Creația - infinită și din eternitate?

Scriptura nu ne obligă să stabilim un început absolut al creației. Dacă Dumnezeu a început să creeze cândva ființe raționale, atunci înainte de acel început a fost singur o eternitate! Timp în care nu a avut calitatea de Dumnezeu, Creator sau Tată. Întrucât acest timp este infinit, alternativa logică este că Dumnezeu nu a început să creeze, ci creează dintot­deauna. Ceea ce înseamnă că o parte infinită a creației este din eternitate!

Fiul lui David

Se pare că între iudei era cunoscut că Isus nu era din linia genealogică a lui David (Ioan 7:27, 41, 42). Isus personal nu a luat poziție față de această problemă, iar teologic a combătut concepția tradiți­onală că Cristosul este un descendent natural al regelui David (Mat. 22:45; Mar.12:35-37). În Apocalipsa Isus spune în limbaj simbolic că este „rădăcina și sămânța lui David”, adică Cristosul, revitali­zatorul regalității unite a Israelului (5:5; 22:6). Totuși este afirmată și descen­dența după trup a lui Isus „din Iuda” și „din sămânța lui David”, dar fără să i se atribuie o semnificație teologică acestui fapt (Fap. 13:23; Rom. 1:3; 2 Tim. 2:8; Evr. 2:16; 7:14). Vezi și Al cui fiu este Cristosul?

Nașterea virginală

Nașterea din virgină este presupusă în capitolele introductive la Matei și Luca. Dar lipsește apoi în cuprinsul acestor Evanghelii și în restul scrierilor Noului Testament. Deși era de așteptat să fie prezentă și folosită ca argument pentru o cristologie înaltă. Pe de altă parte, o naștere obișnuită (ne-virginală) este singura care poate explica autentic deplina umanitate a lui Isus. Teologul William Barclay a scris: „Problema majoră a nașterii din fecioară este că ea îl deosebește pe Isus de toți oamenii și ne lasă cu o încarnare incompletă” (The Plain Man Looks at the Apostles' Creed, London: Collins, 1967).

Fiul Omului

Fiul Omului este o expresie comună în Evanghelii (apare de 82 ori), dar lipsește în totalitate în Faptele Apostolilor și în epistole. Motivul este că în profeție Fiul Omului nu este o persoană unică, ci o parte regenerată a Israelului, „robul” din Isaia 53 care suferă înainte de a fi ridicat la glorie (Dan. 7:13, 14, 27). Acest Israel nou a început cu Isus ca și cap și continuă cu Biserica (Col. 1:18, 24).

Înălțarea la cer

Conform cuvintelor din Marcu 16:19 așezarea lui Cristos la dreapta lui Dumnezeu, profețită în Psalmul 110:1, a avut loc prin înălțarea lui Isus la cer după 40 de zile de la înviere. Pavel explică însă că așezarea la dreapta lui Dumnezeu s-a realizat prin învierea lui Isus și confirmarea astfel că a fost făcut Domn și Cristos (Fapt. 2:32-36; Efes. 1:19-23). Ceea ce reduce semnifi­cația teologică a înălțarii vizibile la cer a lui Isus, la încetarea aparițiilor lui publice. Vezi Cristos ca Mare Preot

▲