O mulţime nenumărată


„După aceste lucruri m-am uitat şi iată o mare mulţime, pe care nimeni nu putea s-o numere.” – Apocalipsa 7:9

 

De ce nu poate fi numărată marea mulţime?

Israelul antic era compus din 12 triburi civile și din tribul lui Levi. O distincţie interesantă pe care Dumnezeu a făcut-o pentru tribul levitic a fost interdicţia de a fi numărat. În Numeri 1:45-49 citim:

Toţi aceia dintre fiii lui Israel care au fost număraţi... au fost șase sute trei mii cinci sute cinci zeci. Dar leviţii n-au fost număraţi printre ei, după seminţia părinţilor lor. Căci DOMNUL vorbise lui Moise, spunând: "Să nu faci numără­toarea seminţiei lui Levi și să nu dezvălui numărul total al lor în mijlocul celorlalţi fii ai lui Israel".

În Apocalipsa, capitolul 7, marea mulţime este menţionată imediat după numărătoarea "sclavilor lui Dumnezeu" din 12 triburi israelite, dar numărul ei nu este dezvăluit. Întrucât în antichitate erau 13 triburi, este evident că marea mulţime își găsește corespondentul în tribul 'nenumărat' al lui Levi. Membrii ei, asemenea leviţilor, sunt îmbrăcaţi în haine pe care şi le spală pentru a putea sluji la templu (comp. Num. 1:50; 8:7, 15).

Există şi un motiv concret pentru care marea mulţime de "leviţi" nu poate fi numărată, dincolo de acela profetic al interdicţiei. Ioan spune că "nimeni nu putea [literal, nu era capabil] s-o numere". O mulţime nu poate fi numărată dacă mărimea ei depășește posibilităţile sis­temului de numeraţie sau dacă numărul ei nu este constant. Evident, cazul al doilea este cel care poate fi luat în discuţie. Marea mulţime nu are un număr constant de membri! Numărul ei este deschis, în contrast cu numărul închis reprezentat de cei 144000 menţio­naţi anterior. Aceasta înseamnă că după ieşirea ei din necazul cel mare, și mai târziu în mileniu, mulţi alţii se vor adăuga la numărul ei. Acest lucru este posibil deoarece membrii marii mulţimi nu sunt sigilaţi ca fideli înainte de mileniu, aşa cum este cazul cu cei 144000.

Binecuvântările de care vor avea parte membrii marii mulţimi sunt descrise prin verbe la viitor, de exemplu păstorirea de către Miel pentru a fi conduşi la izvoarele apelor vieţii (Apoc. 7:15-17). Perspectiva pentru cei care îşi spală hainele, de a avea drept la pomul vieţii şi a intra pe porţi în cetate, este deschisă pe tot parcursul mileniului:

Și neamurile vor umbla în lumina ei și împăraţii pămân­tului își vor aduce slava și cinstea lor în ea. Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă acolo nu va mai fi noapte. În ea vor aduce slava și cinstea neamurilor... Ferice de cei care își spală hainele ca să aibă drept la pomul vieţii și să intre pe porţi în cetate! (Apoc. 21:24-26; 22:14).

Isaia a profeţit ceva asemănător:

Iată, voi îndrepta spre el [spre Ierusalim] pacea ca un râu și slava popoarelor ca un torent ieșit din matcă... Vor aduce pe fraţii voștri din mijlocul tuturor neamurilor, ca dar pentru Domnul... la muntele meu cel sfânt, la Ierusalim... Și voi lua și dintre ei, pe unii, ca (...) leviţi (Is. 66:12, 20, 21).

Leviţii au fost un dar pentru Dumne­zeu luat de el din mijlocul fiilor lui Israel în locul întâilor născuţi ocrotiţi în Egipt (Num. 3:12; 8:13-16). Profeţia lui Isaia arată că membrii rămășiţei israelite vor fi numiţi (indiferent de seminţie) preoţi ai lui Dumnezeu și că străinii vor fi slujitorii lor (Is. 61:5, 6). În mod logic, ca slujitori ai preoţilor, străinii devin leviţi simbolici. Această avansare în ierarhia serviciului divin este în armonie cu promisiunea lui Dumnezeu de a înlocui bronzul cu aurul, fierul cu argintul, etc. (Is. 60:17). După crearea cerurilor noi și a pământului nou (65:17), se arată că vor fi luaţi și alţii ca "leviţi" dintre naţiunile care aud atunci despre Dumnezeul israeliţilor și văd gloria lui (66:19). "Voi lua și dintre ei, pe unii (...) ca leviţi" (66:21).

