de Rich Deem

Mulți creștini susțin că Biblia spune în relatarea despre potop a Genezei că apele inundației au acoperit întregul pământ. Vei ajunge probabil la această concluzie din oricare dintre versiunile biblice, dacă citești textul sumar și dacă nu iei în considerare restul Bibliei. Ca și cele mai multe dintre relatările Genezei, potopul este menționat și în alte locuri. La următorul subtitlu vei observa că Psalmul 104 elimină în mod direct orice posibi­litate ca potopul să fi fost global (vezi Psalms 104:9 – Does it refer to the Original Creation or the Flood?). Ca să accepți un potop global, trebuie să respingi Psalmul 104 și ineranța Bibliei. Dacă îți place însă să rezolvi mistere pe cont propriu, vei dori probabil să citești mai întâi relatarea despre potop (în Geneza 6:5 – 9:17) și să găsești singur baza biblică pentru un potop local.

▲

Ipoteza unui potop global în Geneza se elimină ușor prin simpla referire la Psalmul 104, care este cunoscut ca „Psalmul creației”. Psalmul 104 (vers. 1-9)^[1] descrie creația pământului în aceeași ordine ca Geneza 1 (cu câteva detalii în plus). Începe cu un univers în expansiune (reminiscent al Big Bang-lui) (versetul 2 este paralel cu Geneza 1:1). Apoi menționează formarea unui circuit stabil al apei (versetele 3-5 paralele cu Geneza 1:6-8). Pământul este prezentat în continuare ca o planetă complet acoperită cu apă (versetul 6 paralel cu Geneza 1:9). Dumnezeu face apoi să apară uscatul (versetele 7, 8 paralele cu Geneza 1:9-10). Urmează versetul care elimină posibilitatea unui potop global: „Le-ai pus o margine, pe care [apele] nu o vor trece; nu se vor mai întoarce ca să acopere pământul” (Psalmii 104:9). Evident, dacă apele nu aveau să mai acopere pământul, atunci potopul trebuie să fi fost local. Psalmul 104 este doar unul dintre pasajele despre creație care indică că Dumnezeu a luat măsuri ca mările să nu mai acopere întregul pământ.^[2] O sinteză a tuturor pasajelor despre potop și creație indică în mod clar că potopul Genezei a fost local în extinderea geografică.

▲

Când citim o traducere a relatării biblice despre potop în una din limbile actuale, observăm fără îndoială multe cuvinte și expresii care par să sugereze că apele au acoperit toată planeta Pământ.^[3] Ar trebui să ținem cont însă că astăzi noi considerăm toate lucrurile dintr-o perspectivă globală, în timp ce Biblia se referă aproape întotdeauna la o geografie locală. Întrucât s-ar putea să nu reușim să sesizăm acest lucru din traducerile pe care le folosim, vom examina ce se spune în textul ebraic, care este cuvântul lui Dumnezeu. Sintagma ebraică care este tradusă cu „întregul pământ” sau „tot pământul” este compusă din cuvintele kol (Strong H3605), care înseamnă „tot”, și ereț (Strong H776), care înseamnă „pământ”, „ținut”, „țară” sau „sol”.^[4] Nu trebuie să căutăm foarte departe în Geneza înainte de a găsi cuvintele ebraice kol ereț.

Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată [kol] țara [ereț] Havila, unde se găsește aur (Geneza 2:11).

Numele celui de al doilea râu este Gihon; el înconjoară toată [kol] țara [ereț] Cuș (Geneza 2:13).

După cum se vede, expresia kol ereț este însoțită de numele țării, indicând în contextul dat o zonă locală. De fapt, kol ereț este aproape întotdeauna folosită în Vechiul Testament pentru a desemna o întindere locală de teren, în loc de întreaga planetă.^[5]

▲

Există mult mai multe cazuri în care cuvintele kol ereț sunt folosite fără referire la vreun teritoriu specific, deși contextul indică clar o zonă locală. De exemplu, în Geneza 11 (Turnul Babel) textul spune că „tot [kol] pământul [ereț] avea o singură limbă”.^[6] Știm că această referire nu este în realitate la pământ (și desigur nu la „tot pământul”), ci la oamenii de pe pământ,^[7] care au trăit toți într-o singură locație geografică. Abia după aceea Dumnezeu i-a împrăștiat de acolo pe fața pământului. Există multe alte asemenea exemple unde kol ereț se referă la oameni mai de grabă decât la geografia „întregului pământ”. Iată câteva:

• Cel care judecă tot [kol] pământul [ereț] nu va face ce este drept?" (Geneza 18:25). (Dumnezeu judecă oamenii de pe pământ, nu pământul însuși).
• Iată, astăzi eu mă duc pe calea întregului [kol] pământ [ereț]... (Iosua 23:14) (Iosua mergea pe calea tuturor oamenilor de pe pământ, al căror destin final este moartea).
• Tot [kol] poporul [ereț] ajunsese într-o pădure... (1 Samuel 14:25). („Poporul” este o redare corectă pentru că nu „pământul” ajunsese în pădure).
• Tot [kol] ținutul [ereț] plângea și scoteau țipete mari... (2 Samuel 15:23). (Evident, pământul nu poate plânge cu țipete mari).
• „Eu plec pe calea pe care merge toată [kol] lumea [ereț]...” (1 Regi 2:2, nota de subsol: „Lit. calea întregului pământ”) (David mergea pe calea tuturor oamenilor de pe pământ, al căror destin final este moartea).
• Cântați DOMNULUI, toți [kol] locuitorii pământului [ereț]!... (1 Cronici 16:23). (Cuvântul „locuitorii” este adăugat pentru că într-adevăr nu pământul cântă, ci locuitorii lui).
• Tremurați înaintea lui, tot [kol] pământul [ereț]! (1 Cronici 16:30). (Nu se referă la cutremure de pământ, ci la oameni!).
• Tot [kol] pământul [ereț] să se teamă de DOMNUL! (Psalmii 33:8). (Oamenii, se tem de DOMNUL, nu planetele).
• Înălțați lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toți [kol] locuitorii pământului [ereț] (Psalmi 66:1). („Locuitorii” este iarăși adăugat, pentru că aceștia pot înălța strigăte, nu pământul).
• Vezi și Psalmii 66:4; 96:1, 9; 98:4; 100:1; 105:7; Isaia 14:7. (Unde oamenii fac acțiunile descrise, nu pământul).

