dușman milenar al poporului mesianic al lui Dumnezeu. Acesta este “cuprins de o mânie mare fiindcă știe că are puțin timp”. În realitate cele două intervale se suprapun dând de înțeles că balaurul (Babilonul cel Mare ca imperiu) își exercită mânia în timpul rămas chiar prin fiara stacojie.6 Așa cum arată dia­grama de mai jos, „timpurile națiuni­lor” sunt însumarea a șapte timpuri cu semnificație profetică (3,5+3,5), determi­nabile ca lungime (70 ani – în roșu), întrerupte de o "reflexie" (nedetermina­bilă ca lungime a lor – în albastru).

 

 

Babilonul „legat”?

Este semnificativ de notat că “trunchiul cu rădăcinile lui” a fost legat cu benzi “de fier și de bronz”. Fierul și bronzul au fost metalele ce reprezentau Roma și Grecia în șirul de imperii (statuia uriașă) din Daniel 2.7 Dacă benzile au fost puse una peste alta în această ordine, atunci la dezlegare a trebuit înlăturat mai întâi bronzul, iar apoi fierul. Aceasta ar putea arăta că reveni­rea Babilonului depinde de 'căderea' ihy;riilor reprezentate prin aceste metale - Grecia și Roma. în mod special căderea celor 10 regi care reprezintă în final capul al șaptelea roman. “După ei” se ridică cornul mic sau fiara stacojie pentru cea de-a doua și ultima ei 'prezență' (Dan. 7:24, 25).

__________________

1 Biblia vorbește despre un corn mic care 'crește' în autoritate peste contemporanii lui și aduce cea mai mare persecuție peste sfinții trăind într-o generație bântuită de războaie. 3,5 ani sunt probabil un timp prea scurt, 1260 ani un timp prea lung.

2 Așa cum un lacăt este livrat în mod normal împreună cu cheia potrivită.

3 Daniel îl numește pe Nebucadnețar “rege al regilor” deja în al doilea an al domniei lui (Dan. 2:1, 37, 38).

4 În acest fel restabilim legătura naturală dintre cele 7 timpuri și cele 3,5 pe care le găsim în aceeași carte, Daniel, în profeții legate prin aceeași temă: suveranitatea asupra pământului dată de Dumnezeu la încheierea lor cuiva care îl recunoaște (cap. 4 și 7).

5 Compară Ioan 3:30; Mat. 17:10; 24:6; 26:54; 1 Cor. 15:53.

6 1 Petru 1:6 si 5:10 folosesc expresia “puțin timp” în sensul unui număr de ani din viața cuiva.

7 Probabil argintul, reprezentând Medo-Persia, nu este între metalele folosite pentru că în realitate Dumnezeu a fost responsabil de tăierea copacului babilonean.

 

CUPRINS

Capitolul 4

Cele zece coarne – cu diademe și fără diademe

 

"Fiara dintâi" este descrisă la ridicarea din mare, ca având diademe pe coarne și începând să persecute sfinții pentru 42 luni. Aceste două mențiuni ne permit să facem legătura cu profeția paralelă din Daniel 7:24-26, 12 și să stabilim prin analogie intervalele de timp implicate:

"Cele zece coarne înseamnă că din regatul acesta se vor ridica zece regi. Iar după ei  se va ridica un altul care se va deosebi de înaintașii lui și va umili trei regi [din cei zece]...și sfinții vor fi dați in mâinile lui pentru un timp, [două] timpuri si o jumătate de timp. Apoi se va așeza judecata și i se va lua stăpânirea...Și celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o prelungire a vieții până la un timp și la un ceas "

Putem identifica astfel trei faze în regalitatea celor zece coarne:

1. Cu diademe

"Regatul acesta" era imperiul roman. Cei zece regi care s-au ridicat din el nu au format regate antagoniste (cum a fost în cazul leopardului cu patru capete), și nici un regat al lor separat, așa încât profeția să includă un al optulea imperiu/cap. În tot acest timp cele zece coarne au fost simpli regi descinși din imperiul roman pe care mai degrabă l-au perpetuat prin diferite artificii. Descrierea fiarei din Apocalipsa 13:1, care are zece coarne pe capul al șaptelea, îi arată ca regi cu diademe la începerea celor 42 luni (3,5 timpuri) de persecuție.