Numărul marii mulţimi proaspăt ieșite din necazul cel mare, fiind deci deschis, adică în continuă creştere, Ioan a indicat pe bună dreptate că "nimeni nu putea s-o numere".

 

"Pentru preoţi ca leviţi"

Un pasaj biblic care necesită o atenţie specială și care a fost citat mai sus este Isaia 66:21. "Voi lua și dintre ei, pe unii (...) ca leviţi". În această citare au fost omise cuvintele "ca preoţi (şi)". Iată cum sunt redate aceste cuvinte în versiunea biblică  WEB: "Și voi lua și dintre ei ca preoţi (și) ca leviţi, zice Iahve". YLT, o traducere foarte literală, spune: "Și de asemenea dintre ei iau ca preoţi, ca leviţi, zice Iehova". Multe alte versiuni (KJV, ASV, NAS, NAU, NKJ, DBY, NWT) sesizează că în textul masoretic nu există conjuncţia "și", dar că aceasta este cerută atât în ebraică, cât și în limbile moderne (comp. 2 Cron. 31:2 ["preoţi ȘI leviţi"]; vezi şi Neem. 12:44; 13:30). Traducătorii Septuagintei, de exemplu, au simţit necesar să insereze conjuncţia "şi" în limba greacă.

Sunt luaţi străinii ca preoţi sau pentru preoţi?

Deoarece naţiunii israelite i s-a promis să devină într-o zi o "împărăţie de preoţi" (în raport cu celelalte naţiuni, Ex.19:6), și întrucât Isaia 61:6 și 62:3 arată că acest lucru se va întâmpla efectiv cu rămășiţa israelită după un timp de necaz, este puţin probabil ca aceeași promisiune se fie făcută în aceeaşi ocazie și naţiunilor (în 65:19-21). Prepoziţia ebraică poate fi tradusă însă şi cu "pentru", ceea ce dă formularea: "Voi lua și dintre ei pe unii pentru preoţi ca leviţi". Această redare corespunde contextului şi nu este defectivă din punctul de vedere al conjuncţiei.

O construcţie asemănătoare se găsește în Numeri 18:24 (lit. "pentru leviţi ca moștenire"). În acest text "pentru" și "ca" sunt traducerea aceleeași prepoziţii ebraice care apare (2x) și în Isaia 66:21. La fel stau lucrurile în 2 Cronici 35:8: "ca dar pentru preoţi... pentru preoţi ca jertfe de Paşti".

Leviţii erau în realitate un "dar" dat preoţilor, aşa cum i-a spus Dumnezeu lui Moise: "Apropie seminţia lui Levi și pune-o înaintea preotului Aaron, ca să fie în slujba lui. Să dai pe leviţi lui Aaron și fiilor lui; ei să fie daţi lui în totul, din partea fiilor lui Israel" (Num. 2:6, 9). "Am dat pe leviţi ca un dar lui Aaron și fiilor lui" (Num. 8:19). In armonie cu Isaia 61:5, 6 străinii dintre naţiuni sunt 'luaţi' (în 66:21) pentru preoţi ca leviţi.

 

'Al doilea rod'?

Dacă "leviţii" adăugaţi marii mulţimi de leviţi simbolici sunt un "dar", ca şi marea mulţime însăşi, adus pe parcursul mileniului "la muntele cel sfânt, la Ierusalim" (Is. 66:20), 'luat' pentru preoţi de către Dumnezeu, este de înţeles de ce se spune în Apocalips 14:4 despre grupul "preoţesc" al celor 144000 de israeliţi că a fost răscumpărat "dintre oameni ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel". 'Al doilea rod' sau recolta pro­priu-zisă va fi "marea mulţime" al cărei număr nu poate fi "numărat" - până la finele mileniului.

