(http://www.godandscience.org/apologetics/localflood.html)

Potopul Genezei

De ce spune Biblia că trebuie să fie local

de Rich Deem

  Cuprins

Mulţi creştini susţin că Biblia spune în relatarea despre potop a Genezei că apele inundaţiei au acoperit întregul pământ. Dacă citeşti oricare din versiunile biblice, vei ajunge probabil la această concluzie dacă citeşti textul sumar şi dacă nu iei în considerare restul Bibliei. Ca şi cele mai multe dintre relatările Genezei, potopul este menţionat şi în alte locuri. La următorul subtitlu vei observa că Psalmul 104 elimină în mod direct orice posibilitate ca potopul să fi fost global (vezi Psalms 104:9 - Does it refer to the Original Creation or the Flood?). Ca să accepţi un potop global, trebuie să respingi Psalmul 104 şi ineranţa Bibliei. Dacă îţi place să rezolvi mistere pe cont propriu, vei dori probabil să citeşti mai întâi relatarea despre potop (în Geneza 6:5 - 9:17) şi să găseşti singur baza biblică pentru un potop local.

▲

Ipoteza unui potop global în Geneza se elimină uşor prin simpla referire la Psalmul 104, care este cunoscut ca şi "psalmul creaţiei". Psalmul 104 (vers. 1–9) descrie creaţia pământului în aceeaşii ordine ca Geneza 1 (cu câteva detalii în plus). Începe cu un univers în expansiune (reminiscent al Big Bang-lui) (versetul 2 este paralel cu Geneza 1:1). Apoi menţionează formarea unui circuit stabil al apei (versetele 3-5 paralele cu Geneza 1:6-8). Pământul este prezentat în continuare ca o planetă complet acoperită cu apă (versetul 6 paralel cu Geneza 1:9). Dumnezeu face apoi să apară uscatul (versetele 7, 8 paralele cu Geneza 1:9-10). Urmează versetul care elimină posibilitatea unui potop global: "Le-ai pus o margine, pe care [apele] nu o vor trece; nu se vor mai întoarce ca să acopere pământul" (Psalmii 104:9)^. Evident, dacă apele nu aveau să mai acopere pământul, atunci potopul trebuie să fi fost local. Psalmul 104 este doar unul dintre pasajele despre creaţie care indică că Dumnezeu a luat măsuri ca mările să nu mai acopere întregul pământ.[2] O sinteză a tuturor pasajelor despre potop şi creaţie indică în mod clar că potopul Genezei a fost local în extinderea geografică.

▲

Când citim o traducere a relatării biblice despre potop în una din limbile actuale, observăm fără ândoială multe cuvinte şi expresii care par să sugereze că apele au acoperit toată planeta Pământ.[3] Ar trebui să ţinem cont însă că astăzi noi considerăm toate lucrurile dintr-o perspectivă globală, în timp ce Biblia se referă aproape întotdeauna la o geografie locală. Întrucât s-ar putea să nu reuşim să sesizăm acest lucru din traducerile pe care le folosim, vom examina ce se spune în textul ebraic, care este cuvântul lui Dumnezeu. Sintagma ebraică care este tradusă cu "întregul pământ" sau "tot pământul" este compusă din cuvintele kol (Strong H3605), care înseamnă "tot", şi ereţ (Strong H776), care înseamnă "pământ", "ţinut", "ţară" sau "sol".[4] Nu trebuie să căutăm foarte departe în Geneza înainte de a găsi cuvintele ebraice kol ereţ.

• Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată [kol] ţara [ereţ] Havila, unde se găseşte aur (Geneza 2:11).
• Numele celui de al doilea râu este Gihon; el înconjoară toată [kol] ţara [ereţ] Cuş (Geneza 2:13).

    După cum se vede, expresia kol ereţ este însoţită de numele ţării, indicând în contextul dat o zonă locală. De fapt, kol ereţ este aproape întotdeauna folosită în Vechiul Testament pentru a desemna o întindere locală de teren, în loc de întreaga planetă.[5]

▲

Cu toate acestea, există mult mai multe cazuri în care cuvintele kol ereţ sunt folosite fără referire la vreun teritoriu specific, deşi contextul indică clar o zonă locală. De exemplu, în Geneza 11 (Turnul Babel) textul spune că "tot [kol] pământul [ereţ] avea o singură limbă".[6] Ştim că această referire nu este în realitate la pământ (şi desigur nu la "tot pământul"), ci la oamenii de pe pământ,[7] care au trăit toţi într-o singură locaţie geografică. Abia după aceea Dumnezeu i-a împrăştiat de acolo pe faţa pământului. Există multe alte asemenea exemple unde kol ereţ se referă la oameni mai de grabă decât la geografia "întregului pământ". Iată câteva:

• Cel care judecă tot [kol] pământul [ereţ] nu va face ce este drept?" (Geneza 18:25). (Dumnezeu judecă oamenii de pe pământ, nu pământul însuşi).
• Iată, astăzi eu mă duc pe calea întregului [kol] pământ [ereţ]... (Iosua 23:14) (Iosua mergea pe calea tuturor oamenilor de pe pământ, al căror destin final este moartea).
• Tot [kol] poporul [ereţ] ajunsese într-o pădure... (1 Samuel 14:25). ("Poporul" este o redare corectă pentru că nu "pământul" ajunsese în pădure).
• Tot [kol] ţinutul [ereţ] plângea şi scoteau ţipete mari... (2 Samuel 15:23). (Evident, pământul nu poate plânge cu ţipete mari).
• "Eu plec pe calea pe care merge toată [kol] lumea [ereţ]... (1 Regi 2:2, nota de subsol: "Lit. calea întregului pământ") (David mergea pe calea tuturor oamenilor de pe pământ, al căror destin final este moartea).
• Cântaţi DOMNULUI, toţi [kol] locuitorii pământului [ereţ]!... (1 Cronici 16:23). (Cuvântul "locuitorii" este adăugat pentru că într-adevăr nu pământul cântă, ci locuitorii lui).
• Tremuraţi înaintea lui, tot [kol] pământul [ereţ]! (1 Cronici 16:30). (Nu se referă la cutremure de pământ, ci la oameni!).
• Tot [kol] pământul [ereţ] să se teamă de DOMNUL! (Psalmi 33:8). (Oamenii, se tem de DOMNUL, nu planetele).
• Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi [kol] locuitorii pământului [ereţ] (Psalmi 66:1). ("Locuitorii" este iarăşi adăugat, pentru că aceştia pot înălţa strigăte, nu pământul).
• Vezi şi Psalmii 66:4; 96:1, 9; 98:4; 100:1; 105:7; Isaia 14:7. (Unde oamenii fac acţiunile descrise, nu pământul).

▲

Exemple în care expresia kol ereţ se referă la o zonă locală, uneori tradusă în mod potrivit prin ţară sau ţinut:

• "Nu-i oare toată [kol] ţara [ereţ] înaintea ta?..." (Geneza 13:9). ("Tot pământul" era doar ţara Canaanului).
• Şi din toate [kol] ţările [ereţ] venea lumea în Egipt să cumpere grâu de la Iosif, căci pe tot pământul era foamete mare (Geneza 41:57). (Oamenii din cele două continente americane nu s-au dus în Egipt).
• Şi el i-a zis: "Iată, eu fac un legământ. Voi face, în faţa întregului popor, minuni care n-au avut loc în nici [kol] o ţară [ereţ] şi la nici un neam... (Exodul 34:10). (N-ar fi fost nevoie să adauge "şi la nici un neam" dacă "tot pământul" s-ar fi referit la întreaga planetă).
• 'În ziua Ispăşirii să sunaţi cu trâmbiţa în toată [kol] ţara [ereţ] voastră (Leviticul 25:9). (Israeliţilor nu li s-a cerut să sune cu trâmbiţa pe întregul pământ).
• 'De aceea în toată [kol] ţara [ereţ] pe care o veţi stăpâni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pământ. (Leviticul 25:24). (În toată ţara, nu pe întreaga planetă).
• "Iată, voi pune un val de lână în arie; dacă numai lâna va fi acoperită de rouă şi tot [kol] pământul [ereţ] va rămâne uscat..." (Judecători 6:37, vezi şi v. 39, 40). (kol ereţ nu se putea referi la întregul pământ, pentru că Ghedeon nu putea verifica întreaga planetă).
• Saul a pus să sune cu trompeta prin toată [kol] ţara [ereţ], zicând: "Să audă evreii lucrul acesta!" (1 Samuel 13:3). (Evident, trompeta nu putea fi auzită pe întregul pământ).
• Lupta s-a întins pe tot [kol] ţinutul [ereţ] şi pădurea a mâncat mai mult popor în ziua aceea decât a mâncat sabia (2 Samuel 18:8). (Lupta nu a avut loc pe întreaga planetă).
• Au străbătut astfel toată [kol] ţara [ereţ] şi au ajuns la Ierusalim, după nouă luni şi douăzeci de zile (2 Samuel 24:8)..(Nu au străbătut întregul pământ, ci doar ţinutul Palestinei).
• Toată [kol] lumea [ereţ] căuta prezenţa lui Solomon, ca să audă înţelepciunea pe care Dumnezeu o pusese în inima lui (1 Regi 10:24). (Este puţin probabil că indigenii americani s-au dus să-l vadă pe Solomon).
• Multe alte exemple [8].

    După cum s-a putut vedea mai sus, în majoritatea cazurilor kol ereţ nu se referă la întreaga planetă Pământ. Mai exact, din cele 205 ocurenţe în Vechiul Testament, expresia s-ar putea referi la întreaga planetă doar de 40 de ori, [9] chiar unele din aceste referiri fiind discutabile. Circa jumătate din aceste cazuri apar în Psalmi şi Isaia.

Sunt bucuros să răspund la o asemenea întrebare! Există un cuvânt ebraic care se referă întotdeauna la întregul pământ sau la întregul pământ locuit. Cuvântul este tebel (Strong's H8398), care se găseşte de 37 de ori în Vechiul Testament. În mod curios, acest cuvânt nu este folosit niciodată în descrierea potopului, deşi este folosit din abundenţă pentru a descrie creaţia pământului şi judecata oamenilor de pe pământ.