2. Fără diademe

Se ridică cornul mic. Întrucât aceasta se întâmplă “după ei”, și în același timp între ei, în cele 3,5 timpuri regii devin nesemnificativi sau chiar vasali. Și deoarece capul al 7-lea avea deja un “rege”, despre care îngerul i-a spus lui Ioan că tocmai “este”, cornul mic nu poate fi al 7-lea, ci este al 8-lea (Apoc. 17:10, 11). Astfel, deși crește pe capul roman, el nu este considerat “regele” acestuia. Aceasta face ca regalitatea lui să fie una neasociată cu un cap anume, deci o regalitate “după” sau deasupra celor șapte capete dintre care ultimul avea zece coarne. În mod corespunzător, regele al optulea este reprezentat ca având el însuși cele șapte capete și zece coarne. Coarnele sunt bineînțeles fără diademe pentru că toate diademele sunt în acest timp pe capul lui!

3. Cu autoritate regală

La încheierea celor 3,5 timpuri, cornului mic i se ia stăpânirea de către Dumnezeu. Regatul lumii trece în mâna  lui Dumnezeu care îl dă celui ca un Fiu al Omului - Cristos (Dan. 7:13, 14; Apoc. 11:15). Diademele simbolizând suverani­tatea globală ajung acum toate pe capul lui Cristos (Apoc. 19:12). Totuși cele zece coarne își redobândesc independen­ța și autoritatea regală pentru "o oră". "Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împărați care n-au rimit încă împărăție, ei vor primi autoritate împără­tească un ceas împreună cu fiara" (Apoc. 17:12).

 

Acest lucru s-a întâmplat și în antichitate la căderea Babilonului cu regii națiunilor pentru un timp scurt până la reorganizarea imperiului medo-persan. Cele 10 coarne îi întorc mai întâi spatele imperiului regelui al optulea, Babilonul cel Mare, pe care îl prădează. Apoi se pregătesc să lupte într-un gând cu “Împăratul împăraților” care are toate diademele (17:13, 14). În acest moment ne găsim din nou în situația când “fiara” (de la 17:12 înainte) potrivește descrierii din 13:1, cu excepția diademelor care nu mai sunt pe coarnele ei, dar pentru recuperarea cărora se va duce războiul de la Armaghe­don, un război total cu Dumnezeu pentru suveranitate asupra pământului.

 

Un regat pentru „un ceas”

 

Fiara stacojie “are cele șapte capete și cele zece coarne”. Exact așa cum capetele nu sunt exact ceea ce au fost ele în istorie la timpul lor, regii lor fiind acum căzuți, tot așa coarnele sau cei zece regi nu mai au diademele pe care le-au avut când s-au 'ridicat din împărăția aceasta'. Acest lucru este o realitate pe parcursul celor 3,5 timpuri pentru că, așa cum am văzut, cornul mic domnește “după ei”. Putem presupune că cei zece regi reprezentați prin coarnele fiarei stacojii sunt cu timpul, figurat vorbind, o nouă generație de prinți, născuți din cele zece 'dinastii', prinți care “n-au primit încă împărăție” și astfel nici autoritate regală propriu-zisă. Un exemplu ar putea fi regii născuți în captivitate în cei șaptezeci de ani de supremație a Babilonului, așa cum a fost Zorobabel. Fiara stacojie îi “are” în vasalitate sau în rezervă. Apocalipsa 17:12 spune:

“Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împărați care n‑au primit încă împărăție, ci vor primi autoritate împărățească un ceas împreună cu fiara”.

Ce regat sau regalitate primesc acești zece regi care vor pustii Babilonul? Nu regalitatea asupra lumii așa cum a fost deținută aceasta în timpurile națiunilor de către Babilonul cel Mare. Aceasta se întoarce în mâna lui Dumnezeu care o dă acum lui Cristos, așa cum o dăduse inițial lui Nebucadnețar (Apoc. 11:15; compară Daniel 2:37, 38; 7:13, 14). Timpurile națiunilor au început cu subjugarea Asiriei de către Babilon aproximativ în 609 î.e.n. În mod logic la căderea Babilonului cel Mare putem vorbi figurativ de o eliberare și revenire la regalitate a “Asiriei”, așa cum arată diagrama de mai jos. Caracteristicile Asiriei antice, care a domnit în afara timpului legitim acordat națiunilor, dar care a fost folosită totuși de Dumnezeu ca o unealtă, potrivesc descrierii fiarei și regilor din Apocalipsa 17 care primesc împreună un regat pentru o oră ca să îndeplinească gândul lui Dumnezeu. În Isaia 10:6-8 citim:

“Îl voi trimite împotriva unui neam nelegiuit (babilonenii), împotriva unui popor pe care sunt mâniat ca să-l prădeze și să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe străzi, dar el nu judecă așa și nu acesta este gândul inimii lui; căci el nu se gândește decât să nimicească, decât să prăpădească popoarele cu grămada. Căci el zice: Nu sunt prinții mei regi?”

 

 

Cele zece coarne ale capului al șaptelea revin deci după timpul de domnie al cornului mic la o regalitate limitată pe care o împart apoi cu fiara pustiitoare (alta decât cea stacojie) din motive strategice. Regalitatea lor este diferită de cea a cornului mic pentru că timpurile acordate de Dumnezeu națiuni­lor au expirat, acum domnește Cristos, iar dacă regii 'primesc un regat' și auto­ritate regală, aceasta este doar în sensul că Dumnezeu, cauzând căderea Babilo­nului care îi ținuse vasali, le permite acum pentru „un ceas” să acționeze cu vechea autoritate și să-și reverse ura proprie asupra acestui imperiu opresiv. În această acțiune ei împlinesc gândul sau voia lui Dumnezeu, fiind folosiți ca o unealtă pentru pustiirea Babilonului (Apoc. 17:16, 17; comp. Dan. 7:12; Is. 10:15). De asemenea, ei au posibilitatea în ora acordată să aleagă între a se supune noii puteri instituite de Dumne­zeu sau a lupta cu încăpățânare pentru „drepturile” lor regale. Cei zece regi îi reprezintă pe stăpânitorii politici ai lumii, la timpul când diademele suveranității legitime asupra pământului sunt toate pe capul “Împăratului împăraților”, Isus Cristos (Apoc. 19:12, 16). Deoarece “împărăția lumii a ajuns a Domnului nostru și a Cristosului său”, cei zece regi nu pot primi mai mult decât "o împărăție" [autoritate regală], nu „împărăția lumii”, iar dacă se învoiesc să o dea fiarei, aceasta este “împărăția lor”, adică autoritatea lor regală limitată - tolerată de Dumnezeu (Apoc. 17:17).

 

CUPRINS

Capitolul 5

Cornul mic – o fiară distinctă în Daniel 7?

 

Daniel 7:11, 12 spune:

“Eu mă uitam mereu, din cauza cuvintelor pline de mândrie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă și trupul ei a fost distrus și aruncat în foc, ca să fie ars. Și celelalte fiare au fost dezbrăca­te de puterea lor, dar li s-a îngăduit o prelungire a vieții până la un timp și la un ceas”.

Poate fi considerat “cornul” o fiară separată, a cincea, “fiara” despre care se spune aici că este ucisă, distrusă și arsă? Iată câteva argumente:

1. Daniel 7 descrie cornul mic acțio­nând ca o creatură sau fiară indepen­dentă. El are 'ochi ca ochii de om și o gură care vorbește lucruri mari' (7:8). El 'face război sfinților și-i biruiește' (7:21). Cel Bătrân de Zile vine și acest persecutor este surprins în flagrant. O Curte cerească se așează și 'îi ia stăpânirea' (7:26). Astfel este logic să conchidem că “fiara” distrusă înaintea celorlalte este cornul mic și nu fiara a patra.

2. În mod asemănător în Apocalipsa, fiara stacojie sau regele al optulea, dispare înainte de a fi distruși toți regii pământului. Ultima mențiune a acestei fiare se găsește în Apocalipsa 17:11, imediat înainte ca cele zece coarne să primească putere regală și să înceapă pustiirea metropolei ei, "cetatea cea mare", Babilonul.

