Isus și îngerul lui în Daniel 7-12


„Eu, Isus, am trimis pe îngerul meu să vă mărturisească aceste lucruri în biserici”
(Apocalipsa 22:16)

 

Mihael, „fiul omului” văzut de Daniel

„Şi mi-am ridicat ochii şi am văzut şi iată un om îmbrăcat în in, şi coapsele sale erau încinse cu aur curat de Ufaz, şi trupul lui era ca crisolitul, şi faţa lui ca înfăţi­şarea fulgerului, şi ochii lui ca făcliile de foc, şi braţele lui şi picioarele lui, asemenea aramei lustruite, şi glasul cuvintelor lui, ca glasul unei mulţimi.” (Dan. 10:5, 6, GBV).


Cristos, „fiul omului” văzut de Ioan.

„Am văzut şapte sfeşnice de aur şi, în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe Cineva asemenea unui Fiu al Omului, îmbrăcat cu o mantie care-I ajungea până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur: capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; şi ochii Lui, ca o flacără de foc; şi picioarele Lui, ca arama strălu­citoare, ca arzând într-un cuptor; şi glasul Lui, ca un vuiet de ape multe; … şi înfăți­şarea Lui era ca soarele care strălu­ceşte în puterea lui.” (Apoc. 1:12-16, GBV).

 

Mihael din cartea lui Daniel poate fi identificat profetic cu Isus din Apocalipsa, la fel Daniel cu Ioan. Elementele inedite ale acestui studiu sunt (1) prezența lui Mihael în viziuni ca unul care vorbește, se deplasează, atinge, nu doar referirea la el la persoana a treia, și (2) identificarea prin analogii a lui Gabriel în Apocalipsa.

 

Cod culori:  MihaelGabriel

Versiunea biblică:  GBV

 

Daniel 7

15 Cât despre mine, Daniel, duhul meu a fost întristat înăuntrul trupului meu şi viziunile capului meu m-au tulburat. 16 M-am apropiat de unul dintre aceia care stăteau de faţă şi l-am întrebat despre adevărul tuturor acestora. Şi el mi-a spus şi m-a făcut să cunosc interpre­tarea acestor lucruri. 17 «Aceste fiare mari, care sunt patru, sunt […].

 

Daniel 8

1 În al treilea an al împărăţiei împăratului Belşaţar mi s-a arătat o viziune, mie, lui Daniel, după aceea care mi se arătase la început. 2 Şi am văzut în viziune şi a fost aşa: când am văzut, eram în palatul Susa, care este în provincia Elam. Şi am văzut în viziune şi eram lângă râul Ulai.

13 Şi am auzit un sfânt vorbind; şi un alt sfânt îi spunea celui care vorbea: «Până când va fi viziunea despre jertfa neîncetată şi despre fărădelegea pustiitoare, spre a da şi sfântul locaş şi oştirea să fie călcate în picioare?» 14 Și mi-a zis: «Până la două mii trei sute de seri şi dimineţi; atunci sfântul locaş va fi curăţit».

____________________

v1 mie, lui Daniel – similar „eu, Ioan” în Apocalipsa (1:9; 22:8)
la început – în cap. 7
v13 un sfânt vorbind – declamând, „ca vuietul unei mulțimi” (10:6)
v14 mi-a zis – acel „alt sfânt”, care s-a informat pentru Daniel și care „clarifică” pe înțelesul lui vorbirea

 

15 Şi a fost aşa: când eu, Daniel, am văzut viziunea, am căutat înţelesul ei; şi, iată, a stat înaintea mea ca înfăţişarea unui om [ebr. geber].16 Și am auzit un glas de om [ebr. adam] între malurile Ulaiului; şi a strigat şi a zis: «Gabriel (Cel puternic al lui Dumnezeu), fă-l pe acesta să înţeleagă viziunea!»

____________________

v16 a strigat – datorită distanței la care a rămas (comp. Apoc. Apoc. 10:3);
Gabrielom al lui Dumnezeu, compus din geber, bărbat (puternic) și el, Dumnezeu.

