Preoții și leviții - "frați"


 

Profeția Apocalipsei vorbește despre două grupuri, aflate în relație fraternă unul cu celălalt în serviciul lui Dumnezeu, care vor supraviețui necazului cel mare: unul preoțesc, figurativ din "toate semin­țiile fiilor lui Israel", și unul levitic "din orice neam, din orice seminție, din orice popor și de orice limbă" (Apoc. 7:4, 9). Aceasta ne amintește că în Israelul antic leviții erau frații naturali și de serviciu sacru ai preoților, așa cum arată limbajul folosit în Vechiul Testament.

Și DOMNUL a zis lui Aaron: „...Apropie de asemenea de tine, pe frații tăi, seminția lui Levi, seminția tatălui tău, ca să fie atașați de tine și să-ți slujească; dar tu și fiii tăi împreună cu tine, veți fi înaintea cortului întâlnirii... Iată că am luat pe frații voștri, leviții, din mijlocul fiilor lui Israel, ca unii care sunt dați ca un dar Domnului ca să facă slujba cortului întâlnirii. Tu, și fiii tăi, împreună cu tine, să împliniți slujbele preoției voastre în tot ce privește altarul și tot ce este dincolo de perdea; aceasta este slujba pe care o veți face. Vă dăruiesc slujba preoției.“ (Num. 18:1-7)

Relația era valabilă și în sens invers: preoții erau 'frații' leviților.

Aceștia erau fiii lui Levi, după casele lor părintești. Și ei, ca și frații lor, fiii lui Aaron, au tras la sorți. (1 Cron. 24:30, 31; vezi și 23:32)

De asemenea, profeția din Isaia 66:20, 21 arată că cei luați dintre națiuni pentru preoți ca leviți sunt "frații" acestora:

"Vor aduce pe toți frații voștri [ai israeliților deveniți preoți și slujitori ai lui Dumnezeu conform cu Isaia 61:6 din mijlocul tuturor neamurilor, ca dar pentru Domnul, pe cai, în care și pe tărgi, pe catâri și pe dromadere, la muntele Meu cel sfânt, la Ierusalim", zice Domnul, "cum își aduc copiii lui Israel darurile de mâncare, într-un vas curat, la Casa Domnului. Și voi lua și dintre ei, pe unii ca... ; leviți [lit. pentru preoți ca leviți]", zice Domnul.

În Apocalipsa, expresia "frații" apare cu această conotație profetică de două ori. În prima dintre apariții, "leviții" care compun marea mulțime sunt numiți 'frații' celor 144000 de preoți și slujitori ai lui Dumnezeu pecetluiți. Apocalipsa 6:9-11 spune:

Și când a rupt pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor care fuseseră înjunghiați din cauza Cuvân­tului lui Dumnezeu și din cauza mărturiei pe care o ținuseră [preoții deja uciși]. Ei strigau cu glas tare și ziceau: "Până când, Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, nu vei judeca și nu vei răzbuna sângele nostru asupra celor ce locuiesc pe pământ?" Fiecă­ruia dintre ei i s-a dat o haină albă și li s-a spus să se mai odihnească încă puțin, până se va împlini numărul celor împreună slujitori cu ei [preoții supraviețuitori] și al fraților lor, care aveau [lit. erau pe punctul] să fie omorâți ca și ei.

Cuvintele de mai sus vorbesc despre împlinirea numărului celor "împreună slujitori cu ei ȘI al fraților lor care erau pe punctul de a fi omorâți ca și ei". Întrucât în continuare în capitolul 7 sunt prezentate două clase, cei 144000 de israeliți supraviețuitori (preoți, conform Isaia 61:6) și marea mulțime levitică care slujește zi și noapte în templu, 'frații' trebuie să fie marea mulțime. Aceasta arată că întârzierea răzbunării lui Dum­nezeu asupra locuitorilor pământului, care intervine la sfârșitul necazului cel mare, este motivată nu doar de 'împlinirea' numărului celor 144000 de aleși, ci și de acela al "fraților lor" - marea mulțime (comp. Apoc. 14:6, 7). Așa cum a explicat Isus, prin scurtarea oportună a zilelor necazului cel mare, de dragul celor aleși ai lui Dumnezeu, aceștia vor rămâne în viață pentru a predica Evanghelia împărăției în toată lumea ca mărturie pentru toate popoarele (Mat. 24:14, 22).

Al doilea loc unde apare cuvântul semnificativ "frați", pentru a descrie în lumina profetică a Vechiului Testament relația dintre cele două grupuri de slujitori ai lui Dumnezeu, este Apocalips 12:10:

Și am auzit în cer un glas puternic, care zicea: "Acum a venit mântuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Cristosului său, pentru că acuzatorul fraților noștri, care zi și noapte îi acuza înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos".

Aici marea mulțime levitică este cea care îi numește 'frați' pe cei din clasa preoțească. Cuvintele din Apocalipsa 12:7-12 se bazează pe Zaharia, capitolul 3. Versetul 8 al acestui capitol spune: "Ascultă, dar, Iosua, mare preot, tu și însoțitorii tăi care stau înaintea ta; căci aceștia sunt niște oameni care vor sluji ca semne. Iată voi aduce pe Robul Meu, Vlăstarul". Marele preot Iosua, căruia i se împotrivea un adversar (ebr. satan), îi reprezintă pe preoți, iar "însoțitorii" lui pe leviții marii mulțimi. Datorită numărului mare de membri, marea mulțime are un "glas puternic" atunci când se exprimă. Comparativ, despre glasul mulțimii din Apocalipsa 19:6, hermeneutic aceeași, se spune că este "ca vuietul unor ape multe și ca bubuitul unor tunete puternice". Aflându-se înaintea marelui preot, care se afla la rândul lui înaintea îngerului care vorbea, "însoțitorii" lui levitici aud și au astfel cunoștință despre ce se întâmplă în curțile templului. Iosua este purificat ceremonial și numit în funcție, iar un "împotrivitor" sau acuzator se opune fără succes. Există însă o veste bună pe care ei sunt îndemnați în mod expres să o audă și să slujească ca "semne" pentru ea: Din acest moment înainte Dumnezeu va aduce în scurt timp pe robul lui, Vlăstarul (comp. Isaia 11:1-10). În Apocalipsa 12:10-12 găsim sinteza profetică a mesajului pe care îl va înțelege și îl va vesti marea mulțime, cu 'glas puternic ca bubuitul unor tunete puternice', adică în auzul fiecărui om de pe pământ, pe parcursul necazului celui mare:

"Acum a venit mântuirea, puterea și împărăția Dumne­zeului nostru și stăpânirea Cristosului său, pentru că acuzatorul fraților noștri, care zi și noapte îi acuza înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor și nu și-au iubit viața chiar până la moarte. De aceea bucurați-vă, ceruri și voi care locuiți în ele! Vai de voi, pământ și mare! Căci Diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puțin timp".

Faptul că cele două grupuri, cei 144000 și marea mulțime, sunt prezen­tate în Apocalipsa în relație de frater­nitate, ase­menea preoților și leviților din antichitate, este un element în plus al puzzle-lui, care ajută la identificarea lor ca preoți și leviți spirituali.