"Ca oştirea cerurilor, care nu se poate număra, şi ca nisipul mării, care nu se poate măsura, aşa voi înmulţi sămânţa robului meu David, şi pe leviţii care-mi slujesc."

'Israelul' şi 'naţiunile' sunt subînţelese în această promisiu­ne dublă din Ieremia 33:22. Conform acestei ordini de bine­cuvântare, în mileniu marea mulţime va fi singura al cărei număr va mai fi în creştere.


 

questionDacă 'marea multime' este compusă din leviţi şi grupul celor '144000' din preoţi, de ce atunci în Apocalipsa 7 tribul lui Levi este enumerat printre cei 144000?

În Israelul natural, tribul preoţesc al lui Levi nu era numărat împreună cu celelalte 12 triburi, iar în Apocalipsa 7 este numărat printre acestea! Se ridică deci întrebarea, din ce motiv? Este vorba cel mai probabil de implicaţiile care apar în acest caz în reprezentarea profetică. Dacă tribul lui Levi (al 13-lea) ar fi lipsit dintre cei 144000 s-ar fi înţeles fără dificultate că el este menţionat sub forma marii mulţimi. Dar în acest caz atribuţiile religioase ale marii mulţimi ar fi părut a fi mai mari decât ale celor 144000 reprezentaţi de triburile laice, aşa cum era cazul în Israelul literal! Includerea însă a tribului preoţesc între cei 144000 arată, în spiritul profeţiei lui Isaia, că în Apocalipsa marea mulţime de leviţi simbolici este în contrast cu preoţii simbolici, şi nu tribul preo­ţesc al lui Levi în contrast cu triburi­le laice!

questionPoate fi "aproximat" nu­mărul marii mulţimi pe baza profeţiei lui Zaharia despre "un iudeu" şi "zece oameni din toate limbile popoare­lor"? (8:23)

Nu. Factorul 10x este simbolic, şi de asemenea numărul 144.000 al rămă­şiţei "israelite". Acest număr urmea­ză să se dubleze la 288.000 prin adăugarea celor înviaţi din Israelul spiritual, iar al marii mulţimi să crească şi mai mult prin adăugarea altora "din toate limbile popoarelor" pe parcursul Mileniului. Totuşi des­pre aceste numere smbolice se poate spune ceva. Aşa cum 288.000 era numărul armatei oficiale a Israe­lului, 288.000 x 10 (adică 2.880.000) este un număr comparabil cu mărimea întregii naţiuni israelite în diferite momente ale istoriei ei. De asemenea, factorul 10x se regăseşte aproximativ în relaţia numerică tribul levitic - triburile civile şi în zeciuiala pe care o plăteau acestea în mod echitabil tribului lui Levi. Leviţii la rîndul lor plăteau zeciuială preoţilor, din zeciuiala primită de ei, pentru că se aflau aproximativ în aceeaşi relaţie numerică cu preoţii (Vezi Num. 18:24-28). Cuvintele din Zaha­ria 8:23 sunt astfel un indiciu profe­tic în plus că marea mulţime "din toate limbile" din Apocalipsa 7:9-17 este compusă din leviţi simbolici!

questionPentru ce despre membrii marii mulţimi de leviţi simbolici se spune expli­cit că vor sluji în templu, pe când despre preoţii simbolici nu?

Un posibil motiv poate fi faptul că "preoţii" vor avea şi funcţii civile ca judecători şi regi, ceea ce îi va îndepărta de la contactul direct cu oamenii ca preoţi învăţători (Malea­hi 2:1-7). De asemenea, trecând prin schimbarea la nemurire dată de învierea întâi, ei vor fi diferiţi şi astfel mai "departe" de omenire (trecuţi dincolo de perdeaua de la cort), dar mai asemănători şi mai "aproape" de Dumnezeu. Marea mulţime îşi va asuma sarcinile preoţeşti faţă de omenire. Rolul marii mulţimi va fi asemănător cu rolul preoţesc al Bisericii până la venirea regatului lui Dumnezeu (1 Petru 2:9). Leviţii marii mulţimi vor fi acum "preoţi"! (Ier. 33:18, 21)