3. Fiara stacojie “merge la pierzare” la sfârșitul celor 1260 zile, când îndrăzneș­te, în aroganța ei, să-i omoare pe cei doi martori (comp. Prov. 18:12). Regele antic Belșațar a fost implicat într-un incident similar. Iar când a murit, după câteva ore nimeni nu s-a mai preocupat de moartea lui. Evenimentul important a devenit căderea imperiului său opresiv și bogat ca și eliberarea și jaful care au devenit posibile. Asemănător, nu găsim în Apocalipsa nici o descriere a ‚pierzării' sau morții regelui al optulea. Dar găsim mențiunea unei fiare și a zece coarne care urăsc și pustiesc împreună marele său oraș asemănat cu o prostituată. Să comparăm relatările paralele din Apocalipsa și Daniel:

Apoc. 17:16 Dan. 7:11
“[Acestea] vor urî pe prosti­tuată și o vor pustii și o vor lăsa goală [îi vor ucide soțul (regele) care o proteja și o vor depose­da de copii]. Carnea i-o vor mânca și o vor arde cu foc”. “M-am uitat până când fiara a fost ucisă și trupul ei a fost distrus și arun­cat în foc, ca să fie ars”.

Găsim aici aceeași distrugere progre­sivă care include nu doar moartea regelui al optulea, ci și acapararea domeniului său (cu toate bunurile din el) și arderea a tot ce nu poate fi luat – pentru a asigura o distrugere de durată.

4. Fiara a patra (din Daniel 7) nu poate înceta să existe înaintea celorlalte, pentru că în Apocalipsa ea este capul al șaptelea al “fiarei” care urmează să lupte alături de “împărații pământului” la Armaghedon. În urma acestei confrun­tări, pe când este încă “vie”, adică cu toate capetele ei, aceasta este aruncată în lacul de foc.

5. Acest cap poartă cele zece coarne care, în scenariul apocaliptic, devin active, așa cum am văzut, după dispariția regelui al optulea: ele pustiesc Babilonul cel Mare și luptă împotriva Mielului împreună cu fiara (Apoc. 17:12, 17).

6. Șirul celor cinci fiare din Daniel este leul, ursul, leopardul, fiara nespus de înspăimântătoare și cornul mic. Consi­derându-le în acest mod, primele patru s-au ridicat din mare. A cincea s-a ridicat ca un corn pe un cap existent. Acest lucru potrivește cu faptul că fiara stacojie se ridică din Adânc, dintr-o ipostază a ei care exista. Adâncul este localizat în zona de uscat. Fântâna Adâncului este descrisă ca fiind un puț în pământ (Apoc. 9:1, 2).

 

CUPRINS

Capitolul 6

Două fiare în Apocalipsa 17?

 

Capitolul 17 vorbește despre ‚fiara care poartă femeia' (v. 7) și despre ‚fiara care va urî pe [femeia] prostituată' (v. 16). Întrebarea firească care se ridică este dacă aici avem o schimbare de atitudine a unei singure fiare sau este vorba despre două fiare cu atitudini diferite față de prostituată?

Vom presupune că în capitolul 17 sunt prezente două fiare distincte. Pentru aceasta vom urmări un număr de diferențe. Pentru simplitate să notăm cu (A) "fiara de culoare stacojie" (cornul mic din Daniel în cele 3,5 timpuri), mențio­nată până la versetul 11, și cu (B) "fiara dintâi" după cele 3,5 timpuri, de la versetul 12 înainte. Avem următoarele diferențe:

  • atitudine diferită față de prostituată (A definită ca "fiara care o poartă", B care o urăște și o distruge)
  • la "căderea" imperiului babilonean Belșațar a fost înlocuit cu Darius (deci A ar putea fi înlocuit cu B)
  • A "este al optulea [rege]", dar B primește autoritate regală pentru un ceas (v. 12)
  • A este un monarh absolut (coarnele fără cununi, ceilalți regi sunt vasali); B conduce o federație de regi
  • A are 10 coarne; cele 10 coarne și  B (v. 7, 16)
  • A este definită frecvent drept „care era și nu mai este" (din perspectiva lui Ioan); B simplu "fiara"
  • în 19:19 apare "fiara și împărații pământului" cu referire la „fiara dintâi”, deci schimbarea de subiect la o altă fiară poate fi după 17:11, în acest caz în 17:12
  • 17:13, 14 este paralel cu 19:19, indicând că B este "fiara dintâi"
  • A se opune lui Dumnezeu (susține prostituata vinovată de sângele sfinților), B îi împlinește "gândul", așa ca și Cirus "voia" (Is. 44:28)
  • A (fiara stacojie) nu mai este pe scenă după cele 42 luni (lipsește în cap. 19 și 20)
  • A rămâne "puțin timp", comparativ cu ceilalți regi care au căzut, B și mai puțin - "un ceas"
  • accentul pe A pană la v. 11, accentul pe coarne sau regi de la v. 12
  • prostituata devine văduvă și jelește moartea "soțului" ei pe care se baza, deci A "moare" (18:7, 8) înainte ca B să pustiască prostituata; cu A, regele al optulea, se sfârșește dinastia Babilonului celui Mare (deci el nu poate rămâne pe scenă după "căderea" Babilonului); B este acolo și în cap. 19.