▲

Exemple în care expresia kol ereț se referă la o zonă locală, uneori tradusă în mod potrivit prin țară sau ținut:

• „Nu-i oare toată [kol] țara [ereț] înaintea ta?...” (Geneza 13:9). („Tot pământul” era doar țara Canaanului).
• Și din toate [kol] țările [ereț] venea lumea în Egipt să cumpere grâu de la Iosif, căci pe tot pământul era foamete mare (Geneza 41:57). (Oamenii din cele două continente americane nu s-au dus în Egipt).
• Și el i-a zis: „Iată, eu fac un legământ. Voi face, în fața întregului popor, minuni care n-au avut loc în nici [kol] o țară [ereț] și la nici un neam... (Exodul 34:10). (N-ar fi fost nevoie să adauge „și la nici un neam” dacă „tot pământul” s-ar fi referit la întreaga planetă).
• În ziua ispășirii să sunați cu trâmbița în toată [kol] țara [ereț] voastră (Leviticul 25:9). (Israeliților nu li s-a cerut să sune cu trâmbița pe întregul pământ).
• De aceea în toată [kol] țara [ereț] pe care o veți stăpâni, să dați dreptul de răscumpărare pentru pământ. (Leviticul 25:24). (În toată țara, nu pe întreaga planetă).
• „Iată, voi pune un val de lână în arie; dacă numai lâna va fi acoperită de rouă și tot [kol] pământul [ereț] va rămâne uscat...” (Judecători 6:37, vezi și v. 39, 40). (kol ereț nu se putea referi la întregul pământ, pentru că Ghedeon nu putea verifica întreaga planetă).
• Saul a pus să sune cu trompeta prin toată [kol] țara [ereț], zicând: „Să audă evreii lucrul acesta!” (1 Samuel 13:3). (Evident, trompeta nu putea fi auzită pe întregul pământ).
• Lupta s-a întins pe tot [kol] ținutul [ereț] și pădurea a mâncat mai mult popor în ziua aceea decât a mâncat sabia (2 Samuel 18:8). (Lupta nu a avut loc pe întreaga planetă).
• Au străbătut astfel toată [kol] țara [ereț] și au ajuns la Ierusalim, după nouă luni și douăzeci de zile (2 Samuel 24:8)..(Nu au străbătut întregul pământ, ci doar ținutul Palestinei).
• Toată [kol] lumea [ereț] căuta prezența lui Solomon, ca să audă înțelepciunea pe care Dumnezeu o pusese în inima lui (1 Regi 10:24). (Este puțin probabil că indigenii americani s-au dus să-l vadă pe Solomon).
• Multe alte exemple ^[8].

După cum s-a putut vedea mai sus, în majoritatea cazurilor kol ereț nu se referă la întreaga planetă Pământ. Mai exact, din cele 205 ocurențe în Vechiul Testament, expresia s-ar putea referi la întreaga planetă doar de 40 de ori, ^[9] chiar unele din aceste referiri fiind discutabile. Circa jumătate din aceste cazuri apar în Psalmi și Isaia.

Sunt bucuros să răspund la o astfel de întrebare! Există un cuvânt ebraic care se referă întotdeauna la întregul pământ sau la întregul pământ locuit. Cuvântul este tebel (Strong's H8398), care se găsește de 37 de ori în Vechiul Testament. În mod curios, acest cuvânt nu este folosit niciodată în descrierea potopului, deși este folosit din abundență pentru a descrie creația pământului și judecata oamenilor de pe pământ.

▲

Potopul local – din textul Genezei

Să examinăm acum pasajul concret care vorbește despre potop pentru a determina dacă poate fi interpretat dintr-o perspectivă locală. După cum am văzut mai sus, cuvântul ereț, tradus adesea „pământ” se poate referi și la oamenii de pe pământ. Este folosit în acest mod în descrierea propriu-zisă a potopului din Geneza?

Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de violență (Geneza 6:11).

Dumnezeu s-a uitat spre pământ, și iată că pământul era stricat; căci orice făptură își stricase calea pe pământ (Geneza 6:12).

Curcubeul meu, pe care l-am așezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre mine și pământ (Geneza 9:13).

Geneza 6:11, 12 spune că pământul era stricat, deși noi înțelegem că referirea este la oamenii de pe pământ. În mod asemănător, Geneza 9:13 spune că Dumnezeu a făcut un legământ între el și pământ. Versetele ulterioare însă clarifică că legământul este între Dumnezeu și creaturile pământului.^[10] Textul Genezei stabilește clar (împreună cu Noul Testament ^[11]) că judecata adusă de Dumnezeu asupra oamenilor a fost universală (excepție făcând Noe și familia lui).

În afară de Geneza 1 (până la 2:5), întreaga relatare a Genezei, până la Turnul Babel din capitolul 11, se referă în mod expres la o geografie locală. Toate toponimele menționate sunt în câmpia inundabilă a Mesopo­tamiei. Astfel, toate ocurențele cuvântului ereț pot și ar trebui să fie traduse cu „ținut” sau „țară”, în loc de „pământ”, deoarece toate se referă la geografia locală. Nu există nici un motiv să credem că consemnarea despre potop este diferită în vreun fel de restul relatării Genezei până la capitolul 11.

▲

Pasajul care descrie potopul folosește mulți termeni universali, ceea ce sugerează proporții globale. Dar textul universal este contradictoriu, în context, dacă este interpretat global. De exemplu, se spune că „orice făptură [lit. toată carnea] își stricase calea” (Geneza 6:12). Dar în același pasaj că „Noe era un om drept și integru printre cei din timpul lui” (Geneza 6:9). Este evident din context că „orice făptură” nu s-a referit în realitate la orice făptură, deoarece a existat cel puțin o excepție.

▲

Indică textul Genezei că potopul a fost local? Dacă este citit cu atenție se poate determina din el că perspectiva este locală. Versetele cheie sunt citate mai jos:

• Gen. 8:5 Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munților.
• Gen. 8:6 După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o făcuse.
• Gen. 8:7 A dat drumul unui corb, care a ieșit, ducându-se și întorcându-se, până când au secat apele de pe pământ.
• Gen. 8:8 A dat drumul și unui porumbel, ca să vadă dacă apele scăzuseră de pe fața pământului.
• Gen. 8:9 Dar porumbelul n-a găsit nici un loc ca să-și pună piciorul și s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată fața pământului.

În luna a zecea munții au devenit vizibili pentru Noe (Geneza 8:5). După mai mult de 40 de zile (Geneza 8:6), Noe a dat drumul din arcă unui porumbel (Geneza 8:8). Dar porumbelul nu a găsit un loc unde să se așeze din cauza apei (Geneza 8:9). Apoi, textul ne spune că apele erau „pe toată fața pământului”. Aceasta este evident o traducere eronată a cuvintelor kol ereț, fiindcă știm că apa nu acoperea munții de cel puțin 40 de zile. Contextul indică deci clar că expresia kol ereț se referă la geografia locală și că ar trebui tradusă corect „tot ținutul” sau „tot terenul”. Din nefericire, toate traducerile importante (NASB, NIV, KJV, etc.) fac această greșeală. Nu este de mirare că cei ce citesc aceste traduceri ale Bibliei „la literă” trag concluzia că potopul a fost global. În același timp, se pare că „traducerile” noastre sunt mai mult decât traduceri, sunt în realitate interpretări (foarte probabil incorecte la acest subiect).

Există și o altă indicație în text că potopul n-a acoperit cei mai înalți munți. Tot în Geneza 8:

• A mai așteptat alte șapte zile și iarăși a dat drumul porumbelului din corabie. Porumbelul s-a întors la el spre seară; și iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ (Geneza 8:10, 11).

Dacă arca a ajuns să se oprească pe vârful Muntelui Ararat, aceasta ar fi la 5.000 metri altitudine. Măslinii (și orice alt copac) nu cresc la 5.000 de metri. De fapt, nu se găsesc măslini la peste 1.500 de metri. Astfel știm din Biblie ca arca nu s-a oprit pe vârful Muntelui Ararat sau în apropierea lui, ci probabil undeva pe dealurile de la poalele muntelui.

Felul în care s-a încheiat potopul ne spune de asemenea că acesta a fost local. Conform Genezei, apa s-a retras și s-a uscat de la vânt.^[12] Dacă potopul ar fi fost global, nu ar fi existat nici un loc unde să se retragă apele. Tot așa, vântul nu ar fi afectat semnificativ o inundație globală, ceea ce sugerează o dată în plus că potopul Genezei a avut o extindere locală.

▲

O altă dificultate pe care o întâmpină interpretarea globală a potopului este ceea ce s-a întâmplat cu „pământul” după inudație. Citește versetele următoare și vezi dacă poți sesiza de ce cuvântul „pământ” nu se referă la întreaga planetă:

• După patruzeci de zile Noe a deschis fereastra corabiei pe care o făcuse. A dat drumul unui corb, care a ieșit, ducându-se și întor­cându-se, până când au secat apele de pe pământ (Geneza 8:6, 7).
• În anul șase sute unu, în luna întâi, apele secaseră de pe pământ (Geneza 8:13a).
• În luna a doua, în a douăzeci și șaptea zi a lunii, pământul era uscat [NIV, complet uscat] (Geneza 8:14)

Dacă am vrea să interpretăm aceste versete dintr-o perspectivă globală, va trebui să conclu­zionăm că planeta a devenit după potop un deșert fără apă. Evident această inter­pretare este contrazisă de realitate, astfel că traducerile trebuie să fie eronate. În aceste versete, uscarea pământului se referă la o întindere zonală de teren și nu la întreaga planetă Pământ.

▲

Ce ne spune Noul Testament despre potop? După cum a fost menționat anterior, Noul Testament spune că potopul a fost universal din punctul de vedere al celor afectați de judecata lui (Matei 24:38-39; Luca 17:27; Evrei 11:7; 1 Petru 3:20; 2 Petru 2:5). În plus, există un pasaj interesant în 2 Petru 3:5, 6 care dezvăluie natura potopului:

Căci ei în mod voit uită că odinioară erau ceruri și un pământ scos, prin cuvântul lui Dumnezeu, din apă și prin apă, și că lumea de atunci a pierit tot prin apă, înecată de potop.

În loc să ne spună că întreaga planetă a fost inundată, Petru precizează sensul spunându-ne că „lumea de atunci” a fost inundată cu apă. Ce a fost diferit în legătură cu lumea „de atunci” față de lumea de astăzi? La timpul potopului toți oamenii se găseau în aceeașii locație geografică (n-au fost dispersați pe tot pământul decât în Geneza 11:8, 9). Astfel, „lumea de atunci” s-a limitat la câmpia Mesopo­tamiei. Nu ar fi fost nevoie de această precizare dacă potopul ar fi fost global în extindere.

