"Între cele două seri"


Să-l păstrați până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; și toată adunarea lui Israel să-l sacrifice seara (Exodul 12:6)

 

În Exodul 12:6 "seara" este traducerea expresiei ebraice, bein ha'arbaim care înseamnă literal "între cele două seri". Cei mai mulți bibliști sunt de părere că expresia se referă la timpul dintre apus și întunecarea completă, un interval de aproximativ o oră. Conform tradiției rabinice însă ar fi vorba despre orele dintre amiază și apus.

Jerusalem Bible, spune într-o notă la Exod 12:6: "Fie între apus și întunecare (samaritenii), fie între după-amiază și apus (fariseii și Talmudul).

Zondervan NIV Exhaustive Concordan­ce identifică această expresie ca "seară, amurg, crepuscul, întunecare a zilei; asfințitul care se întinde până la întune­ricul nopții".

Brown-Driver-Briggs Hebrew and English Lexicon specifică: "Între cele două seri, adică probabil între apus și întuneric".

Harper Collins Study Bible explică: "Amurg, lit. «între cele două apuneri», cel mai probabil între apusul soarelui și a luminii reziduale de pe cer".

The New Strong's Expanded Exhaus­tive Concordance of the Bible spune: "Termenul seara [literal, între cele două seri] semnifică intervalul dintre apus și întunecare, «amurgul»".

Practic, toate versiunile biblice redau bein ha'arbaim cu "seară", "crepuscul" sau "întunecare". Aici se încadrează și Complete Jewish Bible, Lamsa Bible, The Holy Scriptures (JPS) și Tanakh-ul evreesc.

Expresia apare de 11 ori în Vechiul Testament (Ex. 12:6; 16:12; 29:39; 29:41; 30:8; Lev. 23:5; Num. 9:3, 5, 11; 28:4, 8).  Prima ocurență se găsește în Exodul 12:6 și se referă la timpul când trebuiau sacrificați mieii de paște.

Când a fost acest timp și în ce constă disputa?

 

Cele două puncte de vedere tradiționale:

Premise comune:

Ambele "părți" consideră că:

  1 - ziua în contextul dat începea seara, la apusul soarelui (comp. Lev. 23:32)

  2 - 15 Nisan a fost, "a doua zi după paște" (Num. 33:3)

Premise separate:

Sensul expresiei "între cele două seri"

Două concluzii:

În funcție de sensul atribuit expresiei "între cele două seri", mieii de paște trebuiau sacrificați:

(1) La începutul zilei de 14 Nisan după apusul soarelui (deci în seara lui 13 în calendarul laic)

(2) La sfârșitul zilei de 14 Nisan înainte de apusul soarelui (în după-amiaza lui 14 în calendarul laic)

Așa cum se vede,

(1) păstrează sensul biblic al expresiei "între cele două seri", dar introduce o zi inactivă până în 15 Nisan, care face nejustificată graba consumării mielului în noaptea de 13 spre 14;

(2) păstrează succesiunea eveni­men­telor, dar pentru aceasta alte­rează sensul biblic al expresiei "între cele două seri".

Evangheliile par să alimenteze disputa consemnând că Isus a ținut paștele la începutul lui 14 Nisan în felul samarite­nilor (probabil și al saducheilor) și a murit ca miel de paște spre sfârșitul lui 14 Nisan în felul tradiției rabinice (repre­zentată de farisei și de Talmud).

Din textul biblic se poate deduce fără dificultate că "între cele două seri" este timpul serii care începe cu apusul. De asemenea, că paștele trebuia ținut seara, după apusul soarelui.

Exodul 16:12, 13:

"Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: «Între cele două seri aveți să mâncați carne, și dimineața vă veți sătura de pâine; și veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru». Seara, au venit niște prepelițe și au acoperit tabăra; și, dimineața, s-a așezat un strat gros de rouă în jurul taberii".

Așa cum se vede din aceste cuvinte, "între cele două seri" este timpul serii, pentru că păsările nu au putut fi consu­mate decât după venirea lor, iar venirea lor a fost "seara".

Deuteronomul 16:6:

"Să jertfești Paștele, seara, la apusul soarelui, pe vremea ieșirii tale din Egipt".

Aici "apusul" delimitează startul, iar "vremea ieșirii" stabilește intervalul. Ieșirea nu s-a produs înainte de paștele propriu-zis ("trecere peste"), iar 'trecerea peste' a avut loc la miezul nopții (Ex. 12:27). Paștele este deci o sărbătoare a serii și a nopții.

2 Cronici 18:34 și Iosua 8:29 arată de asemenea că "seara" începe cu apusul soarelui. "Până" folosit în aceste pasaje înseamnă 'până aproape' sau 'până exact' la un moment indicat în sintagmă, moment care este aratat explicit ca fiind apusul. De fapt, apusul soarelui este singurul fenomen care poate fi conside­rat un reper pentru începerea serii. Pe de altă parte, dacă prin dimineață înțelegem iluminarea, prin seară nu putem înțelege decât procesul invers, întunecarea, inter­valul de trecere de la lumină la întuneric. "Seara" în ebraică înseamnă literal apus, înserare.

Iosua 5:10:

"Fiii lui Israel și-au întins corturile la Ghilgal; și au sărbătorit paștele în a paisprezecea zi a lunii, seara, în câmpia Ierihonului".

Aici, ca și în alte pasaje, "ziua" pare să fie descrisă din perspectivă obișnuită, ca închein­du-se cu seara
(și noaptea). Deci "seara" zilei de 14 este prima parte a zilei de 15 (socotită ceremonial de la apus la apus).

Leviticul 23:27, 32:

"În ziua a zecea a acestei a șaptea luni va fi ziua ispășirii... să fie pentru voi un sabat de odihnă; și să vă smeriți sufletele. Din seara zilei a noua până în seara următoare să sărbătoriți sabatul vostru".

"Seara zilei a noua" era evident sfârșitul ei din punct de vedere laic, nu începutul din punct de vedere ceremo­nial. Moise a definit ziua ceremonială a ispășirii prin referirea la calendarul obișnuit pentru a elimina orice echivoc referitor la timpul acoperit de ea. Aceasta trebuia să înceapă în ziua a noua, seara, la apusul soarelui și să continue până la începutul serii urmă­toare în ziua a zecea, la apusul soarelui.

Exodul 12:6:

"Să-l păstrați până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; și toată adunarea lui Israel să-l sacrifice seara".

Acum devine clar că Moise s-a referit în Exod 12:6 la seara zilei laice, deoarece 14 Nisan nu fusese înainte o zi de sărbătoare în calendarul religios. Aceas­tă 'seară' (lit. între cele două seri) începea la apusul soarelui și marca în același timp începutul zilei de 15 din punct de vedere ceremonial.

Numeri 33:3:

"Au pornit din Ramses în luna întâi, în ziua a cinsprezecea a lunii întâi. A doua zi după Paște, fiii lui Israel au ieșit gata de luptă în fața tuturor egiptenilor".

Ziua de 15 este numită "a doua zi după Paște". Expresia înseamnă literal 'a doua zi dimineața după trecerea peste'. Trecerea peste a fost în noaptea dina­intea acelei dimineți, noaptea de 14 spre 15.

Exodul 18:13 "A doua zi, Moise s-a așezat să judece poporul; și poporul a stat înaintea lui de dimineața până seara".

Exodul 32:6 "A doua zi, s-au sculat dis de dimineața, și au adus arderi de tot și jertfe de mulțumire. Poporul a șezut de a mâncat și a băut; apoi s-au sculat să joace".

Judecători 6:38 "Și așa s-a întâm­plat. În ziua următoare, el s-a sculat dis de dimineață, a stors lâna, și a scos roua din ea, care a dat un pahar plin cu apă".

Înțelegând sensul obișnuit în care a vorbit Moise despre ziua a paisprezecea, nu mai este nevoie să se "mute" timpul sacrificării mieilor în interiorul zilei ceremoniale care începea în seara de 13 la apusul soarelui și se sfârșea în seara de 14 la apusul soarelui. Aceste trans­latări, așa cum am văzut în cazul celor două concepții tradiționale, nu se pot face fără probleme exegetice suplimen­tare (Vezi figura).

seara

În Exodul 29:38-41 și Numeri 28:4-8 "ziua" este de asemenea cea obișnuită, pentru că se face referire la perioada de activitate a preoților care ține de dimi­neața până la înnoptare, nu doar până la apusul soarelui (vezi și Exod 30:8). Aceștia trebuiau să aducă ca jerfă un miel dimineața și un al doilea între cele două seri, conform cu Levitic 6:20 "seara".