Logica în interpretare


Procedee logice folosite în interpretarea textului biblic.

word.jpg

 

 1. Identificarea

  • Din Apocalipsa 19:20 și 13:12-15 rezultă că „prorocul mincinos” este „fiara care se ridică din pământ”
  • Din Matei 12:28 și Luca 11:20 rezultă că duhul lui Dumnezeu este „degetul” lui Dumnezeu
  • Din Psalmii 16:10 și Fapte 2:27 rezultă că Șeolul din VT este Hadesul din NT
  • Din Tit 1:5 și 1:7 rezultă că bătrânii adunărilor sunt supraveghetorii (episcopii) acestora; la fel din Fapte 20:17 și 20:28
  • Din Evrei 12:22 și 12:28 rezultă că „Ierusalimul” de care s-au apropiat creștinii este Împărăția lui Dumnezeu

 

 2. Analogia (compararea asemănărilor)

  • „Degetul” descrie duhul lui Dumnezeu ca o manifestare la distanță a lui Dumnezeu, nu ca o persoană diferită de el. Ca o forță inteligentă, controlată, nu una brută (Luca 11:20)
  • Isaac îl reprezintă pe Cristos pentru că a fost fiul considerat sămânța lui Avraam (Gal. 3:16, 29; 4:28) și a acceptat să fie sacrificat
  • Comparând profețiile mesianice ale VT cu împlinirea lor în NT, rezultă că Isus a devenit Cristosul profețit
  • Punând în paralel evenimentele din secolul întâi cu cele descrise în Apocalipsa, rezultă că Mesia va fi respins la venirea a doua

 

 3. Simbolismul (comparația cu un simbol)

 Metafora

Explicită

  • Dumnezeu este stânca lui Israel, fortăreața, păstorul, soarele, scutul (2 Sam. 23:3; Ps. 18:2; 23:1; 84:11)
  • Isus este pâinea vieții, lumina lumii, ușa oilor, adevărata viță (Ioan 6:48; 8:12; 10:7; 15:1)
  • Limba dulce este un pom de viață (Prov. 15:4)

Implicită (când se deduce printr-un raționament)

  • „Pământul și cerul” din Apocalipsa 20:11, care „au fugit dinaintea Lui și nu s-a mai găsit loc pentru ele”, nu pot fi literale pentru că marea există încă în versetul 13!
  • „Dreapta” din Psalmii 110:1 nu poate fi literală pentru că este „stânga” în versetul 5!

Comparația

  • Ca un măr între copacii pădurii, așa este preaiubitul meu între tineri (Cânt. 2:3)
  • Femeia frumoasă și fără minte este ca un inel de aur pus în râtul unui porc (Prov. 11:22)
  • Dar cei răi sunt ca marea înfuriată (Is. 58:20)

Hiperbola

  • Este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu (Mat. 19:24)
  • Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece nicidecum (Mat. 24:34)
  • Din o mie am găsit un om, dar o femeie n-am găsit în toate acestea (Ecl. 7:28)

Ilustrația

  • Cele aproximativ 30 de pilde sau parabole date de Isus
  • Ilustrația dată de prorocul Natan lui David (2 Sam. 12:1-14)
  • Măslinul altoit, arhitectul înțelept (Rom. 11:16-24; 1 Cor. 3:10-15)

Alegoria

  • Viața familiei lui Avraam a fost profetică (Gal. 4:22-25)
  • Preoția și jerfele au fost umbre ale unor lucruri mai bune viitoare (Evr. 10:1)
  • Omul la pomul cunoștinței închipuie omenirea care învață binele și răul în afara Edenului
  • Mesajul lui Ezechiel a conținut o simulare a asediului asupra Ierusalimului (Ezec. 4)
  • Experiențele israeliților după Exod constituie pilde din care creștinii au de învățat (1 Cor. 10:6)

Profeția (prin simboluri)

  • Viziunile din Daniel și cartea Apo­calipsa
  • Visul lui Iosif, visul lui faraon

 

 4. Inducția (stabilirea unei reguli generale sau a unui context)

   Exemple pentru regulă:

  • Din Luca 3:20, 21; 12:35-48; 17:23-37 rezultă că Luca nu a scris strict cronologic (deci și în 22:20, 21, în legătură cu prezența lui Iuda la cină)
  • Vârsta de 50-60 ani pentru căsă­torie pe timpul lui Noe, stabilită din media vârstelor consemnate în Geneza 5 (deci Noe și fiii săi căsătoriți au avut la dispoziție 40-50 de ani să lucreze la arcă)
  • Regula „simbolul A reprezintă realitatea B”, din Apocalipsa 1:20; 4:5; 17:12; 17:15; 19:8. (deci și în 20:14 „iazul de foc [simbolul] este moartea a doua [realitatea]”)
  • Toți oamenii credinței menționați în Evrei 11 au murit fără să primească lucrurile promise, v. 39, 40 (deci și Enoh din v. 5 a murit în acest fel)
  • Supunerea sclavilor, soțiilor, tinerilor în 1 Petru 2:18; 3:1; 5:5 este relativă (deci și supunerea creștinilor față de autorități în 2:13)
  • Sensul unor cuvinte relevante din modul cum sunt folosite în Biblie și în documentele vremii (ex. dragostea agape)

   Exemple pentru context:

  • Pasajul din Matei 24:4 - 25:46 este un răspuns al lui Isus la întrebarea ucenicilor despre un semn al venirii (deci și oricare verset individual din context, ex. 24:14)
  • Predica de pe Munte din Matei 5-7 a fost adresată ucenicilor ca evrei aflați sub lege (deci și cuvintele din 6:16)

 

 5. Deducția (din regulă sau context)

Deducția din regulă. Vezi parantezele cu deducții de la punctul 4 (Exemple pentru regulă)

Deducția din context. Presupune o raportare la context, care poate fi de tip:

Explicație

  • Matei 16:24, 25 dă de înțeles că „unii” din v. 28 ar putea fi ucenicii care ezitau să-l urmeze pe Isus la Ierusalim (cu riscul de a-și pierde temporar viața - de a „gusta moartea”)
  • În Luca 13:32 „astăzi și mâine” pot fi zilele rămase până la ieșirea lui Isus din jurisdicția lui Irod (v. 22, 33)
  • Prorocii din Efeseni 2:20 nu sunt proroci pre-creștini (3:4, 5; 4:11)
  • Lucrurile „nemaivăzute” și „nemaiauzite” din 1 Corinteni 2:9 sunt binecuvân­tări spirituale de care creștinii se bucurau atunci, nu răsplata viitoare în Împărăția lui Dumnezeu (v. 8, 10)
  • „Sărutați pe Fiul ca să nu se mânie” (cine?). Cel care se mânie dacă regele instalat de el nu este recunoscut, este Tatăl (Ps. 2:5, 12)
  • Motivul aducerii focului străin pe altar a fost probabil beția (Lev. 10:1 și 9, 10)

Asociere

  • Din asocierea Hadesului cu marea rezultă că Hadesul este simbolic un mormânt comun (Apoc. 20:13)
  • Apa este tot atât de literală cât și Duhul cu care este asociată (Ioan 3:17)
  • Asocierea duhului cu puterea denotă o apropiere de sens între cei doi termeni (Luc. 1:17; Fap. 10:38)
  • Verbele a boteza, a turna, a unge, asociate cu duhul sfânt, arată că acesta este ceva impersonal

Antiteză

  • Pasajul din Evrei 2:2-4 pune în antiteză pe Cristos cu îngerii, ca vestitori ai Cuvântului. Deci Cristos nu a fost printre acești mesageri precreștini
  • Numărul 144nbsp;000 este în antiteză cu numărul nenumărabil al „marii mulțimi”. Deci 144 000 este simbolul unui număr prestabilit, de a cărui completare depinde continuarea scenariului apocaliptic (Apoc. 7)
  • După 1000 de ani balaurul este dezlegat pentru puțin timp. Deci cei 1000 de ani menționați în context sunt simbolul unui interval mare de timp (Apoc. 20:3; comp. Ecl. 6:6)
  • Apocalipsa 20:15 pune în antiteză cartea vieții cu iazul de foc. Deci iazul de foc reprezintă opusul vieții, adică moartea
  • La fel sunt în antiteză viața și gheena (Mar. 9:43), viața veșnică și pedeapsa veșnică (Mat. 25:46), viața și judecata (Ioan 5:29)
  • Ceilalți morți „n-au venit la viață” (lit. n-au trăit), asemănător primilor care au primit nemurirea la începutul celor 1000 de ani, deși erau în viață fizic (Apoc. 20:4-6, 13)
  • În contrast cu regii și stăpânitorii muritori, Dumnezeu este „singurul stăpânitor”, pentru că este „singurul care are nemurirea” (1 Tim. 6:15, 16; comp. 1:17)

Paralelism

  • Botezul cu duh sfânt și botezul cu foc sunt în paralel cu grânarul pentru grâu și focul pentru pleavă (Mat. 3:11,12). Deci botezul cu foc este distrugător
  • Evrei 12:9 pune în paralel disciplinarea din partea părinților trupurilor cu disciplinarea din partea Tatălui duhurilor. Deci „duhurile” sunt viețile spirituale ale creștinilor
  • O analogie între v. 25 și 28, 29 din Ioan 5 arată că oamenii sunt judecați după binele și răul pe care-l fac după după „auzirea glasului (și ieșirea afară)”
  • Comparând v. 25 și 26 din Ioan 11 se înțelege că învierea și viața sunt pentru două clase de oameni (dintre care numai una are nevoie de înviere)

 

 6. Generalizarea

  • Includerea animalelor în categoria "sufletelor" datorită constituției biologice comune cu a omului (având astfel drept la considerația umană)
  • Tratarea embrionului nenăscut ca suflet viu (având astfel drept la viață ca și copiii născuți deja)
  • Faptul de a privi copiii și femeile ca având necesități și drepturi asemănă­toare adulților, respectiv bărbaților
  • Includerea oricărei rase, limbi, etnii, etc. în rasa umană (rezultând drepturi universale)
  • Integrarea omului în categoria ființelor raționale, în care se găsește Dumnezeu (rezultând dreptul la liber arbitru și perspectiva nemuriririi)
  • Șirul integrator: reguli din legi, legi din principii, principii din adevăruri sau realități fundamentale (ex. inductiv spiritul din litera legii și deductiv litera din spiritul legii)

___________

Figures of Speech - Appendix to the Companion Bible de E. W. Bullinger