Concluzia care se desprinde este că în Apocalipsa 17, cel mai probabil sunt prezente două fiare. Schimbarea de subiect de la una la alta este abruptă, și își găsește corespondent în Daniel 7 în răgazul (prelungirea vieții) care se acordă celor patru fiare la distrugerea cornului mic.

 

CUPRINS

Capitolul 7

Este fiara stacojie “icoana” fiarei dintâi?

 

Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să luăm în considerație argumentele pro și contra de care dispunem, în acest caz asemănările și diferențele care există în text între fiara stacojie și fiara dintâi, în mod special între fiara stacojie și icoana fiarei dintâi. Unele dintre acestea sunt enumerale mai jos:

Argumente:

● Fiara stacojie se ridică din Adânc aproximativ la timpul când este creată icoana

● Nu există alt echivalent în capitolul 13 pentru fiara stacojie decât eventual icoana fiarei dintâi

● Fiara stacojie nu este menționată împreună cu fiara dintâi („icoana” fiarei da)

● Cornul mic (fiara stacojie în Daniel) este în final 'reprezentantul' fiarelor în scenă

● Fiara dintâi și fiara stacojie au fiecare șapte capete și zece coarne

● Ambele "se ridică", prima din mare, a doua din Adânc

● Ambele au nume de hulă, prima pe capete, a doua este „plină de nume de hulă”

● Nici fiara stacojie, nici imaginea fiarei nu sunt active în timpul războiului din capitolul 19

● Regele poate fi considerat un sim­bol (icoană) al impe­riului

Obiecții:

● După “căderea” Babilonului (fiara stacojie ucisă), icoana fiarei este încă pe scenă alături de fiara dintâi (14:8, 9)

● Fiara dintâi este un monstru compo­zit, fiara stacojie este monocoloră (un leu stacojiu)

● Fiara dintâi primește o gură care rostește hule asemenea cornului mic, apoi i se face o icoană

Argumentele pro (asemănările) preva­lează. Fiara stacojie pare să aibă o asemănare generală cu fiara dintâi, chiar dacă nu este imaginea perfectă, "în oglindă", a acesteia. Icoana amintește de statuia ridicată în câmpia Dura de către împăratul Babilonului. A continuat să fie folosit acest obiect de cult public și după Nebucadnețar? Dacă a fost un instrument pentru promovarea cultului imperiului, atunci cel mai probabil ca da. Obiecția de la punctul (3) ar putea fi explicată prin reluarea descrierii pentru detaliere, caz în care icoana este gura primită de fiară.

Ținând cont de aceste observații, ca și de asemănările pe care le-am evidențiat, se desprinde concluzia că fiara stacojie este o icoană o fiarei dintâi, probabil identică cu aceea menționată în mod expres în Apocalipsa 13.

 

CUPRINS

Capitolul 8

S-a ridicat deja din mare fiara dintâi?

 

Având elemente de la cele patru fiare din Daniel 7, fiara dintâi din Apocalipsa este reprezentarea globală a acestor fiare sau a ceea ce a mai rămas din ele la începutul celor 42 luni de autoritate mondială, când între cei zece regi ai capului al șaptelea se ridică cornul mic pentru 3,5 timpuri. Înainte exact de acest moment fiara dintâi este descrisă ca ridicându-se din mare. Am putea presu­pune ca fiara dintâi s-a ridicat deja până astăzi? Timpul în care trăim pare să indice că nu.

