Preoții și leviții - "frați"


 

Profeția Apocalipsei vorbește despre două grupuri, aflate în relație fraternă unul cu celălalt în serviciul lui Dumnezeu, care vor supra­viețui necazului cel mare: unul preoțesc, figurativ din "toate semin­țiile fiilor lui Israel", și unul levitic, figurativ din "din orice neam, din orice seminție, din orice popor și de orice limbă" (Apoc. 7:4, 9). Aceasta ne amin­tește că în Israelul antic leviții erau 'frații' naturali și de serviciu sacru ai preoților, așa cum arată limbajul folosit în Vechiul Testa­ment:

Și DOMNUL a zis lui Aaron: „...Apropie de asemenea de tine, pe frații tăi, seminția lui Levi, seminția tatălui tău, ca să fie atașați de tine și să-ți slujească; dar tu și fiii tăi împreună cu tine, veți fi înaintea cortului întâl­nirii... Iată că am luat pe frații voștri, leviții, din mijlocul fiilor lui Israel, ca unii care sunt dați ca un dar Domnului ca să facă slujba cortului întâl­nirii. Tu, și fiii tăi, împreună cu tine, să împliniți slujbele preoției voastre în tot ce privește altarul și tot ce este dincolo de perdea; aceasta este slujba pe care o veți face. Vă dăruiesc slujba preoției.“ (Num. 18:1-7)

Relația era valabilă și în sens invers: preoții erau 'frații' leviților:

Aceștia erau fiii lui Levi, după casele lor părin­tești. Și ei, ca și frații lor, fiii lui Aaron, au tras la sorți. (1 Cron. 24:30, 31; vezi și 23:32)

De asemenea, profeția din Isaia 66:20, 21 arată că cei luați dintre națiuni pentru preoți ca leviți sunt 'frații' acestora:

"Vor aduce pe toți frații voștri [ai israeli­ților deveniți preoți și slujitori, conform Isaia 61:6] din mijlocul tuturor neamu­rilor, ca dar pentru Domnul, pe cai, în care și pe tărgi, pe catâri și pe dromadere, la muntele Meu cel sfânt, la Ieru­salim", zice Domnul, "cum își aduc copiii lui Israel darurile de mâncare, într-un vas curat, la Casa Domnului. Și voi lua și dintre ei pe unii ca preoți și leviți [lit. pentru preoți ca leviți]", zice Domnul.

În Apocalipsa, expresia 'frații' apare de două ori cu această conotație profetică. În prima dintre ocurențe leviții care compun „mulțimea mare” sunt numiți 'frații' celor 144.000 de preoți și sluji­tori ai lui Dumnezeu pecet­luiți. Apocalipsa 6:9-11 spune:

Și când a rupt pecetea a cincea, am văzut sub altar sufle­tele celor care fuseseră înjun­ghiați din cauza Cuvân­tului lui Dumnezeu și din cauza mărturiei pe care o ținuseră [preoții deja uciși]. Ei strigau cu glas tare și ziceau: "Până când, Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, nu vei judeca și nu vei răzbuna sângele nostru asupra celor ce locuiesc pe pământ?" Fiecă­ruia dintre ei i s-a dat o haină albă și li s-a spus să se mai odih­nească încă puțin, până se va împlini numărul celor împreună slujitori cu ei [preoții supravie­țuitori] și al fraților lor, care aveau [lit. erau pe punctul] să fie omorâți ca și ei.

Cuvintele de mai sus vorbesc despre împli­nirea numărului celor "împreună slujitori cu ei și al fraților lor care erau pe punctul de a fi omorâți ca și ei". Întrucât în conti­nuare în capitolul 7 sunt prezentate două clase, o rămășiță supravie­țuitoare de 144.000 de israeliți (deveniți preoți, conform Isaia 61:6) și „mulțimea mare” de oameni dintre națiuni (deveniți leviți, care slujesc zi și noapte în templu), 'frații' trebuie să fie această mulțime mare. În această situație întâr­zierea răzbu­nării lui Dum­nezeu asupra locuito­rilor pămân­tului la sfârșitul necazului mare, este motivată nu doar de 'împli­nirea numărului' celor 144.000 de aleși, ci și de împlinirea numărului "fraților lor" - mulțimea mare (comp. Apoc. 14:6, 7).