▲

Mulți creștini cred că potopul local este o invenție recentă a celor ce încearcă recon­cilieze știința cu Biblia. Totuși scriitorul evreu Iosefus a scris în secolul întâi despre alți scriitori care au indicat că potopul a fost local și că unii locuitori au supraviețuit căutând locuri mai înalte:

„Acum, toți scriitorii barbari [greci] de relatări istorice menționează acest potop și această arcă: printre care este Berosus Caldeanul... Ieronimus Egiptianul... Nicolaos din Damasc, în cea de-a 96-a carte a sa, descrie aceste lucruri, zicând astfel: «Există un munte mare în Armenia, mai sus de Minyas, numit Baris, despre care se spune că mulți care au fugit pe el la timpul Potopului au fost salvați; și că unul care a fost purtat într-o arcă a venit la mal pe vârful acestuia; și că rămășițele lemnăriei [arcei] s-au păstrat multă vreme. Acesta ar putea fi omul despre care a scris Moise, legis­latorul evreilor».” (Josephus, Antiquities of the Jews: Book 1, Chapter 3, Section 6).

▲

Obiecții uzuale împotriva potopului local

Dacă potopul Genezei a fost local, de ce nu i-a trimis Dumnezeu pe Noe și familia lui într-o călătorie? Odată ce s-ar fi găsit în afara câmpiei inundabile a Mesopo­tamiei, Dumnezeu ar fi putut să-i judece pe cei nedrepți fără să-l facă pe Noe să treacă prin toate dificul­tățile construirii unei arce uriașe. Este adevărat că Dumnezeu putea face acest lucru, deși există câteva motive biblice temeinice care explică de ce a ales să nu facă astfel. De ce i-a pus Dumnezeu pe israeliți să mărșă­luiască șapte zile în jurul Ierihonului înainte ca zidurile acestuia să se prăbu­șească? De ce le-a cerut israeliților să privească spre șarpele de bronz pentru a fi vindecați de mușcăturile șerpilor din pustie? De ce l-a pus Isus pe un orb să se ducă la iazul din Siloam ca să se vindece de orbirea lui? Au cerut oare oricare din aceste lucruri ca Dumnezeu să-și facă lucrarea sa? Nu! Dumnezeu putea să fi șters din existență pe toți oamenii răi din lume, așa cum a făcut mai târziu cu toți întâii născuți ai egiptenilor. A avut oare Dumnezeu motive întemeiate să-l pună pe Noe să construiască arca? Dumnezeu are un scop pentru fiecare om al credinței atunci când îi cere să i se alăture în predicarea mesajului său. Scopul lui Dumnezeu va fi împlinit indiferent de participarea noastră la el. Totuși, Dumnezeu le dă oamenilor ascultători privilegiul de a participa la realizarea planurilor lui. Tot așa, Dumnezeu a avut un plan pentru Noe, din care făcea parte demon­strarea dedicării și perseve­renței față de el, a lui Noe și a fiilor săi.

Se poate observa că aproape în toate judecățile Dumnezeu le dă un avertisment celor ce urmează să fie judecați. De exemplu, Dumnezeu a trimis doi îngeri la Sodoma înainte ca aceasta să fie distrusă,^[13] l-a trimis pe Iona la Ninive ca să-i avertizeze pe oamenii de acolo de judecata ce urma să vină,^[14] și va trimite doi profeți să-i avertizeze pe oamenii de pe pământ de judecata finală.^[15] Construirea arcei a fost o mărturie grandioasă despre judecata care se apropia, deoarece aceasta a fost predicată 100 de ani în timpul construirii arcei. Noul Testament susține în mod direct această idee, spunând că Noe a fost „un propovă­duitor al dreptății”:

Căci dacă Dumnezeu n-a cruțat pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în cel mai mare adânc de întunecime, păstrați pentru judecată, în lanțurile întune­ricului, dacă el n-a cruțat lumea veche, dar a păstrat pe Noe, unul din cei opt, un propovă­duitor al dreptății, când a adus potopul peste o lume de nelegiuiți (2 Pet. 2:4-5).

Dacă Dumnezeu i-ar fi spus pur și simplu lui Noe să migreze din zona care urma să fie inundată, oamenii nu ar fi fost avertizați de judecata iminentă. În cele din urmă, ei au fost fără scuză în rebeliunea lor împotriva lui Dumnezeu, deoarece judecata care-i aștepta le-a fost proclamată timp de 100 de ani înainte ca aceasta să vină. În mod asemănător, Dumnezeu va trimite doi predicatori pentru 1260 de zile înainte de judecata finală. Cei ce intră în arca lui Dumnezeu (Isus Cristos) vor fi salvați de la judecată și vor trece de la moarte la viață eternă.

▲

Ce se poate spune despre Geneza 9:11 și 9:15? Dacă potopul a fost local, a mințit Dumnezeu? Deoarece după potopul din Geneza au existat inundații care au distrus întinse zone locale?

„Fac un legământ cu voi, că nicio făptură [lit. toată carnea] nu va mai fi nimicită de apele potopului și nu va mai veni potop ca să pustiască [lit. să distrugă] pământul” (Geneza 9:11).

„Și eu îmi voi aduce aminte de legământul dintre mine și voi și dintre toate viețui­toarele de orice fel; și apele nu se vor mai face un potop, ca să distrugă orice făptură [lit. toată carnea]” (Geneza 9:15).