▲

Potopul local - din textul Genezei

Să examinăm acum pasajul concret care vorbeşte despre potop pentru a determina dacă poate fi interpretat dintr-un punct local de vedere. După cum am văzut mai sus, cuvântul ereţ, tradus adesea "pământ" se poate referi şi la oamenii de pe pământ. Este folosit în acest mod în descrierea propriu-zisă a potopului din Geneza?

• Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de violenţă (Geneza 6:11).
• Dumnezeu s-a uitat spre pământ, şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ (Geneza 6:12).
• Curcubeul meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre mine şi pământ (Geneza 9:13).

    Geneza 6:11, 12 spune că pământul era stricat, deşi noi înţelegem că referirea este la oamenii de pe pământ. În mod asemănător, Geneza 9:13 spune că Dumnezeu a făcut un legământ între el şi pământ. Versetele ulterioare însă clarifică că legământul este între Dumnezeu şi creaturile pământului.[10] Textul Genezei stabileşte clar (împreună cu Noul Testament [11]) că judecata adusă de Dumnezeu asupra oamenilor a fost universală (excepţie făcând Noe şi familia lui).

    În afară de Geneza 1 (până la 2:5), întreaga relatare a Genezei, până la Turnul Babel din capitolul 11, se referă expres la o geografie locală. Toate toponimele menţionate sunt în câmpia inundabilă a Mesopotamiei. Astfel, toate ocurenţele cuvântului ereţ pot şi ar trebui să fie traduse cu "ţinut" sau "ţară", în loc de "pământ", deoarece toate se referă la geografia locală. Nu există nici un motiv să credem că consemnarea despre potop este diferită în vreun fel de restul relatării Genezei până la capitolul 11.

▲

Pasajul care descrie potopul foloseşte mulţi termeni universali, ceea ce sugerează proporţii globale. Dar textul universal este contradictoriu, în context, dacă este interpretat global. De exemplu, se spune că "orice făptură [lit. toată carnea] îşi stricase calea" (Geneza 6:12). Dar în acelaşi pasaj că "Noe era un om drept şi integru printre cei din timpul lui" (Geneza 6:9). Este evident din context că "orice făptură" nu s-a referit în realitate la orice făptură, deoarece a existat cel puţin o excepţie.

▲

Indică textul Genezei că potopul a fost local? Dacă este citit cu atenţie se poate determina din el că perspectiva este locală. Versetele cheie sunt citate mai jos:

• Gen. 8:5 Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor.
• Gen. 8:6 După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o făcuse.
• Gen. 8:7 A dat drumul unui corb, care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se, până când au secat apele de pe pământ.
• Gen. 8:8 A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă apele scăzuseră de pe faţa pământului.
• Gen. 8:9 Dar porumbelul n-a găsit nici un loc ca să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului.

    În luna a zecea munţii au devenit vizibili pentru Noe (Geneza 8:5). După mai mult de 40 de zile (Geneza 8:6), Noe a dat drumul din arcă unui porumbel (Geneza 8:8). Dar porumbelul nu a găsit un loc unde să se aşeze din cauza apei (Geneza 8:9). Apoi, textul ne spune că apele erau "pe toată faţa pământului". Aceasta este evident o traducere eronată a cuvintelor kol ereţ, fiindcă ştim că apa nu acoperea munţii de cel puţin 40 de zile. Contextul indică deci clar că expresia kol ereţ se referă la geografia locală şi că ar trebui tradusă corect "tot ţinutul" sau "tot terenul". Din nefericire, toate traducerile importante (NASB, NIV, KJV, etc.) fac această greşeală. Nu este de mirare că cei ce citesc aceste traduceri ale Bibliei "la literă" trag concluzia că potopul a fost global. În acelaşi timp, se pare că "traducerile" noastre sunt mai mult decât traduceri, sunt în realitate interpretări (foarte probabil incorecte la acest subiect).

    Există şi o altă indicaţie în text că potopul n-a acoperit cei mai înalţi munţi. Tot în Geneza 8:

• A mai aşteptat alte şapte zile şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie. Porumbelul s-a întors la el spre seară; şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ (Geneza 8:10, 11).

    Dacă arca a ajuns să se oprească pe vârful Muntelui Ararat, aceasta ar fi la 5.000 metri altitudine. Măslinii (şi orice alt copac) nu cresc la 5.000 de metri. De fapt, nu se găsesc măslini la peste 1.500 de metri. Astfel ştim din Biblie ca arca nu s-a oprit pe vârful Muntelui Ararat sau în apropierea lui, ci probabil undeva pe dealurile de la poalele muntelui.

    Felul în care s-a încheiat potopul ne spune de asemenea că acesta a fost local. Conform Genezei, apa s-a retras şi s-a uscat de la vânt.[12] Dacă potopul ar fi fost global, nu ar fi existat nici un loc unde să se retragă apele. Tot aşa, vântul nu ar fi afectat semnificativ o inundaţie globală, ceea ce sugerează o dată în plus că potopul Genezei a avut o extindere locală.