Să vedem de ce:

1. Nu ne îndoim ca imperiul roman și-a pierdut de mult regele „unic” și a trecut în perioada celor „zece” regi simbolici ai lui, poate chiar în perioada finală a acestora. Această condiție presupusă de profeția lui Daniel ar fi îndeplinită. Cât despre cornul mic, el trebuie să se ridice pentru 3,5 timpuri echivalente cu timpul de autoritate care i se acordă fiarei care se ridică din mare. Întrucât acest corn mic nu a apărut și lumea continuă să fie divizată în suveranități naționale, putem presupune că ridicarea fiarei din mare este încă un lucru de viitor.

2. Există un indiciu suplimentar care întărește această concluzie. Capitolul 13, în context, este o continuare a capito­lului 12 în care se spune:

“Vai de voi, pământ și mare! Căci Diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare . . . Atunci șarpele a aruncat din gură apă ca un râu după femeie, ca s-o ia râul. Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul și-a deschis gura și a înghițit râul pe care balaurul îl aruncase din gură” (vers. 12, 15, 16)

Cuvintele de mai sus arată că 'Diavolul' provoacă la aruncarea lui și a 'îngerilor lui' din 'cer', datorită mâniei pe care o are, o mare convulsie în societa­tea omeneaască reprezentată de pământ și mare. „Pământul” este inundat cu “ape” turbulente (Is. 57:20, 21; comp. Ier. 51:42, 55, 63, 64). Aceasta înseamnă în sine un mare război care va scufunda stăpânirea politică sub apele anarhiei (din care s-au ridicat pe rând fiarele). Pământul (socie­tatea organizată, interesată să mențină pacea) va înghiți însă apa și se va „ridica” din nou deasupra, ceea ce va echivala cu ridicarea fiarei dintâi din mare conform capitolului 13. În mod interesant 'fiara cu două coarne ca ale unui miel' nu se ridică „din pământ” până ce nu mai înainte fiara dintâi nu se ridică din mare.

3. Să observăm că în momentul ridicării, “unul din capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte fusese [deja] vindecată” (Apoc. 13:3). Întrucât capul care se vindecă și revine este Babilonul și acest lucru se întâmplă prin revenirea din Adânc a 'regelui' acestuia (fiara stacojie sau cornul mic), este evident că fiara dintâi nu s-a ridicat încă din mare și nu se va ridica până după războiul în care se va impune acest corn mic. Momentul va marca începutul „necazului cel mare” (Mat. 24:7, 21; Apoc 6:4).

 

CUPRINS

Capitolul 9

Este fiara care se ridică din mare “cornul mic”?

 

"Fiara" care se ridică din mare, și care are diademe pe coarne (nu pe capete), este descrierea profetică a unui stadiu în evoluția fiarelor din Daniel 7 în care "din împărăția aceasta [din ultima] se vor ridica zece împărați. Iar după ei se va ridica un altul care se va deosebi de înaintașii lui". Cei zece împărați ar putea reprezenta lumea împărțită în suvera­nități naționale și probabil unite demo­cratic într-o alianță mondială. După vindecarea unuia din capetete ce părea rănit de moarte, Babilonului celui Mare va părea că s-a revitalizat complet. Oamenii se vor întreba cine se mai poate asemăna și lupta cu fiara. Pe pământ nu vor exista competitori. Încrederea și admirația generală vor ajunge până la venerație religioasă și la provocarea lui Dumnezeu. Cornul mic din Daniel este prezentat de asemenea ca “deosebit de înaintașii lui”. Faptul că fiarei i se dă 'o gură arogantă' ce amintește de gura cornului mic, precum și timpul egal în care acționează, persecutând sfinții dau de înțeles că existența, puterea și acțiunile ei sunt legate de cornul mic.