Prima parte a versetului este o promisiune că nu va mai executa o judecată universală prin intermediul unui potop, „toată carnea nu va mai fi nimicită de apele potopului”. Potopul, deși local în extindere, a fost global în judecată, deoarece toți oamenii au trăit în aceeașii regiune. Numai după ce Dumnezeu a încurcat limbile (Geneza 11) oamenii au început să se răspân­dească peste tot pământul. Astfel Dumnezeu a promis să nu mai execute o judecată universală asupra oamenilor prin intermediul unui potop. Partea a doua, „nu va mai veni potop ca să distrugă pământul” poate fi explicată prin alte versete ce se găsesc în relatarea despre potop a Genezei.

Gen. 6:11 Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de violență.

Gen. 6:12 Dumnezeu s-a uitat spre pământ, și iată că pământul era stricat; căci orice făptură își stricase calea pe pământ.

Pasajul de aici se referă la oamenii de pe pământ, deoarece planeta Pământ în sine nu era coruptă. În mod asemănător, Geneza 9:11 se referă la oamenii de pe pământ mai degrabă decât la planeta însăși. Până la urmă, chiar dacă potopul a fost global, planeta nu a fost distrusă, ci doar oamenii de pe pământ. După cum s-a văzut mai sus, cuvântul ebraic ereț înseamnă adesea „oameni”.

▲

Dacă potopul a fost local, de ce să fi fost luate păsări la bord? Ele ar fi putut simplu să zboare spre un masiv muntos din apropiere. Cele mai multe specii de păsări (cu excepția câtorva migratoare) au un teritoriu foarte localizat. Ele ar fi murit într-un potop local, pentru că nu sunt capabile să zboare pe distanțe mari. Cu siguranță arheopterix n-a fost o zburătoare puternică. Păsărea colibri ar cădea moartă în 20 de minute sau mai puțin. Un lucru pe care-l poți observa în timpul unei ploi torențiale este că păsările nu zboară. Zborul într-o ploaie puternică nu este ușor. Ele ar fi rămas pe locurile lor până ce apa le-ar fi înecat.

▲

Unele animale au fost indigene, specifice zonei mesopo­tamiene. Mai mult decât atât, ar fi fost nevoie de sute de ani supli­mentari pentru înlocuirea faunei, dacă orice specie ar fi fost ștearsă din existență și ar fi trebuit să se refacă prin migrație. În plus, Noe ar fi avut o mare problemă să-și înlocuiască turmele.

▲

N-au acoperit apele potopului cei mai înalți munți? (Geneza 7:20). Cuvântul ebraic har, tradus „munți”, apare de 649 ori în Vechiul Testament. În 212 cazuri, cuvântul este redat cu „deal”, „dealuri” sau „ținut deluros”. În Geneza este tradus cu „deal” în 10 din 19 ocurențe. Desigur, 4 din cele 9 în care este tradus cu „munte” se găsesc în pasajul despre potop (traducătorii își purtau ochelarii globali când au făcut traducerea!). În fiecare caz din Geneza, cuvântul ebraic ar putea fi tradus cu „deal”. Deoarece nu este specificat nici un masiv muntos în acest verset (7:20), cuvântul se referă cel mai probabil la dealurile pe care Noe le putea vedea cu ochii.

▲

Acest document a arătat că Biblia prezintă potopul Genezei ca local în extindere, totuși universal în judecata adusă asupra oamenilor (excepție făcând Noe și familia lui). Dovezile prezentate aici sunt pur biblice, deși ar putea fi aduse și solide argumente extra­biblice. Inter­pretarea globală a potopului din Geneza face ca anumite versete ale Bibliei, care nu au legătură directă cu potopul, să se contrazică între ele. În plus, interpre­tarea globală  pune textul Genezei în contradicție cu el însuși. Lipsa de referiri globale în cartea Genezei până la capitolul 11 (cu excepția capitolului întâi), revelează că toate eveni­mentele timpurii descrise s-au derulat pe o arie geografică mică. Mai mult, o examinare a textului ebraic al relatării despre potop arată că lexicul global al tradu­cerilor actuale denaturează mesajul original al consemnării. Sarcina ta la acest punct este să recitești textul Genezei despre potop, substituind cuvântul „pământ” cu echiva­lentul potrivit – întindere de uscat sau oameni, în funcție de context. Când vei termina, vei descoperi o relatare despre potop remarcabil diferită de cea pe care ai citit-o înainte (Geneza 6-9). ^[16].

▲

• Potopul Genezei – Argumente biblice în favoarea extinderii locale (română)
• Psalms 104:9 – Does it refer to the Original Creation or the Flood?
• The Noachian Flood: Universal or Local? by Carol Hill (PDF)
• Because it Had Rained: A Study of Genesis 2:5-7 With Implications for Genesis 2:4-25 and Genesis 1:1-2:3 (PDF)
• Day-Age Genesis One Interpretation
• Is the Young Earth Interpretation Biblically Sound?
• Young-Earth Creationism