Gabriel nu apare în Apocalipsa, dar apare un glas (numit și duhul) care-i explică lui Ioan semnifi­cația vorbirii și acțiunilor mesagerului care este Isus (10:4, 8). Astfel sunt doi cei care vorbesc, „ei mi-au spus” (10:11). Ca atare Gabriel poate să nu fie un nume propriu în Daniel sau să nu fi fost inițial. NAB observă la versetul 16 că „există un joc de cuvinte cu geber din versetul anterior”. Daniel vede viziunea, îi caută înțelesul, o înfățișare de bărbat stă înaintea lui, iar Mihael strigă: „Om al lui Dumnezeu (profetule!), explică-i viziunea”. În Apocalipsa glasul/duhul reproduce vorbirea lui Isus în 1:11, 17-20; 2:1, 7, etc.

 

17 Și el s-a apropiat de locul unde eram; şi, când a venit, eu m-am înfricoşat şi am căzut cu faţa la pământ. Și el mi-a zis: «Înţelege, fiu al omului, că viziunea este pentru timpul sfârşitului».

____________________

v17 el s-a apropiat – Mihael, „Gabriel” fiind deja în fața lui Daniel (v. 15) și la distanță de Mihael;
mi-a zis – prin „Gabriel”, cuvintele fiind explicite, ca în cazul lui Isus și a glasului (diferit de al lui), care redă explicit cuvintele lui (Apoc. 1:10, 12; 4:1).

 

18 Și, pe când vorbea cu mine, am fost într-o adâncă ameţeală cu faţa la pământ. Şi el m-a atins și m-a făcut să stau în picioare pe locul unde eram. 19 Și el a zis: «Iată, te voi face să cunoşti ce va fi la sfârşitul mâniei; pentru că sfârşitul va fi la un timp hotărât».

27 Şi eu, Daniel, am leşinat şi am fost bolnav câteva zile; apoi m-am ridicat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Şi eram uimit de viziune şi nu era nimeni care s-o înţeleagă (Sau „s-o explice”).

____________________

v18 m-a atins – la fel ca vorbirea explicită, atingerea și ridicarea pot fi prin Gabriel; în Apocalipsa Isus pune mâna dreaptă peste Ioan, dar în aceasta erau stelele repre­zentând mesagerii bisericilor (Apoc. 1:16, 17).

 

Daniel 9

21 pe când încă vorbeam în rugăciune, bărbatul [ebr. ] Gabriel, pe care-l văzusem în viziune mai înainte, zburând repede, s-a atins de mine cam în timpul jertfei de seară (Jertfei de mâncare de seară). 22 Și m-a făcut să înţeleg şi mi-a vorbit şi a zis: «Daniel, am ieşit acum ca să-ţi dau înţelep­ciune şi pricepere. 23 La începutul cererilor tale a ieșit cuvântul și eu am venit să ţi-l fac cunoscut, pentru că tu eşti foarte mult iubit. De aceea înţelege cuvântul şi pricepe viziunea!

____________________

v21 zburând repede – în alte versiuni: „în oboseala mea extremă” s-a atins de mine
bărbatul GabrielGabriel poate fi o interpolare, identificarea fiind dublă („bărbatul pe care îl văzusem la început în viziune” din cap. 7 și „Gabriel” din cap. 8) și pleonastică („bărbatul bărbatul puternic al lui Dumnezeu”).

 

Daniel 10

4 Şi, în ziua a douăzeci şi patra a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechel (Tigru). 5 Şi mi-am ridicat ochii şi am văzut şi iată un om [] îmbrăcat în in, şi coapsele sale erau încinse cu aur curat de Ufaz, 6 şi trupul lui era ca crisolitul, şi faţa lui ca înfăţi­şarea fulgerului, şi ochii lui ca făcliile de foc, şi braţele lui şi picioarele lui, asemenea aramei lustruite, şi glasul cuvintelor lui, ca glasul unei mulţimi. 7 Şi numai eu, Daniel, am văzut viziunea; şi oamenii care erau cu mine n-au văzut viziunea, dar un mare tremur a căzut peste ei şi au fugit ca să se ascundă. 8 Şi am rămas singur şi am văzut viziunea aceasta mare şi n-a rămas putere în mine. Şi culoarea feţei mi s-a schimbat, stricându-se, şi am pierdut orice vlagă. 9 Totuși am auzit glasul cuvintelor lui; şi când am auzit glasul cuvintelor lui, am fost cuprins de o mare ameţeală (Sau „într-un somn adânc”) pe faţa mea, şi cu faţa la pământ.