 

"I s-a dat o gură"

Să observăm că fiara avea deja o gură “de leu” (v. 2), moștenită de la Babilonul devorator și arogant din antichitate. Știm că gura ei a vorbit deja blasfemator (comp. Isaia 14), dar a amuțit după lecția de umilință primită de Nebucadnețar. Gura primită acum (v. 5) nu este una nouă, ci o îndrăzneală la care ajunge fiara cu aceeași gura veche de leu (pentru că Dumnezeu nu mai intervine în timpul de 42 luni cu vreo lecție de umilință care să-i închidă gura (Iov 40:4). Isus le-a promis discipolilor săi: “Vă voi da o gură și o înțelepciune căreia nu-i vor putea răspunde nici sta împotrivă toți dușmanii voștri” (Luc. 21:15). Fiara va primi 'gura' (libertatea de a vorbi), dar nu și 'înțelepciunea'. În consecință “ea și-a deschis gura și a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu”. În Daniel 7 gura leului (ca și a celorlalte fiare) există în paralel cu gura cornului mic și chiar îi supraviețuiește. În Apocalipsa 13 avem o gură primită care 'se deschide'. Conclu­zia este că fiara reprezintă mai mult decât cornul mic care își găsește corespondent în 'gura' primită. Fiara reprezintă stăpânirea politică a Babilonu­lui cel Mare la timpul când cornul mic câștigă supremație asupra celor zece coarne.

Colosul compozit de imperii din Daniel 2, deși domnește pe părți, se prăbușește deodată. Cornul mic va avea darul să dea această impresie, reacti­vând vitalitatea lui, și consacrând astfel întreaga "statuie" drept un singur imperiu istoric – „Babilonul cel Mare”. Dumnezeu este cel ce a dat suveranitate mondială Babilonului (inclusiv peste poporul său), tot el este cel ce îl trage acum la răspundere și-i ia stăpânirea. Modelul este combinația Nebucadnețar–Belșațar în cei 70 de ani. Belșațar a fost un "corn mic" în comparație cu regii care au domnit în Babilon, totuși a părut o revenire a lui Nebucadnețar, sfidând în același fel pe Dumnezeu.

În interpretarea statuii din Daniel 2 se pune cel mai adesea accentul pe succesiunea de metale care descresc treptat în valoare, dar cresc în duritate. Un element deloc de neglijat este observația că acolo avem un corp uman, un organism. Capul dă numele și orientarea "politică". Corpul este mări­mea. Picioarele susțin întregul. Datorită succesiunii istorice accentul riscă să fie mutat pe picioare și degete (imperiul roman și regii care se ridică din el). Apostolul Pavel a vorbit într-o ilustrație de încercarea membrelor de a se lăuda împotriva capului. Unii comentatorii biblici văd în cornul mic o revitalizare a imperiului roman (picioare­le). Deși cornul mic vine la timpul fărâmițării acestui imperiu, are loc mai mult sau chiar cu totul altceva decât o revitalizare a acestuia. Cornul mic are menirea să dea o perspectivă de ansamblu întregului organism. El este regele 'necăzut', care a condus cândva primul cap, Babilonul. El are ochi și gură de om. Până la urmă un om trebuie privit în ochi și trebuie urmărită gura lui. Chiar Daniel a fost atras să se uite la corn în detrimentul fiarelor individuale. La statuia uriașă ochii și gura sunt la cap. Aceasta se prăbușește întreagă, așa de parcă ar fi un singur imperiu - Babilonul cel Mare.

 

CUPRINS

Capitolul 10

Un cap ce „părea rănit de moarte”

 

Despre fiara dintâi care se ridică din mare citim în Apocalipsa 13:3: „Unul din capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Și tot pământul era în admirație după fiară”. Apoi din versetul 14 aflăm că „fiarei care avea rana de sabie și trăia” i se face o icoană la care trebuie să se închine toți locuitorii pământului.

Întrebarea care se ridică este dacă putem determina care este capul rănit care se vindecă și de ce se vorbește despre „fiara care avea rana de sabie” și nu doar despre capul respectiv.

Să observăm mai întâi că nu putem asocia rana de sabie a fiarei cu „sabia mare” pe care a primit-o călărețul roșu pentru cavalcada sa din cele 3,5 timpuri ale necazului celui mare. „Rana de sabie” este vindecată deja înainte de acest necaz (înainte de cele 42 luni, vezi Apoc. 13:3-5). Mai degrabă 'sabia' implicată în „rana de sabie” trebuie să fie cea menționată în același capitol 13, versetul 10: „Cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabia”. Babilonul a fost pedepsit cu sabia pentru ducerea în captivitate și uciderea cu sabia în antichitate a popo­rului lui Dumnezeu. Acum însă acestui 'cap' i s-a permis să se vindece și să se bucure de o nouă perioadă de activitate și dominație asupra lumii prin ridicarea la putere a cornului mic. În mod logic, la sfârșitul celor 42 de luni acordate, Dumnezeu va pedepsi din nou Babilonul pentru războiul pe care îl va purta cu sfinții, conform aceleiași legi drepte. De această dată însă, rana suferită de el va fi fără vindecare. Va fi o rană cu adevărat de moarte. Va fi și el „ucis cu sabia” conform regulii enunțate.