▲

O altă dificultate pe care o întâmpină interpretarea globală a potopului este ceea ce s-a întâmplat cu "pământul" după inudaţie. Citeşte versetele următoare şi vezi dacă poţi sesiza de ce cuvântul "pământ" nu se referă la întreaga planetă:

• După patruzeci de zile Noe a deschis fereastra corabiei pe care o făcuse. A dat drumul unui corb, care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se, până când au secat apele de pe pământ (Geneza 8:6, 7).
• În anul şase sute unu, în luna întâi, apele secaseră de pe pământ (Geneza 8:13a).
• În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul era uscat [NIV, complet uscat] (Geneza 8:14)

    Dacă am vrea să interpretăm aceste versete dintr-o perspectivă globală, va trebui să concluzionăm că planeta a devenit după potop un deşert fără apă. Evident această interpretare este contrazisă de realitate, astfel că traducerile trebuie să fie eronate. În aceste versete, uscarea pământului se referă la o întindere zonală de teren şi nu la întreaga planetă Pământ.

 ▲

__________________

Ce ne spune Noul Testament despre potop? După cum a fost menţionat anterior, Noul Testament spune că potopul a fost universal din punctul de vedere al celor afectaţi de judecata lui (Matei 24:38-39; Luca 17:27; Evrei 11:7; 1 Petru 3:20; 2 Petru 2:5). În plus, există un pasaj interesant în 2 Petru 3:5, 6 care dezvăluie natura potopului:

    Căci ei în mod voit uită că odinioară erau ceruri şi un pământ scos, prin cuvântul lui Dumnezeu, din apă şi prin apă, şi că lumea de atunci a pierit tot prin apă, înecată de potop.

    În loc să ne spună că întreaga planetă a fost inundată, Petru precizează sensul spunându-ne că "lumea de atunci"  a fost inundată cu apă. Ce a fost diferit în legătură cu lumea "de atunci" faţă de lumea de astăzi? La timpul potopului toţi oamenii se găseau în aceeaşii locaţie geografică (n-au fost dispersaţi pe tot pământul decât în Geneza 11:8, 9). Astfel, "lumea de atunci" s-a limitat la câmpia Mesopotamiei. Nu ar fi fost nevoie de această precizare dacă potopul ar fi fost global în extindere.

▲

Obiecţii uzuale împotriva potopului local

Dacă potopul Genezei a fost local, de ce nu l-a trimis Dumnezeu pe Noe şi familia lui într-o călătorie? Odată ce s-ar fi găsit în afara câmpiei inundabile a Mesopo-tamiei, Dumnezeu ar fi putut să-i judece pe cei nedrepţi fără să-l facă pe Noe să treacă prin toate dificultăţile construirii unei arce uriaşe. Este adevărat că Dumnezeu putea face acest lucru, deşi există câteva motive biblice temeinice care explică de ce a ales să nu facă astfel. De ce i-a pus Dumnezeu pe israeliţi să mărşăluiască şapte zile în jurul Ierihonului înainte ca zidurile acestuia să se prăbuşească? De ce le-a cerut israeliţilor să privească spre şarpele de bronz pentru a fi vindecaţi de muşcăturile şerpilor din pustie? De ce l-a pus Isus pe un orb să se ducă la iazul din Siloam ca să se vindece de orbirea lui? Au cerut oare oricare din aceste lucruri ca Dumnezeu să-şi facă lucrarea sa? Nu! Dumnezeu putea să fi şters din existenţă pe toţi oamenii răi din lume, aşa cum a făcut mai târziu cu toţi întâii născuţi ai egiptenilor. A avut oare Dumnezeu motive întemeiate să-l pună pe Noe să construiască arca? Dumnezeu are un scop pentru fiecare om al credinţei atunci când îi cere să i se alăture în predicarea mesajului său. Scopul lui Dumnezeu va fi împlinit indiferent de participarea noastră la el. Totuşi, Dumnezeu le dă oamenilor ascultători privilegiul de a participa la realizarea planurilor lui. Tot aşa, Dumnezeu a avut un plan pentru Noe, din care făcea parte demonstrarea dedicării şi perseverenţei faţă de el a lui şi a fiilor săi.

    Se poate observa că aproape în toate judecăţile Dumnezeu le dă un avertisment celor ce urmează să fie judecaţi. De exemplu, Dumnezeu a trimis doi îngeri la Sodoma înainte ca aceasta să fie distrusă,[13] l-a trimis pe Iona la Ninive să-i avertizeze pe oamenii de acolo de judecata ce urma să vină,[14] şi va trimite doi profeţi să-i avertizeze pe oamenii de pe pământ de judecata finală.[15] Construirea arcei a fost o mărturie grandioasă despre judecata care se apropia, deoarece aceasta a fost predicată 100 de ani în timpul construirii arcei. Noul Testament susţine în mod direct această idee, spunând că Noe a fost "un propovăduitor al dreptăţii":

    Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în cel mai mare adânc de întunecime, păstraţi pentru judecată, în lanţurile întunericului, dacă el n-a cruţat lumea veche, dar a păstrat pe Noe, unul din cei opt, un propovăduitor al dreptăţii, când a adus potopul peste o lume de nelegiuiţi (2 Petru 2:4-5).