▲

1. ^∧ Psalmul 104 spune în mod explicit că apele de la creație ale pământului nu vor mai acoperi niciodată întreaga planetă:
   • Binecuvântează, suflete al meu, pe DOMNUL! DOAMNE, Dumnezeul meu, tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție (Psalmii 104:1).
     Te învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi cerurile ca un cort (Psalmii 104:2).
   • Cu apele îți întocmești vârful locuinței tale; din nori îți faci carul și umbli pe aripile vântului (Psalmii 104:3).
   • El face din îngerii săi duhuri; și din slujitorii săi o flacără de foc (Psalmii 104:4).
   • El a așezat pământul pe temeliile lui și niciodată nu se va clătina (Psalmii 104:5).
   • L-ai acoperit cu adâncul ca și cu o haină; apele stăteau deasupra munților (Psalmii 104:6).
   • Dar, la amenințarea ta au fugit, la glasul tunetului tău au luat-o la fugă (Psalmii 104:7),
   • munții s-au ridicat, văile s-au plecat spre locul pe care li-l hotărâseși tu (Psalmii 104:8).
   • Le-ai pus o margine, pe care nu o vor trece; nu se vor mai întoarce ca să acopere pământul (Psalmii 104:9).
2. ^∧ Alte pasaje despre creație spun același lucru:
   • Când a pus hotarele mării, ca apele să nu treacă peste porunca lui, când a pus temeliile pământului (Proverbele 8:29).
   • „Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere... Cine a închis marea cu porți, când s-a aruncat din pântecele mamei ei” (Iov 38:4, 8).
   • Cerurile au fost făcute prin cuvântul DOMNULUI și toată oștirea lor prin suflarea gurii lui. El îngrămă­dește apele mării ca un morman și pune adâncurile în cămări (Psalmii 33:6, 7).
3. ^∧ Apele potopului au acoperit întregul pământ:
   • „Și iată că eu voi face să vină un potop de ape pe pământ, ca să distrugă orice făptură de sub cer, care are suflare de viață; tot ce este pe pământ va pieri” (Geneza 6:17).
   • Și câte șapte perechi, de asemenea, din păsările cerului, câte un exemplar masculin și câte unul feminin, ca să le ții vie sămânța pe toată fața pământului (Geneza 7:3).
   • Dar porumbelul n-a găsit nici un loc ca să-și pună piciorul și s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată fața pământului. Și el a întins mâna, l-a luat și l-a adus la el în corabie (Geneza 8:9).
4. ^∧ Hebrew Definitions de Brown-Driver-Briggs:
   ereț (Strong's H776)
   1. uscat, pământ
      1. pământ
         1. întregul pământ (ca opus unei părți)
         2. pământ (ca opus cerului)
         3. pământ (locuitori)
      2. pământ ca teren
         1. țară, teritoriu
         2. district, regiune
         3. teritoriu tribal
         4. bucată de sol
         5. țara Canaanului, Israelului
         6. locuitorii țării
         7. Șeol, tărâmul fără întoarcere, lumea (de dedesubt)
         8. oraș (-stat)
      3. sol, suprafața pământului
         1. teren
         2. sol
      4. (în expresii)
         1. oamenii țării
         2. întindere sau mărime a țării (în unități de lungime)
         3. țară întinsă, câmpie
         4. tărâmul celor vii
         5. capătul(-ele) pământului
      5. (ceva mai târziu în uz)
         1. regiuni, țări
            1. adesea în contrast cu Canaanul

   Morfologic: substantiv feminin
   Un cuvânt înrudit după numărul BDB/Strong: dintr-o rădăcină nefolosită însemnând probabil a fi ferm
   Același cuvânt după TWOT numărul: 167

