Vârsta lui Adam la căsătorie
Adam a fost singur în grădina Edenului, înainte de crearea Evei. Dar pentru cât timp?
O indicație despre intervalul de timp dintre crearea lui Adam și crearea Evei o putem găsi în acțiunea de numire a animalelor. Este cunoscut că în ebraică, limba care se presupune că a vorbit-o Adam, unele nume de animale pot fi recunoscute ca onomatopeice și altele ca descriptive (așa cum sunt cucul, respectiv ciocănitoarea în română). Aceasta duce la concluzia că omul a dat nume animalelor după ce le-a observat caracteristicile și comportamentul, ceea ce ar fi putut lua un număr de ani.
Relatarea biblică dă de înțeles că în finalul acestei acțiuni Adam a devenit pe deplin conștient de singularitatea lui ca exemplar în specia umană și a început să simtă singurătate (Gen. 2:18-20). Când a primit-o pe Eva, a exprimat cu satisfacție și ușurare cuvintele: „Aceasta este în sfârșit os din oasele mele și carne din carnea mea!” Și i-a dat numele „speciei” lui: „Aceasta se va numi femeie [ebr. ișa], pentru că a fost luată din bărbat [iș]” (Gen. 2:23).
Mulți dintre patriarhii înregistrați în genealogia din Geneza 11 s-au căsătorit și au început să aibă copii la vârsta de 30 ani. Mai târziu, sub legea mozaică, un bărbat nu era abilitat să slujească ca preot până la împlinirea vârstei de 30 ani. Iar pe timpul lui Isus, conform tradiției evreiești, un bărbat nu era considerat un rabi (învățător) decât după împlinirea acestei vârste (comp. Ioan 1:38). Desigur, pentru motive de maturitate și experiență. Astfel este posibil ca Dumnezeu s-o fi adus pe Eva la Adam pe când acesta avea vârsta trăită de 30-35 de ani.
La același număr de ani ajungem dacă luăm în considerare o altă indicație temporală pe care o găsim în Geneza în legătură cu Adam: vârsta lui de 130 ani la nașterea lui Set. Naștere care a avut loc după ce Cain l-a omorât pe fratele său Abel și s-a căsătorit pentru a se refugia în exil. Cain putea să fi avut pe atunci 90-105 ani, ținând cont de vârsta la care se încheiau căsătorii și se nășteau primii copii. Set, generația întâia 105 ani, Enos, generația a doua 90 ani (Gen. 5). Ceea ce aduce vârsta lui Adam la nașterea primului copil (Cain) la 25-40 ani, prin diferență față de 130.
Adam trebuie să fi avut și o vârstă emoțională la timpul căsătoriei, potrivită pentru atașamentul conjugal. La fel trebuie să fi avut și o vârstă a responsabilității sociale față de soție și urmași, al căror viitor depindea de el. La evrei un tânăr începea să fie supus legii mozaice de la vârsta de 13 ani, iar de la 20 era considerat total matur și responsabil pentru faptele lui. Avem o indicație despre această vârstă în Numeri 14:29-32:
[…] Voi toţi, a căror numărătoare s-a făcut, numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus, şi care aţi cârtit împotriva Mea, nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun. Pe copilaşii voştri însă, despre care aţi zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască ţara pe care aţi nesocotit-o voi. Iar cât despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustiu.