Învierea lui Isus în sabat
Iar târziu, în sabat, pe când se însera spre ziua întâi a săptămânii […] „Nu este aici, pentru că a înviat, după cum a spus.” (Mat. 28:1, 6, GBV)
Din aceste cuvinte se înțelege că Isus era deja înviat când au venit femeile, înainte să se sfârșească sabatul, seara la apusul soarelui.
Matei 28, GBV
1 Iar târziu, în sabat, pe când se însera spre ziua întâi a săptămânii, Maria din Magdala şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. 5 Şi îngerul, răspunzând, le-a spus femeilor: „Nu vă temeţi; pentru că ştiu că voi Îl căutaţi pe Isus cel răstignit. 6 Nu este aici, pentru că a înviat, după cum a spus”.
Isus fusese așezat în mormânt exact cu o zi înainte:
Luca 23, GBV
23 Şi, luându-L jos, L-a înfăşurat în pânză de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, unde nu fusese pus nimeni niciodată. 24 Şi era ziua Pregătirii şi se însera spre sabat. 25 Şi femeile care veniseră cu El din Galileea, mergând în urmă, priveau mormântul şi cum a fost pus trupul Său. 26 Şi, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri. Şi în sabat s-au odihnit, după poruncă.
Verbul marcat în aceste două pasaje indică aproximativ același timp din zi, când femeile au plecat de la mormânt înainte de a începe sabatul și respectiv când s-au întors înainte de a începe ziua următoare, la diferență de douăzeci și patru de ore. Isus a înviat cândva pe parcursul sabatului, astfel că la revenirea femeilor mormântul era gol. Învierea la miezul nopții sau dimineața devreme în ziua următoare, deși este o tradiție răspândită, nu are suport biblic.
„Pe când se însera spre ziua întâi a săptămânii”
Verbul „a se însera” folosit aici (gr. epiphosko) înseamnă literal „a se lumina” și este același în Luca 23:54 și Matei 28:1, pasaje citate mai sus. Este general acceptat în cazul primului pasaj că Isus a fost pus în mormânt înainte de a începe sabatul la apusul soarelui, conform calendarului evreiesc, iar versiunile biblice atribuie verbului acest înțeles:
- Şi era ziua Pregătirii şi se însera spre sabat (GBV)
- Și era ziua pregătirii, iar amurgul sabatului se apropia (Darby)
- Era ziua Pregătirii şi începea ziua Sabatului (VDCC)
- Și acea zi era pregătirea; şi sabatul se apropia (BTF)
- Şi ziua aceea era vineri, şi se lumina spre sâmbătă (VBOR)
La fel în al doilea pasaj citat, Matei 28:1, sabatul se termina la apusul soarelui și atunci începea ziua următoare. Dar aici versiunile biblice (ultimele trei mai jos) nu redau verbul cu accepția de început al zilei, lasând posibilitatea să se înțeleagă un timp după miezul nopții, când începea să se lumineze de dimineață:
- Iar târziu, în sabat, pe când se însera spre ziua întâi (GBV)
- Iar târziu în sabat, pe când era amurgul zilei următoare după sabat (Darby)
- La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi (VDCC)
- La sfârşitul sabatului, pe când începea să se lumineze înspre prima zi (BTF)
- După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi (VBOR)
Comentatorii biblici sesizează însă că timpul înțeles prin acest verb este același, înserarea:
Expositor's Greek Testament Luca 23:54 ἐπέφωσκε, se lumina, illucescebat, Vulgata. Înserarea este înțeleasă, iar cuvântul pare neadecvat. Luca se poate să-l fi folosit ca și cum ar fi vorbit despre o zi naturală (ca în Matei 28:1) printr-un fel de inadvertență, sau putea să-l fi folosit cu referire la lumânările aprinse în onoarea zilei, ori urmând obiceiul evreiesc de a numi noaptea lumină, în baza textului din Psalmul 148:3, „Lăudați-l toate stelele de lumină” (vide Lightfoot, Hor. Heb.) Sau poate fi într-o notă de poezie, asemănând răsăritul lunii cu ivirea zorilor.
Bengel's Gnomen Luca 23:54 —ἐπέφωσκε, se apropia [lit. se lumina]) Începutul sabatului era seara: și totuși este folosită expresia începea să se lumineze; pentru că și noaptea are lumina ei, în special la lună plină, care strălucea atunci [267]. Nota marginală: Mai degrabă ἐπέφωσκεν este folosit natural, deși prin catahreză, unde ziua este subiectul, chiar dacă socotită artificial de seara. Astfel evreii numeau seara אוֹר, lumină, denumind începutul zilei de douăzeci și patru de ore după partea mai însemnată, viz. lumina. — E. & T.
Pulpit Commentary Versetul 54. Se apropia; literal începea să se lumineze; deși sabatul începea la apusul soarelui, întregul timp de întuneric era considerat ca anticipativ al zorilor. Seara de vineri era chiar numită uneori "zorii zilei".
Ellicott's Commentary for English Readers Sabatul se apropia. Literal, se lumina de sabat. Este un semn de întrebare dacă cuvântul este folosit aici pentru începutul propriu-zis al sabatului - care era desigur la apusul soarelui după Crucificare - sau, așa cum pare să-l folosească Sf. Matei (28:1), pentru zorii propriu-ziși. Rabinii de mai târziu par să fi vorbit despre ”zorii” zilei în sensul începutului ei la asfințit, și astfel sprijină interpretarea anterioară.
Concluzia care se desprinde este că Isus a înviat în sabat, după ce a stat în mormânt părți a două zile. Spre sfârșitul sabatului când au venit femeile, mormântul era gol. „Nu este aici, pentru că a înviat” (Mat. 28:6, GBV).
Alte pasaje care menționează învierea
La fel trebuie înțeles începutul zilei în Luca 24:1 „dis-de-dimineață” (lit. adânc în zori), în Ioan 20:1 „dis-de-dimineaţă, pe când era încă întuneric” (lit. fiind încă întuneric devreme) și în Marcu 16:2 „s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele” (lit. foarte devreme la ridicarea soarelui). La acest din urmă text The Jamieson Faucette and Brown Commentary explică: „La răsăritul soarelui – nu chiar literal, ci «în zorii cei mai timpurii», în concordanță cu un mod de vorbire nu neobișnuit, care apare uneori în Vechiul Testament”. În Iov 3:9 se vorbește de exemplu despre „răsăritul zilei” (BTF).
Marcu 16:9 este un caz aparte care depinde de punctuație. Poziția virgulei determină ce se înțelege că s-a întâmplat în prima zi a săptămânii – învierea lui Isus și arătarea lui către Maria sau doar arătarea lui către Maria: „Şi după ce Isus a înviat devreme în prima zi a săptămânii, s-a arătat întâi Mariei Magdalena” (BTF). „Şi după învierea lui, devreme în prima zi a săptămânii s-a arătat întâi Mariei Magdalena” (Centenary Translation).
După cum s-a putut observa mai sus, „zorii” unei zile noi erau începutul ei, care avea loc la apusul soarelui. Chiar dacă diferă ca mod de exprimare, cele patru Evanghelii spun practic același lucru – că Isus a înviat în sabat. Care era sabatul anual de paște din 15 nisan. Referitor la sabatul săptămânal în acea săptămână, vezi A murit Isus într-o vineri?.