Ce este ziua Domnului?


 

În legătură cu "ziua Domnului" se discută de obicei despre timpul la care aceasta se referă sau survine și identi­tatea "Domnului" subînțeles. Timpul adus în discuție cel mai frecvent este venirea Fiului Omului, iar Domnul subînțeles este Isus sau Dumnezeu.

Vechiul Testament vorbește despre ziua lui Iehova (ziua DOMNULUI) și aceasta este descrisă ca un timp de judecată din partea lui Dumnezeu. O zi de mânie, de nori și întuneric, de groază și consternare (Is. 13:6, 9; Ezec. 30:3; Ioel 2:1, 2, 11, 30, 31; Mal. 4:1, 5). Dar și de salvare oportună și răsplătire pentru cei care caută dreptatea (Ioel 2:32). Norii grei care întunecă cerul și atmosfera apăsătoare care persistă induc reacții diferite la oameni: adăpostirea în siguranță din fața furtunii la unii și resemnarea la alții care n-au unde să se ascundă.

Dumnezeu sau Cristos? Întrucât Dumnezeu revine la rega­litatea asupra pământului prin instalarea ca rege și judecător a Fiului Omului - Isus Cristos - (Daniel 7:13, 14, 22), această zi este numită în Noul Testament ziua Domnului Isus sau ziua lui Cristos (1 Cor. 1:8; 5:5; 2 Cor. 1:14; Filip. 1:6, 10; 2:16). De asemenea se face referire la ea simplu drept 'ziua', 'ziua aceea' sau 'ziua Domnului', uneori fără să fie foarte clar dacă Domnul este Dumnezeu sau Cristos (1 Cor. 3:13; 1Tes. 5:2; 2 Tes. 1:10; 2:2; 2 Tim. 1:12; 4:8; Evr. 10:25, 27). Nici nu este necesar fiind vorba mereu despre aceeași unică zi profețită în Vechiul Testament în care Dumnezeu vine însoțit de Cristosul său (Apoc. 11:15; Mal. 3:1-3) sau invers - Cristosul însoțit de Dumnezeu (Ps. 2 și 110).

Unde poate fi plasat începutul "zilei Domnului" în scenariul apocaliptic? Cel mai probabil după necazul cel mare, dar înainte de Mileniu. În capitolul 6 al Apocalipsei este descrisă groaza pe care o va induce la unii această mare zi:

Și ziceau munților și stâncilor: "Cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața Aceluia care stă pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei lui [lor, în unele versiuni] și cine poate sta în picioare?" (v. 16, 17)

'Mânia' este în primul rând a lui Dumnezeu așa cum arată Apocalipsa 11:17, 18: "Îți mulțumim, Doamne Dumnezeule Atotputernice, ...neamurile se umpluseră de mânie, dar a venit mânia Ta". Cristos este cel mandatat să o exprime executând răzbunarea lui Dumnezeu (1 Tes. 1:5-10). Întrucât mânia lui Dumnezeu urmează mâniei națiunilor, pe care acestea au manifestat-o împotriva poporului său în necazul cel mare, 'ziua Domnului' trebuie să înceapă imediat după acest necaz (Matei 24:29; vezi și 2 Tes. 1:6-10 și 2:1-4). Înainte ca această mânie să se concretizeze în distrugere, cei prevăzători se vor putea salva (Psalm 2:5, 12; Ioel 2:32).

Isus a vorbit despre "ziua și ceasul" venirii Fiului Omului care va aduce salvarea și apoi distrugerea (Mat. 24:30, 31, 36, 42). Unii se vor pune la adăpost de mânia lui Dumnezeu (Apoc. 14:6, 7), alții vor rămâne printre cei "rânduiți la mânie" (1 Tes. 5:1-5, 9). Prin unele caracteristici și efecte ale ei, ziua Domnului va continua în Mileniu și în toată eternitatea (Zah. 14:1, 4, 6; comp. v. 8, 9, 20).

 

Ce este "ziua Domnului" în care a fost Ioan?

Un caz aparte care cere discuție este ziua Domnului menți­onată în Apocalipsa 1:10. Ioan a scris: „În ziua Domnului eram în spirit”. Există două direcții majore de interpretare a cuvintelor lui Ioan referitor la acestă zi a Domnului:

1. o zi obișnuită din săptămână (sâmbăta sau duminica)

2. timpul venirii lui Dumnezeu și a lui Cristos pentru jude­cată, așa cum a fost discutat mai sus.

În primul caz mesajul este simplu: Am avut viziuni. Era sâmbătă sau duminică. În cazul al doilea mesajul este: Am fost dus prin intermediul spiritului (prin viziuni profetice) în viitor - în timpul escatologic numit de Scriptură "ziua Domnului".

Literal, după topica greacă, textul are trei părți și arată astfel:

 

am ajuns să fiu în spirit în ziua Domnului
égenómen én pneúmati én té kyriaké heméra

 

În cele ce urmează sunt prezentate cinci argumente pentru interpretarea 'zilei Domnului' în sens escatologic:

1. Niciunde în Scriptură o zi din săptă­mână nu este numită "ziua Domnului" [lit. ziua domnească]. Această constatare este adevărată atât pentru ziua de sâmbătă, cât și pentru cea de duminică.

Notă: La timpul când a fost scrisă Apocalipsa, biserica era probabil în tranziție de la sâmbăta evreiască, ziua a șaptea ca zi de odihnă, la duminica păgână. Curând, prima zi a săptămânii a fost "creștinizată" și început să fie numită 'ziua Domnului' (așa cum s-a păstrat în latinescul catolic" domenica, de unde numele românesc „duminică”).

2. Celelalte apariții în Biblie ale expresiei "ziua Domnului" se referă toate la o perioadă de timp viitoare – 1 Cor. 1:8; 5:5; 2 Cor. 1:14; Filip. 1:6, 10; 2:16.

3. Scriitorii biblici precizează adesea anul sau anul, luna și ziua unui eveniment sau a unei comunicări din partea lui Dumnezeu. Uneori avem și localizarea geografică și conjunctura. În Apocalipsa 1:10 însă, precizarea doar a zilei din săptămână (fără luna și anul de domnie al unui domnitor pentru datare) ar fi nesemnificativă în contextul dat (versetul anterior vorbește despre insula Patmos ca localizare geografică și motivul pentru care Ioan se afla acolo).

4. Analogia care se poate face pe baza verbului care se repetă  în versetele 9 și 10 („am ajuns să fiu”) ar putea indica că Ioan nu era inițial în ziua Domnului. În versetul 9, el spune că a ajuns să fie "în insula numită Patmos" (destinația) din cauza cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei lui Isus. Se înțelege că a ajuns fizic. Apoi în versetul 10 că a ajuns să fie "în ziua Domnului" (destinația) "în spirit" (cauza). Spiritul (sau inspirația) ar putea fi cauza sau modalitatea prin care Ioan a ajuns în ziua Domnului (compară 4:1, 2 unde "spiritul" este un instrument pentru deplasare, nu o destinație în sine. Ioan era deja în spirit din 1:10; vezi și 17:3 unde Ioan este dus de spirit [instru­mentul] în pustie [destinația]).

5. Contextul arată că Ioan a ajuns în spirit exact la 'destinația' specificată - în ziua Domnului! Ioan îl aude și îl vede pe 'fiul omului' din Daniel care tocmai a primit puterea regală la finele necazului celui mare (Vezi ilustrația; Apoc. 1:12-16; 3:21; Dan. 7:13, 14, 21, 22; comp. 10:5, 6). Privind retrospectiv din această poziție viitoare, asemenea unui învingător care ar fi intrat deja în posesia premiului, el le trimite sfaturi avizate celor aflați încă în cursă din cele "șapte adunări". Dacă vor fi învingători, aceștia i se vor asocia la guvernare în Mileniu (Apoc. 20:4).

grafic

Apoc. 3:21:
"Celui ce va birui îi voi da să stea cu mine pe scaunul meu de domnie, după cum și eu am biruit și m-am așezat cu tatăl meu pe scaunul său de domnie".