____________________

v5-9 – Descrierea (îmbrăcă­mintea, corpul și vocea) permite identi­ficarea cu persoana din Apocalipsa 1:13-15 (Cristos);
v6 glasul cuvintelor lui – sunetul cuvintelor, nu înțelesul lor, impresio­nant dar neinte­ligibil sau greu inteligibil, „ca vuietul unei mulțimi”

 

10 Și, iată, o mână m-a atins și m-a așezat (Lit. „m-a scuturat”) pe genunchii mei şi pe palmele mâinilor mele. 11 Și el mi-a zis: «Daniele, om preaiubit, înţelege cuvintele pe care ţi le voi spune şi stai în picioare (Sau „stai în picioare unde ești”), pentru că acum am fost trimis la tine”. Și, când mi-a spus cuvântul acesta, am stat în picioare tremurând. 12 Atunci mi-a zis: «Nu te teme, Daniele, pentru că din ziua întâi, de când ţi-ai îndreptat inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite şi eu am venit datorită cuvintelor tale. 13 Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi s-a împotrivit douăzeci şi una de zile; şi, iată, Mihael, una dintre căpeteniile cele mai de seamă, a venit să mă ajute, şi am rămas (Sau „am învins”) acolo, cu împăraţii Persiei. 14 Acum am venit să te fac să înţelegi ce se va întâmpla poporului tău la sfârşitul zilelor, pentru că viziunea este tot pentru acele zile».

____________________

v10 o mână – Gabriel sau prin Gabriel, conform versetului următor; astfel Gabriel este figurativ mâna lui Mihael;
v13 căpetenia împărăției Persiei – ebr. sar, oficial înalt al unui teritoriu, uneori consilier pe lângă rege;
iată, Mihael – persoana indicată prin „iată” poate fi văzută, fiind prezentă, ca în 7:13; 8:3, 15; 10:5, 10, 16; 12:5);
am rămas – adică am prevalat în confrun­tarea (de argumente?) la curtea regatului Persiei.

 

15 Și pe când vorbea cu mine, după cuvintele acestea, mi-am întors faţa la pământ şi am amuţit. 16 Și, iată unul după asemănarea fiilor oamenilor [adam] s-a atins de buzele mele. Atunci mi-am deschis gura şi am vorbit şi am zis celui care stătea înaintea mea: «Domnul meu, din cauza viziunii au venit (Lit. „s-au întors”) asupra mea durerile mele şi am pierdut orice vlagă. 17 Şi cum poate slujitorul domnului meu să vorbească domnului meu? Pentru că, în ce mă priveşte acum, n-a mai rămas putere în mine, nici nu mi-a fost lăsată suflare în mine». 18 Şi din nou s-a atins de mine unul ca înfăţişarea unui om [adam] și m-a întărit. 19 Și a zis: «Nu te teme, om [] preaiubit; pace ţie, fii tare, da, fii tare!» Şi, pe când vorbea cu mine, am fost întărit şi am zis: «Să vorbească domnul meu, pentru că m-ai întărit». 20 Și el a zis: «Ştii de ce am venit la tine? Şi acum mă voi întoarce ca să lupt împotriva căpeteniei Persiei; şi, când voi ieşi, iată, va veni căpetenia Greciei (Ebr. „Iavan”). 21 Totuşi îţi voi face cunoscut ce este scris în scriptura adevărului. Şi nici unul nu rămâne tare alături de mine împotriva acestora (Sau „în aceste lucruri”), decât Mihael, Căpetenia voastră”.

____________________

v16 celui care stătea înaintea mea – Gabriel, ca în 8:15
v17 – lit. „Cum ar putea slujitorul acestui domn al meu să vorbească acestui domn al meu?” (KJV), cu referire la Mihael; vorbirea la persoana a treia era proprie robilor și indică condescendență (comp. Apoc. 22:6)
v19 a zis – probabil interpretat de Gabriel, ca în 8:17
v20 el a zis – „Gabriel”, ca în 8:19

 

Daniel 11

1 Şi, în anul întâi al lui Darius Medul, am stat lângă el ca să-l ajut şi să-l întăresc. 2 Şi acum îţi voi face cunoscut adevărul. Iată, încă trei împăraţi se vor ridica în Persia […]

____________________

v1 – NAB omite cuvintele „Și, în anul întâi al lui Darius Medul” și încheie în 11:1 fraza din 10:21: „stând ca o reîntărire și un bastion pentru mine”. La fel NJB: „pe care mă bazez să-mi dea sprijin și să mă reîntă­rească”

 

Daniel 12

1 Şi, în timpul acela, se va ridica Mihael, căpetenia cea mare, care stă pentru fiii poporului tău; şi va fi un timp de strâmtorare cum n-a fost niciodată de când există o naţiune, până în timpul acela. Şi, în timpul acela, poporul tău va fi salvat, oricine va fi găsit scris în carte.