    Dacă Dumnezeu i-ar fi spus pur şi simplu lui Noe să migreze din zona care urma să fie inundată, oamenii nu ar fi fost avertizaţi de judecata iminentă. În cele din urmă, ei au fost fără scuză în rebeliunea lor împotriva lui Dumnezeu, deoarece judecata care-i aştepta le-a fost proclamată timp de 100 de ani înainte ca aceasta să vină. În mod asemănător, Dumnezeu va trimite doi predicatori pentru 1260 de zile înainte de judecata finală. Cei ce intră în arca lui Dumnezeu (Isus Cristos) vor fi salvaţi de la judecată şi vor trece de la moarte la viaţă eternă.

▲

Ce se poate spune despre Geneza 9:11 şi 9:15? Dacă potopul a fost local, a minţit Dumnezeu? Deoarece după potopul din Geneza au existat inundaţii care au distrus întinse zone locale?

    "Fac un legământ cu voi, că nici o făptură [lit. toată carnea] nu va mai fi nimicită de apele potopului şi nu va mai veni potop ca să pustiască [lit. să distrugă] pământul" (Geneza 9:11).
"Şi eu îmi voi aduce aminte de legământul dintre mine şi voi şi dintre toate vieţuitoarele de orice fel; şi apele nu se vor mai face un potop, ca să distrugă orice făptură [lit. toată carnea] (Geneza 9:15).

    Prima parte a versetului este o promisiune că nu va mai executa o judecată universală prin intermediul unui potop, 'toată carnea nu va mai fi nimicită de apele potopului'. Potopul, deşi local în extindere, a fost global în judecată, deoarece toţi oamenii au trăit în aceeaşii regiune. Numai după ce Dumnezeu a încurcat limbile (Geneza 11) oamenii au început să se răspândească peste tot pământul. Astfel Dumnezeu a promis să nu mai execute o judecată universală asupra oamenilor prin intermediul unui potop. Partea a doua, 'nu va mai veni potop ca să distrugă pământul' poate fi explicată prin alte versete ce se găsesc în relatarea despre potop a Genezei.

Gen. 6:11 Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de violenţă.
Gen. 6:12 Dumnezeu s-a uitat spre pământ, şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ.

    Pasajul de aici se referă la oamenii de pe pământ, deoarece planeta Pământ în sine nu era coruptă. În mod asemănător, Geneza 9:11 se referă la oamenii de pe pământ mai degrabă decât la planeta însăşi. Până la urmă, chiar dacă potopul a fost global, planeta nu a fost distrusă, ci doar oamenii de pe pământ. După cum s-a văzut mai sus, cuvântul ebraic ereţ înseamnă adesea "oameni".

▲

Dacă potopul a fost local, de ce să fi fost luate păsări la bord? Ele ar fi putut simplu să zboare spre un masiv muntos din apropiere. Cele mai multe specii de păsări (cu excepţia câtorva migratoare) au un teritoriu foarte localizat. Ele ar fi murit într-un potop local, pentru că nu sunt capabile să zboare pe distanţe mari. Cu siguranţă arheopterix n-a fost o zburătoare puternică. Păsărea colibri ar cădea moartă în 20 de minute sau mai puţin. Un lucru pe care-l poţi observa în timpul unei ploi torenţiale este că păsările nu zboară. Zborul într-o ploaie puternică nu este uşor. Ele ar fi rămas pe locurile lor până ce apa le-ar fi înecat.

 ▲

Unele animale au fost indigene, specifice zonei mesopotamiene. Mult mai decât atât, ar fi fost nevoie de sute de ani suplimentari pentru înlocuirea faunei dacă orice specie ar fi fost ştearsă din existenţă şi ar fi trebuit să se refacă prin migraţie. În plus, Noe ar fi avut o mare problemă să-şi înlocuiască turmele.

  ▲

N-au acoperit apele potopului cei mai înalţi munţi? (Geneza 7:20). Cuvântul ebraic har, tradus "munţi", apare de 649 ori în Vechiul Testament. În 212 cazuri, cuvântul este redat cu "deal", "dealuri" sau "ţinut deluros". În Geneza este tradus cu "deal" în 10 din 19 ocurenţe. Desigur, 4 din cele 9 în care este tradus cu "munte" se găsesc în pasajul despre potop (translatorii îşi purtau ochelarii globali când au făcut traducerea!). În fiecare caz din Geneza, cuvântul ebraic ar putea fi tradus cu "deal". Deoarece nu este specificat nici un masiv muntos în acest verset (7:20), cuvântul se referă cel mai probabil la dealurile pe care Noe le putea vedea cu ochii.

▲

Acest document a arătat că Biblia prezintă potopul Genezei ca local în extindere, totuşi universal în judecata adusă asupra oamenilor (excepţie făcând Noe şi familia lui). Dovezile prezentate aici sunt pur biblice, deşi ar putea fi aduse şi puternice argumente extrabiblice. Interpretarea globală a potopului din Geneza face ca anumite versete ale Bibliei, care nu au legătură directă cu potopul, să se contrazică între ele. În plus, interpretarea globală  pune textul Genezei în contradicţie cu el însuşi. Lipsa de referiri globale în cartea Genezei până la capitolul 11 (cu excepţia capitolului întâi), revelează că toate evenimentele timpurii descrise s-au derulat pe o arie geografică mică. Mai mult, o examinare a textului ebraic a relatării despre potop arată că lexicul global al traducerilor actuale denaturează mesajul original al consemnării. Sarcina ta la acest punct este să reciteşti textul Genezei despre potop, substituind cuvântul "pământ" cu echivalentul potrivit - întindere de uscat sau oameni, în funcţie de context. Când vei termina, vei descoperi o relatare despre potop remarcabil diferită de cea pe care ai citit-o înainte. (Geneza 6-9)*.