Despre regii a cinci dintre cele șapte capete, știm din Apocalipsa 17 că „au căzut” – definitiv. Al șaptelea, Roma, urma să rămână până la venirea împără­ției Fiului Omului, asemănată cu o piatră desprinsă din munte (Dan. 2:34, 44, 45). Astfel, capul care a suferit o rană în urma căreia „părea rănit de moarte” a fost primul, Babilonul.1 Este evident că atât rana cât și vindecarea se produc cu permisiunea lui Dumnezeu. Dacă s-a luat ceva în antichitate prin rănirea de moarte a primului cap, acum s-a dat înapoi. De altfel expresia „i s-a dat” apare de cinci ori în capitolul 13 cu referite la diferite lucruri permise sau chiar acordate fiarei de către Dumnezeu.

Nu există un al optulea cap care să-l elimine pe al șaptelea care avea zece coarne. Dar există al optulea rege care revine din Adânc (în realitate primul, „regele” Babilonului), și acesta va încerca să transforme lumea romană a celor zece regi aliați politic într-o extensie peste istorie a Babilonului său totalitar. ținând cont de poziția unică pe care o va ocupa astfel capul vindecat între celelal­te căzute, putem spune că puterea și vitalitatea fiarei stau acum în acest cap. Acesta este probabil motivul pentru care se vorbește despre rana de sabie ca fiind a fiarei în ansamblu și nu doar a  unui cap. În realitate fiara este tot ce este Babilonul cel Mare la acel timp.

Dacă rana primului cap se vindecă, fiara compozită 'trăiește' din nou, așa de parcă Babilonul cel Mare, cele patru fiare din Daniel 7, s-ar ridica încă o dată din mare la o nouă viață.2

 

Paralele între capul rănit și vindecat și regele al optulea:

● Capul este descris criptic ca „unul din capetele ei [dintre cele șapte]” la fel cum despre rege se spune că „este dintre cei șapte”

● Capul a fost rănit, aparent de moar­te, la fel cum regele a ajuns departe de lumea celor vii – în Adânc

● Vindecarea capului stârnește admi­rație pentru fiară la fel cum revenirea din Adânc a primului rege stârnește uimire

● Rana la unul din capete este descri­să drept rana fiarei înseși la fel cum regele care revine este descris drept "[fiara] însăși este al optulea"

__________________

1 Babilonul a fost făcut vulnerabil să fie lovit de sabie atunci când „leul” a primit o inimă de om și 'regele' lui tiranic a fost trimis în Adânc. Cel responsabil de „tăierea” copacului babilonean a fost Dumnezeu, care a permis Medo-Persiei în anul 539 î.e.n. să-l înlocuiască ca și putere mondială. Celelalte capete și-au provocat căderea succesiv unul altuia ("cinci au căzut"), dar rănile lor nu atrag atenția. Aceste cinci capete rămân în agonie definitivă în ce privește poziția de puteri mondiale pe scena lumii.

2 Imperiile reprezentate de fiarele din Daniel nu au atins în extinderea lor limitele cunoscute ale pământului locuit. Dar autoritatea fiarei din Apocalipsa 13 este „peste orice seminție, peste orice popor, peste orice limbă și peste orice neam”, un fel de 'împărăție a lumii [întregi]' (comp. Apoc. 11:15). Profetic întreaga statuie din Daniel 2 va fi activată de către cornul mic. Gura care impresionează în Daniel 7, cea a cornului mic, singura „de om”, este gura unică care se găsește la capul de aur. Fiara care 'are rana de sabie' este astfel Babilonul cel Mare la timpul ultimului cap care are cele zece coarne. Numele vine de la capul principal care s-a vindecat, Babilonul (capul de aur la statuia din Daniel 2).