5. ^∧ „Căci toată țara pe care o vezi, ți-o voi da ție și seminței tale pentru totdeauna” (Geneza 13:15).
   „Ție și seminței tale după tine voi da țara în care locuiești acum ca străin, toată țara Canaanului, în stăpânire veșnică; și eu voi fi Dumnezeul lor” (Geneza 17:8).
   Vezi de asemenea Geneza 19:28; 41:19, 29, 41, 43, 44, 46, 54, 55; 45:20, 26; 47:13; Exodul 5:12; 7:19, 21; 8:16, 17, 24; 9:9, 22, 24, 25; 10:14, 15, 22; 11:6; Numeri 21:26; Deuteronomul 11:3, 25; 19:8; 28:52, 29:2, 23; 34:1, 2, 11; Iosua 1:4; 2:3, 24; 6:27; 9:24; 10:40, 41; 11:16; 13:4; 21:43; 24:3; Judecători 11:21; 1 Samuel 13:19; 30:16; 1 Regi 4:10; 9:19; 1 Kings 15:20; 2 Regi 10:33; 15:29; 19:11; 1 Cronici 13:2; 2 Cronici 8:6; 11:23; 15:8; 34:7; 34:33; Ieremia 44:26; 51:47.
6. ^∧Tot [kol] pământul [ereț] avea o singură limbă și aceleași cuvinte (Geneza 11:1).
7. ^∧ Și DOMNUL i-a împrăștiat de acolo pe toată fața pământului; așa că au încetat să zidească cetatea. De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat DOMNUL limba întregului pământ; și de acolo DOMNUL i-a împrăștiat pe toată fața pământului (Geneza 11:8, 9).
8. ^∧ 1 Cronici 14:17; 22:5; 2 Cronici 9:28; Iov 42:15; Psalmii 45:16;48:2;Isaia 7:24; 10:23; 13:5; 14:26; 37:11; 37:18; Ieremia 1:18; 4:20; 8:16; 12:11; 15:10; 16:15; 23:3, 8, 15; 25:11; 32:37; 40:4, 11; 45:4; 50:23; 51:7, 25, 28, 41, 49, 52; Plângeri 2:15; Ezechiel 20:6, 15; 22:4; 32:4; 35:14; 36:24; Daniel 8:5; 9:7; Zaharia 5:3, 6; 13:8; 14:10.
9. ^∧ Geneza 1:26, 29; Exodul 9:14, 16; 19:5; Numeri 14:21; Iosua 3:11, 13, 1 Samuel 17:46; 2 Samuel 14:20; 2 Regi 5:15; Psalmii 8:1, 9; 19:4; 47:2, 7; 57:5, 11; 72:19; 83:18; 97:5, 9; 108:5; Isaia 6:3; 10:4; 12:5; 25:8; 28:22; 54:5; Mica 4:13; Habacuc 2:20; țefania 1:18; 3:8, 19; Zaharia 1:11; 4:10, 14; 6:5; 14:9.
10. ^∧ Curcubeul va fi în nor; și eu mă voi uita la el, ca să-mi aduc aminte de legământul cel veșnic dintre Dumnezeu și toate viețui­toarele de orice fel de pe pământ (Geneza 9:16).
    Și Dumnezeu a zis lui Noe: „Acesta este semnul legămân­tului pe care l-am făcut între mine și orice făptură de pe pământ" (Geneza 9:17).
11. ^∧ Matei 24:38-39; Luca 17:27; Evrei 11:7; 1 Petru 3:20; 2 Petru 2:5.
12. ^∧ Și Dumnezeu și-a adus aminte de Noe, de toate animalele și de toate vitele care erau cu el în corabie; și Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ și apele s-au potolit (Geneza 8:1).
    Și apele au scăzut de pe fața pământului, scurgându-se și împuți­nându-se și, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micșorat (Geneza 8:3).
    Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munților (Geneza 8:5).
13. ^∧ Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; și Lot ședea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieșit înainte și s-a plecat până la pământ (Geneza 19:1).
14. ^∧ Și Iona s-a sculat și s-a dus la Ninive, după cuvântul DOMNULUI. Și Ninive era o cetate foarte mare cât o călătorie de trei zile (Iona 3:3).
15. ^∧ Voi da celor doi martori ai mei să prorocească, îmbrăcați în saci, o mie două sute șaizeci de zile" (Apocalipsa 11:3).
16. ^∧ Geneza 6:1 – 9:19, VDC 1921,  („țară” este folosit mai jos cu sensul de întindere mare de uscat):
    6 1 Când au început oamenii să se înmulțească pe fața pământului [întinderea țării], și li s-au născut fete, 2 fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; și din toate și-au luat de neveste pe acelea pe care și le-au ales. 3 Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămânea pururea în om, căci și omul nu este decât carne păcătoasă: totuși zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” 4 Uriașii erau pe pământ [în țară] în vremurile acelea, și chiar și după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, și le-au născut ele copii: aceștia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. 5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ [în țară], și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. 6 I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ [în țară], și S-a mâhnit în inima Lui. 7 Și Domnul a zis: „Am să șterg de pe fața pământului [întinderea țării] pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare, și până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.” 8 Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului. 9 Iată care sunt urmașii lui Noe. Noe era un om neprihănit și fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu. 10 Noe a născut trei fii: Sem, Ham și Iafet. 11 Pământul [oamenii, țara] era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul [țara] era plin de silnicie. 12 Dumnezeu s-a uitat spre pământ [oameni, țară], și iată că pământul [oamenii, țara] era stricat; căci orice făptură își stricase calea pe pământ [în țară]. 13 Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfîrșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul [țara] de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul [țara]. 14 Fă-ți o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarți în cămăruțe, și s-o tencuiești cu smoală pe dinlăuntru și pe dinafară. 15 Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coți în lungime, cincizeci de coți în lățime și treizeci de coți în înălțime. 16 Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; ușa s-o pui în laturea corăbiei; și să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc și altul sus. 17 Și, iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ [în țară], ca să nimicească orice făptură de supt cer, care are suflare de viață; tot ce este pe pământ [în țară] va pieri. 18 Dar cu tine fac un legământ; să intri în corabie, tu și fiii tăi, nevastă-ta și nevestele fiilor tăi împreună cu tine. 19 Din tot ce trăiește, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ții vii cu tine: să fie o parte bărbătească și o parte femeiască. 20 Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor, și din toate târâtoarele de pe pământ [sol] după soiul lor, să vină la tine înlăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ții cu viață. 21 Și tu, ia-ți din toate bucatele care se mănâncă, și fă-ți merinde din ele, ca să-ți slujească de hrană ție și lor.” 22 Așa a și făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.
        7 1 Domnul a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu și toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni. 2 Ia cu tine câte șapte perechi din toate dobitoacele curate, câte o parte bărbătească și câte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate, câte o parte bărbătească și câte o parte femeiască; 3 și câte șapte perechi de asemenea, din pasările cerului, câte o parte bărbătească și câte o parte femeiască, pentru ca să le ții vie sămânța pe toată fața pământului [întinderea țării]. 4 Căci după șapte zile, voi face să ploaie pe pământ [peste țară] patruzeci de zile și patruzeci de nopți; și voi șterge astfel de pe fața pământului [întinderea țării] toate făpturile pe care le-am făcut.” 5 Noe a făcut tot ce-i poruncise Domnul. 6 Noe era de șase sute de ani, când a venit potopul pe pământ [peste țară]. 7 Și Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa și cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului. 8 Din dobitoacele curate și din dobitoacele necurate, din păsări și din tot ce se târăște pe pământ [sol], 9 au intrat în corabie la Noe, două câte două, câte o parte bărbătească și câte o parte femeiască, așa cum poruncise Dumnezeu lui Noe. 10 După cele șapte zile, au venit apele potopului pe pământ [peste țară]. 