____________

* În română cuvântul "pământ" are şi sensul de uscat, întindere de teren, ţinut, etc. Problema este astfel nu atât de a-l substitui, cât de a-i percepe sensul adecvat din context (nota trad.).

• Potopul Genezei - Argumente biblice în favoarea extinderii locale (română)
• Psalms 104:9 - Does it refer to the Original Creation or the Flood?
• The Noachian Flood: Universal or Local? by Carol Hill (offsite)
• Because it Had Rained: A Study of Genesis 2:5-7 With Implications for Genesis 2:4-25 and Genesis 1:1-2:3 (offsite)
• Day-Age Genesis One Interpretation
• Is the Young Earth Interpretation Biblically Sound?
• Young-Earth Creationism

▲

1. Binecuvântează, suflete al meu, pe DOMNUL! DOAMNE, Dumnezeul meu, tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie (Psalmii 104:1).
   Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort (Psalmii 104:2).
   Cu apele îţi întocmeşti vârful locuinţei tale; din nori îţi faci carul şi umbli pe aripile vântului (Psalmii 104:3).
   El face din îngerii săi duhuri; şi din slujitorii săi o flacără de foc (Psalmii 104:4).
   El a aşezat pământul pe temeliile lui şi niciodată nu se va clătina (Psalmii 104:5).
   L-ai acoperit cu adâncul ca şi cu o haină; apele stăteau deasupra munţilor (Psalmii 104:6).
   Dar, la ameninţarea ta au fugit, la glasul tunetului tău au luat-o la fugă (Psalmii 104:7),
   munţii s-au ridicat, văile s-au plecat spre locul pe care li-l hotărâseşi tu (Psalmii 104:8).
   Le-ai pus o margine, pe care nu o vor trece; nu se vor mai întoarce ca să acopere pământul (Psalmii 104:9). [▲]

2. Când a pus hotarele mării, ca apele să nu treacă peste porunca lui, când a pus temeliile pământului (Proverbele 8:29).
   "Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere... Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei (Iov 38:4, 8).
   Cerurile au fost făcute prin cuvântul DOMNULUI şi toată oştirea lor prin suflarea gurii lui. El îngrămădeşte apele mării ca un morman şi pune adâncurile în cămări (Psalmii 33:6, 7). [▲]

3. "Şi iată că eu voi face să vină un potop de ape pe pământ, ca să distrugă orice făptură de sub cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri (Geneza 6:17).
   Şi câte şapte perechi, de asemenea, din păsările cerului, câte un exemplar masculin şi câte unul feminin, ca să le ţii vie sămânţa pe toată faţa pământului (Geneza 7:3).
   Dar porumbelul n-a găsit nici un loc ca să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului. Şi el a întins mâna, l-a luat şi l-a adus la el în corabie (Geneza 8:9). [▲]

4. Hebrew Definitions de Brown-Driver-Briggs:
    ereţ (Strong's H776)

   1. uscat, pământ
      1. pământ
         1. întregul pământ (ca opus unei părţi)
         2. pământ (ca opus cerului)
         3. pământ (locuitori)
      2. pământ ca teren
         1. ţară, teritoriu
         2. district, regiune
         3. teritoriu tribal
         4. bucată de sol
         5. ţara Canaanului, Israelului
         6. locuitorii ţării
         7. Şeol, tărâmul fără întoarcere, lumea (de dedesubt)
         8. oraş (-stat)
      3. sol, suprafaţa pământului
         1. teren
         2. sol
      4. (în expresii)
         1. oamenii ţării
         2. întindere sau mărime a ţării (în unităţi de lungime)
         3. ţară întinsă, câmpie
         4. tărâmul celor vii
         5. capătul(-ele) pământului
      5. (ceva mai târziu în uz)
         1. regiuni, ţări
            1. adesea în contrast cu Canaanul

   Morfologic: substantiv feminin
   Un cuvânt înrudit după numărul BDB/Strong: dintr-o rădăcină nefolosită însemnând probabil a fi ferm
   Acelaşi cuvânt după TWOT numărul: 167 [▲]

5. "Căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie şi seminţei tale pentru totdeauna" (Geneza 13:15).
   "Ţie şi seminţei tale după tine voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, toată ţara Canaanului, în stăpânire veşnică; şi eu voi fi Dumnezeul lor" (Geneza 17:8).
       Vezi de asemenea Geneza 19:28; 41:19, 29, 41, 43, 44, 46, 54, 55; 45:20, 26; 47:13; Exodul 5:12; 7:19, 21; 8:16, 17, 24; 9:9, 22, 24, 25; 10:14, 15, 22; 11:6; Numeri 21:26; Deuteronomul 11:3, 25; 19:8; 28:52, 29:2, 23; 34:1, 2, 11; Iosua 1:4; 2:3, 24; 6:27; 9:24; 10:40, 41; 11:16; 13:4; 21:43; 24:3; Judecători 11:21; 1 Samuel 13:19; 30:16; 1 Regi 4:10; 9:19; 1 Kings 15:20; 2 Regi 10:33; 15:29; 19:11; 1 Cronici 13:2; 2 Cronici 8:6; 11:23; 15:8; 34:7; 34:33; Ieremia 44:26; 51:47. [▲]