Așa cum a explicat Isus, prin scurtarea la timp a zilelor necazului, din cauza celor aleși, aceștia vor rămâne în viață pentru a predica Evan­ghelia Împără­ției în toată lumea ca mărturie pentru toate popoa­rele și, ca rezultat, va scăpa o mulțime mare de oameni. „Evanghelia aceasta a împărăției va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni [lit. nicio carne] n-ar scăpa; dar, din cauza celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate." (Mat. 24:14, 22). Al doilea loc unde apare cuvântul semnifi­cativ "frați", pentru a descrie în lumina profetică a Vechiului Testament relația dintre cele două grupuri de slujitori ai lui Dumnezeu, este Apocalipsa 12:10:

Și am auzit în cer un glas puternic, care zicea: "Acum a venit mântuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpâ­nirea Cristo­sului său, pentru că acuzatorul fraților noștri, care zi și noapte îi acuza înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos".

Aici marea mulțime levitică este cea care îi numește 'frați' pe cei din clasa preoțească. Cuvintele din Apocalipsa 12:7-12 se bazează pe Zaharia, capitolul 3. Versetul 8 al acestui capitol spune: "Ascultă, dar, Iosua, mare preot, tu și însoți­torii tăi care stau înaintea ta; căci aceștia sunt niște oameni care vor sluji ca semne. Iată voi aduce pe Robul Meu, Vlăstarul". Marele preot Iosua, căruia i se împo­trivea un adversar (ebr. satan), repre­zintă preoții - rămășița israeliților întorși din Babilon și deveniți preoți (Amos 4:11; Isaia 61:6), iar însoțitorii lui Iosua îi repre­zintă pe leviții mulțimii mari. Datorită numărului mare de membri, această mulțime are un "glas puternic" atunci când se exprimă. Comparativ, despre glasul mulțimii din Apoca­lipsa 19:6, herme­neutic aceeași, se spune că este "ca vuietul unor ape multe și ca bubuitul unor tunete puternice".

Aflându-se înaintea marelui preot, care se afla la rândul lui înaintea îngerului care vorbea, „însoțitorii” lui levitici aud și au astfel cunoștință despre ce se întâmplă în curțile templului. Iosua este purificat cere­monial și numit în funcție, iar un "împotri­vitor" sau acuzator (un grup organizat de pretinși israeliți) se opune fără succes. Există însă o veste bună pe care ei sunt îndemnați în mod expres să o audă și să slujească ca "semne" pentru ea: Din acest moment înainte Dumnezeu va aduce în scurt timp pe robul lui, Vlăstarul (comp. Isaia 11:1-10). În Apoca­lipsa 12:10-12 găsim sinteza profetică a mesajului pe care îl va înțelege și îl va vesti mulțimea mare, cu 'glas puternic ca bubuitul unor tunete puternice', adică în auzul oricărui om de pe pământ, pe parcursul necazului cel mare:

"Acum a venit mântuirea, puterea și împărăția Dumne­zeului nostru și stăpânirea Cristo­sului său, pentru că acuza­torul fraților noștri, care zi și noapte îi acuza înaintea Dumne­zeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărtu­risirii lor și nu și-au iubit viața chiar până la moarte. De aceea bucurați-vă, ceruri și voi care locuiți în ele! Vai de voi, pământ și mare! Căci Diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puțin timp".

Faptul că cele două grupuri, cei 144.000 și mulțimea mare, sunt prezen­tate în Apoca­lipsa în relație de frater­nitate, ase­menea preoților și leviților din antichi­tate, este un element în plus al puzzle-ului, care ajută la identi­ficarea lor ca preoți și leviți spiri­tuali. (Pentru identificarea mulțimii mari ca levitică vezi Marea mulțime în templu.)