11 În anul al șasesutelea al vieții lui Noe, în luna a doua, în ziua a șaptespre­zecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare și s-au deschis stăvilarele cerurilor. 12 Ploaia a căzut pe pământ [peste țară] patruzeci de zile și patruzeci de nopți. 13 În aceeași zi au intrat în corabie: Noe, Sem, Ham și Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe și cele trei neveste ale fiilor lui cu ei: 14 ei, și toate fiarele cîmpului, după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ [sol] după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi. 15 Au intrat în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viață. 16 Cele care au intrat, erau câte o parte bărbătească și câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis ușa după el. 17 Potopul a fost patruzeci de zile pe pământ [în țară]. Apele au crescut și au ridicat corabia, și ea s-a înălțat deasupra pământului [țării]. 18 Apele au ajuns mari și au crescut foarte mult pe pământ [în țară], și corabia plutea pe deasupra apelor. 19 Apele au ajuns din ce în ce mai mari și toți munții [dealurile] înalți, care sunt supt cerul întreg [orizontul], au fost acoperiți. 20 Cu cincispre­zece coți s-au înălțat apele deasupra munților dealurilor], care au fost acoperiți. 21 Și a pierit orice făptură care se mișca pe pământ [în țară], atît păsările cât și vitele și fiarele, tot ce se târa pe pământ [sol], și toți oamenii. 22 Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viață în nări, tot ce era pe pământul uscat, a murit. 23 Toate făpturile care erau pe fața pământului [întinderea țării] au fost nimicite, dela om până la vite, până lă târâtoare și până la păsările cerului: au fost nimicite de pe pământ [din țară]. N-a rămas decât Noe și ce era cu el în corabie. 24 Apele au fost mari pe pământ [în țară] o sută cincizeci de zile.
        8 1 Dumnezeu și-a adus aminte de Noe, de toate viețuitoarele și de toate vitele care erau cu el în corabie; și Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ [peste țară], și apele s-au potolit. 2 Izvoarele Adâncului și stăvilarele cerurilor au fost închise, și ploaia din cer a fost oprită. 3 Apele au scăzut de pe fața pământului [întinderea țării], scurgându-se și împuți­nându-se, și, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micșorat. 4 În luna a șaptea, în ziua a șapte­sprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munții [dealurile] Ararat. 5 Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munților [dealurilor]. 6 După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corăbiei pe care o făcuse. 7 A dat drumul unui corb, care a ieșit, ducându-se și întorcându-se, până când au secat apele de pe pământ [din țară]. 8 A dat drumul și unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe fața pământului [întinderea țării]. 9 Dar porumbelul n'a găsit nici un loc ca să-și pună piciorul, și s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată fața pământului [întinderea țării]. Noe a întins mâna, l-a luat, și l-a băgat la el în corabie. 10 A mai așteptat alte șapte zile, și iarăși a dat drumul porumbe­lului din corabie. 11 Porumbelul s-a întors la el spre seară; și iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ [în țară]. 12 A mai așteptat alte șapte zile; și a dat drumul porumbe­lului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el. 13 În anul șase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ  [în țară]. Noe a ridicat înveli­toarea corăbiei: s-a uitat, și iată că fața pământului [solului] se uscase. 14 În luna a doua, în a douăzeci și șaptea zi a lunii, pământul [țara] era uscat de tot. 15 Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, și i-a zis: 16 „Ieși din corabie, tu și nevastă-ta, fiii tăi și nevestele fiilor tăi cu tine! 17 Scoate afară împreună cu tine toate viețui­toarele de tot felul care sunt cu tine, atât păsările cât și vitele și toate târâtoarele care se târăsc pe pământ [sol]: să mișune pe pământ [în țară], să crească și să se înmulțească pe pământ [în țară].” 18 Și Noe a ieșit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa și cu nevestele fiilor săi. 19 Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mișcă pe pământ, după soiurile lor, au ieșit din corabie. 20 Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate și din toate păsările curate, și a adus arderi de tot pe altar. 21 Domnul a mirosit un miros plăcut; și Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema pământul [solul], din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinerețea lui; și nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut. 22 Cât va fi pământul [planeta], nu va înceta sămănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea!”
        9 1 Dumnezeu a binecuvântat pe Noe și pe fiii săi, și le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă, și umpleți pământul [planeta]. 2 S-apuce groaza și frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ [planeta], pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mișcă pe pământ [solul] și pe toți peștii mării: vi le-am dat în mânile voastre! 3 Tot ce se mișcă și are viață, să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca și iarba verde. 4 Numai carne cu viața ei, adică sângele ei, să nu mâncați. 5 Căci voi cere înapoi sângele vieților voastre; îl voi cere înapoi dela orice dobitoc; și voi cere înapoi viața omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui. 6 Dacă varsă cineva sîngele omului, și sîngele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui. 7 Iar voi, creșteți și înmulțiți-vă; răspân­diți-vă pe pământ [planeta], și înmulțiți-vă pe el!” 8 Dumnezeu a mai vorbit lui Noe și fiilor lui care erau cu el, și a zis: 9 „Iată, Eu fac un legământ cu voi, și cu sămânța voastră, care va veni după voi; 10 cu toate viețui­toarele, care sunt cu voi, atât păsările cât și vitele, și toate fiarele de pe pământ [din țară] care sunt cu voi; cu toate cele care au ieșit din corabie și cu orice alte dobitoace de pe pământ [planeta]. 11 Fac un legământ cu voi că nici o făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului, și nu va mai veni potop ca să pustiască pământul [oamenii, țara].” 12 Și Dumnezeu a zis: „Iată semnul legămân­tului pe care-l fac între Mine și voi, și între toate viețui­toarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: 13 curcubeul Meu, pe care l-am așezat în nor, el va sluji ca semn al legămân­tului dintre Mine și pământ [oameni]. 14 Când voi strînge nori deasupra pământului [țării], curcubeul se va arăta în nor; 15 și Eu Îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine și voi și dintre toate viețui­toarele de orice trup; și apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură. 16 Curcubeul va fi în nor; și Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veșnic dintre Dumnezeu și toate viețui­toarele de orice trup de pe pământ”. 17 Și Dumnezeu a zis lui Noe: „Acesta este semnul legămân­tului pe care l-am făcut între Mine și orice făptură de pe pământ”. 18 Fiii lui Noe, care au ieșit din corabie, erau: Sem, Ham și Iafet: Ham este tatăl lui Canaan. 19 Aceștia au fost cei trei fii ai lui Noe, și din ei s-au răspândit oameni peste tot pământul.

Materialele de la această categorie sunt publicate sub permisiune. Afirmațiile din fiecare articol reprezintă punctul de vedere al autorului lui.

▲