6. Tot [kol] pământul [ereţ] avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte (Geneza 11:1). [▲]

7. Şi DOMNUL i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea. De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat DOMNUL limba întregului pământ; şi de acolo DOMNUL i-a împrăştiat pe toată faţa pământului (Geneza 11:8, 9). [▲]

8. 1 Cronici 14:17; 22:5; 2 Cronici 9:28; Iov 42:15; Psalmii 45:16;48:2;Isaia 7:24; 10:23; 13:5; 14:26; 37:11; 37:18; Ieremia 1:18; 4:20; 8:16; 12:11; 15:10; 16:15; 23:3, 8, 15; 25:11; 32:37; 40:4, 11; 45:4; 50:23; 51:7, 25, 28, 41, 49, 52; Plângeri 2:15; Ezechiel 20:6, 15; 22:4; 32:4; 35:14; 36:24; Daniel 8:5; 9:7; Zaharia 5:3, 6; 13:8; 14:10. [▲]

9. Geneza 1:26, 29; Exodul 9:14, 16; 19:5; Numeri 14:21; Iosua 3:11, 13, 1 Samuel 17:46; 2 Samuel 14:20; 2 Regi 5:15; Psalmii 8:1, 9; 19:4; 47:2, 7; 57:5, 11; 72:19; 83:18; 97:5, 9; 108:5; Isaia 6:3; 10:4; 12:5; 25:8; 28:22; 54:5; Mica 4:13; Habacuc 2:20; Ţefania 1:18; 3:8, 19; Zaharia 1:11; 4:10, 14; 6:5; 14:9. [▲]

10. Curcubeul va fi în nor; şi eu mă voi uita la el, ca să-mi aduc aminte de legământul cel veşnic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice fel de pe pământ (Geneza 9:16).
    Şi Dumnezeu a zis lui Noe: "Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut între mine şi orice făptură de pe pământ" (Geneza 9:17). [▲]

11. Matei 24:38-39; Luca 17:27; Evrei 11:7; 1 Petru 3:20; 2 Petru 2:5. [▲]

12. Şi Dumnezeu şi-a adus aminte de Noe, de toate animalele şi de toate vitele care erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ şi apele s-au potolit (Geneza 8:1).
    Şi apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat (Geneza 8:3).
    Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor (Geneza 8:5). [▲]

13. Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ (Geneza 19:1). [▲]

14. Şi Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, după cuvântul DOMNULUI. Şi Ninive era o cetate foarte mare cât o călătorie de trei zile (Iona 3:3). [▲]

15. Voi da celor doi martori ai mei să prorocească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile" (Apocalipsa 11:3). [▲]