____________________

v1 se va ridica – la domnie, ca în 11:3: „se va ridica un împărat viteaz şi va stăpâni cu putere mare”

 

5 Atunci eu, Daniel, am privit şi, iată, alţi doi stăteau, unul dincoace, pe malul râului și unul dincolo, pe malul râului. 6 Și unul a zis omului [] îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului: «Cât de mult este până la sfârşitul minunilor acestora?» 7 Și l-am auzit pe omul [] îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului; și el și-a ridicat dreapta și stânga lui spre ceruri și a jurat pe Cel care este viu pentru totdeauna că aceasta va fi pentru un timp, timpuri și o jumătate de timp; şi când se va sfârşi zdrobirea puterii (Lit. „mâinii”) poporului sfânt, toate acestea se vor sfârşi. 8 Şi am auzit, dar n-am înţeles, şi am zis: «Domnul meu, care va fi sfârșitul acestor lucruri?» 9 Și el a zis: „Mergi, Daniele, căci cuvintele acestea sunt ascunse şi pecetluite până la timpul sfârşitului.

____________________

v5 alți doi – lit. doi care vin după sau doi de la urmă – aceeași, dar în altă viziune sau în altă ipostază (cu pozițiile schimbate)
v6 unul a zis omului – unul dintre cei doi
v7 – compară Apocalipsa 10:5, 6
v8 Domnul meu – cu referire la „Gabriel”, pentru interpretare și fiind mai aproape de Daniel (comp. Apoc. 10:8)
v9 Mergi, Daniele – să prorocești (comp. Apoc. 10:8-12)

 

Cum a obținut Daniel „înțelegerea” (răspunsul)?

 

La fel ca Ioan în Apocalipsa, Daniel discută în viziune cu personajele profetice văzute, devenind astfel el însuși un asemenea personaj.

Din cuvintele de mai sus ale profeției se poate desprinde un tipar după care s-au desfășurat lucrurile în ce privește obținerea înțelegerii:

  1. Daniel vede lucruri care îl impresi­onează și neliniș­tesc
  2. face eforturi pentru a le înțelege (întreabă, se roagă)
  3. ca urmare interpre­tarea devine disponibilă (prin Mihael) și
  4. un mesager este însărcinat să o transmită (când ajunge la Daniel)

 

Daniel 7:15-17:

Cât despre mine, Daniel, duhul meu a fost întristat înăuntrul trupului meu şi viziunile capului meu m-au tulburat. M-am apropiat de unul dintre aceia care stăteau de faţă şi l-am întrebat despre adevărul tuturor acestora. Şi el mi-a spus şi m-a făcut să cunosc interpre­tarea acestor lucruri. «Aceste fiare mari, care sunt patru, sunt […].

Daniel 8:15, 16:

Şi a fost aşa: când eu, Daniel, am văzut viziunea, am căutat înţelesul ei; şi, iată, a stat înaintea mea ca înfăţi­şarea unui om. Și am auzit un glas de om între malurile Ulaiului; şi a strigat şi a zis: «Gabriel, fă-l pe acesta să înţeleagă viziunea!»

Daniel 9:21-23:

Pe când încă vorbeam în rugăciune, bărbatul Gabriel, pe care-l văzusem în viziune mai înainte, zburând repede, s-a atins de mine cam în timpul jertfei de seară. Și m-a făcut să înţeleg şi mi-a vorbit şi a zis: «Daniel, am ieşit acum ca să-ţi dau înţelepciune şi pricepere. La începutul cererilor tale a ieșit cuvântul și eu am venit să ţi-l fac cunoscut, pentru că tu eşti foarte mult iubit. De aceea înţelege cuvântul şi pricepe viziunea!

Daniel 10:1-3, 11-14:

În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, un cuvânt a fost descoperit lui Daniel, care este chemat cu numele Beltşaţar; şi cuvântul este adevărat, dar timpul hotărât al încercării este lung. Şi el a înţeles cuvântul şi a avut înţelegerea viziunii. „În zilele acelea, eu, Daniel, am fost în jale trei săptămâni de zile. N-am mâncat pâine plăcută, şi carne şi vin n-au intrat în gura mea; şi nu m-am uns deloc, până la împlinirea celor trei săptămâni de zile. Și el mi-a zis: «Daniele, om preaiubit, înţelege cuvintele pe care ţi le voi spune şi stai în picioare, pentru că acum am fost trimis la tine». Și, când mi-a spus cuvântul acesta, am stat în picioare tremurând. Atunci mi-a zis: «Nu te teme, Daniele, pentru că din ziua întâi, de când ţi-ai îndreptat inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite şi eu am venit datorită cuvintelor tale. Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi s-a împotrivit douăzeci şi una de zile; şi, iată, Mihael, una dintre căpeteniile cele mai de seamă, a venit să mă ajute, şi am rămas acolo, cu împăraţii Persiei. Acum am venit să te fac să înţelegi ce se va întâmpla poporului tău la sfârşitul zilelor, pentru că viziunea este tot pentru acele zile».

 

GabrielMesagerul vine ca răspuns la eforturile lui Daniel de a înțelege semni­ficația viziunii. Când Daniel se umilește înaintea lui Dumnezeu, implorându-l pentru pricepere, mesajul devine disponibil și un mesager („Gabriel”) este trimis prompt de Mihael pentru a-l ajuta pe Daniel să înțeleagă. Acesta (mesagerul) are de înfruntat piedici în aducerea inter­pretării, dar este ajutat de Mihael. Lucrurile se desfășoară pe circuit închis: Daniel → rugăciune → Dumnezeu → Mihael (→ mesager) → Daniel. Compară cu Apocalipsa 1:1, 2: Dumnezeu → mesagerul lui Dumnezeu (Isus) (→ duhul) → mesagerul lui Isus (Ioan) → biserici.

Oricât ar fi necesar, oricât ar întârzia răspunsul (înțele­gerea), Daniel perseve­rează în „apelare”. Mesagerul a fost reținut 21 de zile din cauza opoziției unui oficial înalt al regatului Persiei. Aflăm că în exact acest timp („trei săptămâni de zile”), Daniel și-a „îndreptat inima ca să înţeleagă şi să se smerească înaintea Dumnezeului său”. Totuși cuvintele lui au fost auzite „din ziua întâi” și lucrurile s-au pus în mișcare de atunci.

 


 

APENDICE:

◆ Oameni sau spirite?

 

Așa ca alte personaje profetice care apar în viziunile lui Daniel (ex. „un corn mic”), Mihael și „Gabriel” nu există în mod real decât la timpul împlinirii viziunii. Mihael este descris ca un apărător al iudeilor, un prinț din linia regală, devenit un oficial important la curtea regilor Persiei, după modelul lui Zorobabel. Acest lucru este evident din 10:13 și 21:

Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi s-a împotrivit douăzeci şi una de zile; şi, iată, Mihail, una dintre căpeteniile cele mai de seamă [în regatul Persiei], a venit să mă ajute […] Şi nici unul nu rămâne tare alături de mine împotriva acestora, decât Mihael, căpetenia voastră.

Tot așa, „Gabriel”, bărbatul puternic, este un om al lui Dumnezeu, adică un profet, hotărât să persevereze 21 de zile de la „ieșirea cuvântului”, în capitolul 9 a unui decret favorabil iudeilor din partea regilor Persiei (comp. v. 25), până la înlăturarea completă a piedicilor pentru ca acesta să poată fi primit de Daniel în formă explicită și sigură (comp. Ezra 6:6, 7).

Mihael și „Gabriel” sunt oameni. Mihael este „unul ca un fiu al omului, un sfânt, un om îmbrăcat în pânză de in (2x), unul care semăna cu fiii oamenilor, cel care avea înfățișare de om (adam)”. „Gabriel” este „un alt sfânt, unul care semăna cu un bărbat puternic, bărbatul”. Aceste repre­zentări sunt departe de concepția dezvoltată în unele apocrife și în Talmud că Mihael și Gabriel sunt îngeri (spirite) sau chiar arhangheli. The New Living Translation dă gir acestei concepții, introducând în text califi­cativul „spiritual”:

„Nu este nimeni care să mă ajute împotriva acestor prinți spirituali decât Mihael, prințul vostru spiritual” (Dan. 10:21)

La fel VBOR redă „căpetenie” cu „înger păzitor” în 10:13:

Şi îngerul păzitor al Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, dar iată că Mihail, cel dintâi dintre îngerii păzitori, a venit în ajutorul meu şi eu l-am lăsat acolo la îngerul păzitor al regelui Perşilor

O asememea redare implică atât o natură spirituală pentru Mihael cât și, ca o consecință, existența acestuia ca persoană reală în timpul lui Daniel. Ideea pare să fie sprijinită în Noul Testament de mențiunea pe care o face Iuda în legătură cu Mihael (v. 9, NLT):

Dar chiar Mihael, unul dintre cei mai puternici dintre îngeri, nu a îndrăznit să-l acuze pe Satan de blasfemie, ci doar a zis: „Domnul să te mustre”. (Aceasta a avut loc când Mihael se certa cu Satan în legătură cu corpul lui Moise).

Dar Iuda cel mai probabil citează aici o legendă evreiască din Talmud, cunoscută bine de creștinii evrei ai secolului întâi. Aceasta spune că Mihael a recuperat corpul lui Moise de la Samael, unul dintre îngerii lui Satan, care l-ar fi pretins pentru că Moise omorâse un egiptean (2 Petirat Mosheh 381-82; Midr. D'varim Raba 11.10; vezi și Origen, On First Principles, 3.2.1)

În tradiția evreiască, conform unei legende targumice, Mihael este unul dintre cei patru arhan­gheli care stau împrejurul tronului lui Dumnezeu în ceruri, ceilalți trei fiind Gabriel, Uriel și Rafael (Seder Rabba di-Bereshit 28-30; 3 Hekalot 161-63). Se consemnează că Mihael a fost activ și în timpul reginei Estera: „Cu cât mai mult Haman îl acuza pe Israel pe pământ, cu atât mai mult Mihael îl apăra pe Israel în ceruri” (Midrash Esther Rabbah iii. 8).

De asemenea, Mihael ar fi fost cel care i-a amintit lui Ahașveroș că îi era dator lui Mardoheu (Targum to Esther vi. 1). Talmudul menționează și alte prezențe ale lui Mihael în Vechiul Testament.

Toate aceste mențiuni provin din perioada post­exilică, în care evreii au început – se pare după modelul babilo­nean – să atribuie nume îngerilor pe care îi considerau protectori în diferite domenii. Întrucât numele Mihael și Gabriel sunt deduse (în mod greșit ca nume de îngeri) din cartea lui Daniel, aceasta ar putea constitui o dovadă în sprijinul autenti­cității ei. Profeția trebuie să fi fost scrisă înainte să se răspân­dească practica postexilică a denumirii îngerilor!

Tot pe aceste tradiții se bazează și identi­ficarea care i se face în Evanghelia după Luca îngerului care i-a vorbit lui Zaharia: „Eu sunt Gabriel, care stă înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți aduc aceste vești bune” (Luc. 1:19). Conform tradiției, Gabriel este cel ce stă înaintea tronului lui Dumnezeu, în raport cu Mihael la dreapta, Uriel la stânga și Rafael în spate.

Dacă Daniel este un simbol al „poporului lui”, care așteaptă eliberare și orientare spirituală, popor cu care se identifică în capitolul 9 în rugăciune, „Gabriel”, interpretul sau „glasul” lui Mihael către Daniel, trebuie să-i reprezinte pe prorocii curajoși ai acestui popor, care înțeleg „cuvântul” și timpul „ieșirii” lui pentru recon­strucția teocratică și care luptă cu perse­verență pentru înlăturarea oricăror piedici în răspân­direa și aplicarea acestuia în mijlocul „poporului”.

În profeția Apocalipsei Daniel își găsește echivalentul în Ioan, Mihael în Isus Cristos (identificat și direct ca Mihael în capitolul 12), și „Gabriel” (omul lui Dumnezeu) în glasul sau duhul profetic care îi arată și explică lui Ioan diferite lucruri din cadrul viziunilor. Acest glas sau duh închipuie profeții care transmit și explică cuvântul (mesajul) lui Dumnezeu conținut în profeția biblică și mărturia lui Isus prezentă în Apocalipsa, pe măsură ce înțele­gerea acestora devine disponibilă.