16. Geneza 6:1 - 9:19, VDC 1921,  ("ţară" este folosit mai jos cu sensul de întindere mare de uscat):
        6 1 Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului [întinderea ţării], şi li s-au născut fete, 2 fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. 3 Atunci Domnul a zis: "Duhul Meu nu va rămânea pururea în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani." 4 Uriaşii erau pe pământ [în ţară] în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. 5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ [în ţară], şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. 6 I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ [în ţară], şi S-a mâhnit în inima Lui. 7 Şi Domnul a zis: "Am să şterg de pe faţa pământului [întinderea  ţării] pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare, şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut." 8 Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului. 9 Iată care sunt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu. 10 Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet. 11 Pământul [oamenii, ţara] era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul [ţara] era plin de silnicie. 12 Dumnezeu s-a uitat spre pământ [oameni, ţară], şi iată că pământul [oamenii, ţara] era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ [în ţară]. 13 Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: "Sfîrşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul [ţara] de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul [ţara]. 14 Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe, şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinlăuntru şi pe dinafară. 15 Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. 16 Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în laturea corăbiei; şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus. 17 Şi, iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ [în ţară], ca să nimicească orice făptură de supt cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ [în ţară] va pieri. 18 Dar cu tine fac un legământ; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. 19 Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. 20 Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor, şi din toate târâtoarele de pe pământ [sol] după soiul lor, să vină la tine înlăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă. 21 Şi tu, ia-ţi din toate bucatele care se mănîncă, şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor." 22 Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.
        7 1 Domnul a zis lui Noe: "Intră în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni. 2 Ia cu tine câte şapte perechi din toate dobitoacele curate, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască; 3 şi câte şapte perechi de asemenea, din pasările cerului, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămânţa pe toată faţa pământului [întinderea ţării]. 4 Căci după şapte zile, voi face să ploaie pe pământ [peste ţară] patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi voi şterge astfel de pe faţa pământului [întinderea ţării] toate făpturile pe care le-am făcut." 5 Noe a făcut tot ce-i poruncise Domnul. 6 Noe era de şase sute de ani, când a venit potopul pe pământ [peste ţară]. 7 Şi Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului. 8 Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ [sol], 9 au intrat în corabie la Noe, două câte două, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe. 10 După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pământ [peste ţară]. 11 În anul al şasesutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adîncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor. 12 Ploaia a căzut pe pământ [peste ţară] patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. 13 În aceeaşi zi au intrat în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei: 14 ei, şi toate fiarele cîmpului, după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ [sol] după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi. 15 Au intrat în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă. 16 Cele care au intrat, erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis uşa după el. 17 Potopul a fost patruzeci de zile pe pământ [în ţară]. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s-a înălţat deasupra pământului [ţării]. 18 Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pământ [în ţară], şi corabia plutea pe deasupra apelor. 19 Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii [dealurile] înalţi, care sunt supt cerul întreg [orizontul], au fost acoperiţi. 20 Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor [dealurilor], care au fost acoperiţi. 21 Şi a pierit orice făptură care se mişca pe pământ [în ţară], atît păsările cât şi vitele şi fiarele, tot ce se târa pe pământ [sol], şi toţi oamenii. 22 Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat, a murit. 23 Toate făpturile care erau pe faţa pământului [întinderea ţării] au fost nimicite, dela om până la vite, până lă târâtoare şi până la păsările cerului: au fost nimicite de pe pământ [din ţară]. N-a rămas decât Noe şi ce era cu el în corabie. 24 Apele au fost mari pe pământ [în ţară] o sută cincizeci de zile.
        8 1 Dumnezeu şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ [peste ţară], şi apele s-au potolit. 2 Izvoarele Adîncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise, şi ploaia din cer a fost oprită. 3 Apele au scăzut de pe faţa pământului [întinderea ţării], scurgându-se şi împuţinându-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat. 4 În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii [dealurile] Ararat. 5 Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor [dealurilor]. 6 După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corăbiei pe care o făcuse. 7 A dat drumul unui corb, care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se, până când au secat apele de pe pământ [din ţară]. 8 A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului [întinderea ţării]. 9 Dar porumbelul n'a găsit nici un loc ca să-şi pună piciorul, şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului [întinderea ţării]. Noe a întins mâna, l-a luat, şi l-a băgat la el în corabie. 10 A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie. 11 Porumbelul s-a întors la el spre seară; şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ [în ţară]. 12 A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el. 13 În anul şase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ  [în ţară]. Noe a ridicat învelitoarea corăbiei: s-a uitat, şi iată că faţa pământului [solului] se uscase. 14 În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul [ţara] era uscat de tot. 15 Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, şi i-a zis: 16 "Ieşi din corabie, tu şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine! 17 Scoate afară împreună cu tine toate vieţuitoarele de tot felul care sunt cu tine, atât păsările cât şi vitele şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ [sol]: să mişune pe pământ [în ţară], să crească şi să se înmulţească pe pământ [în ţară]." 18 Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi. 19 Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pământ, după soiurile lor, au ieşit din corabie. 20 Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate, şi a adus arderi de tot pe altar. 21 Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis în inima Lui: "Nu voi mai blestema pământul [solul], din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut. 22 Cât va fi pământul [planeta], nu va înceta sămănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!"
        9 1 Dumnezeu a binecuvîntat pe Noe şi pe fiii săi, şi le-a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi pământul [planeta]. 2 S-apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ [planeta], pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pământ [solul] şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mânile voastre! 3 Tot ce se mişcă şi are viaţă, să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde. 4 Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi. 5 Căci voi cere înapoi sângele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi dela orice dobitoc; şi voi cere înapoi viaţa omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui. 6 Dacă varsă cineva sîngele omului, şi sîngele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui. 7 Iar voi, creşteţi şi înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe pământ [planeta], şi înmulţiţi-vă pe el!" 8 Dumnezeu a mai vorbit lui Noe şi fiilor lui care erau cu el, şi a zis: 9 "Iată, Eu fac un legământ cu voi, şi cu sămânţa voastră, care va veni după voi; 10 cu toate vieţuitoarele, care sunt cu voi, atât păsările cât şi vitele, şi toate fiarele de pe pământ [din ţară] care sunt cu voi; cu toate cele care au ieşit din corabie şi cu orice alte dobitoace de pe pământ [planeta]. 11 Fac un legământ cu voi că nici o făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului, şi nu va mai veni potop ca să pustiască pământul [oamenii, ţara]." 12 Şi Dumnezeu a zis: "Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine şi voi, şi între toate vieţuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: 13 curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ [oameni]. 14 Când voi strînge nori deasupra pământului [ţării], curcubeul se va arăta în nor; 15 şi Eu Îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine şi voi şi dintre toate vieţuitoarele de orice trup; şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură. 16 Curcubeul va fi în nor; şi Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veşnic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pământ". 17 Şi Dumnezeu a zis lui Noe: "Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut între Mine şi orice făptură de pe pământ." 18 Fiii lui Noe, care au ieşit din corabie, erau: Sem, Ham şi Iafet: Ham este tatăl lui Canaan. 19 Aceştia au fost cei trei fii ai lui Noe, şi din ei s-au răspândit oameni peste tot pământul. [▲]