Profeția Apocalipsei descrie două grupuri de slujitori care vor supra­viețui necazului mare: unul preoțesc, figurativ din „toate semințiile fiilor lui Israel”, și unul levitic, figurativ din „din orice neam, din orice seminție, din orice popor și de orice limbă” (Apoc. 7:4, 9). În Israelul antic leviții erau frații de seminție și de serviciu la templu ai preoților:

„Și DOMNUL a zis lui Aaron: «...Apropie de asemenea de tine, pe frații tăi, seminția lui Levi, seminția tatălui tău, ca să fie atașați de tine și să-ți slujească; dar tu și fiii tăi împreună cu tine, veți fi înaintea cortului întâlnirii... Iată că am luat pe frații voștri, leviții, din mijlocul fiilor lui Israel, ca unii care sunt dați ca un dar Domnului ca să facă slujba cortului întâlnirii».” (Num. 18:1, 2, 6)

Relația era afirmată și invers: preoții erau „frații” leviților:

„Aceștia erau fiii lui Levi, după casele lor părintești. Și ei, ca și frații lor, fiii lui Aaron, au tras la sorți.” (1 Cron. 24:30, 31; vezi și 23:32).

Profeția din Isaia 66:20, 21 arată că cei luați dintre națiuni pentru preoți ca leviți sunt „frații” acestora:

„Vor aduce pe toți frații voștri [ai israeli­ților numiți acum preoți și slujitori, Isa. 61:6] din mijlocul tuturor neamurilor, ca dar pentru Domnul […] la muntele Meu cel sfânt, la Ierusalim […] Și voi lua și dintre ei pe unii ca preoți și leviți [lit. pentru preoți ca leviți]”.

În Apocalipsa expresia „frații” apare de două ori cu această conotație profetică. În prima dintre ocurențe leviții care compun mulțimea mare sunt numiți „frații” celor 144 000 de slujitori preoțești pecetluiți:

„Fiecăruia dintre ei i s-a dat o haină albă și li s-a spus să se mai odihnească încă puțin, până se va împlini numărul celor împreună slujitori cu ei [preoții supravie­țuitori] și al fraților lor, care aveau [lit. erau pe punctul] să fie omorâți ca și ei.” (Apoc. 6:9-11).

Cuvintele de mai sus vorbesc despre împlinirea numărului celor „împreună slujitori cu ei și al fraților lor care erau pe punctul să fie omorâți ca și ei”. Deci există două numere. Întrucât mai departe în capitolul 7 sunt prezentate două grupuri, o rămășiță supravie­țuitoare de 144 000 de israeliți (preoți, conform Isa. 61:6) și o mulțime mare de oameni dintre națiuni (leviți, conform descrierii), „frații” trebuie să fie această mulțime:

3  […] „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până îi vom pecetlui pe robii Dumnezeului nostru pe frunţile lor“. 4  Şi am auzit numărul celor pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, pecetluiţi din fiecare seminţie a fiilor lui Israel: […]
9  După acestea am văzut: şi iată o mulţime mare, pe care nimeni nu putea să o numere, din orice naţiune şi seminţii şi popoare şi limbi […]. (GBV)

Răgazul de timp pentru pecetluirea celor 144 000 de preoți permite și împlinirea numărului „fraților lor”, mulțimea mare de leviți. Al doilea loc unde apare cuvântul semnifi­cativ „frați”, pentru a descrie în lumina profetică a Vechiului Testament relația dintre cele două grupuri de slujitori ai lui Dumnezeu, este Apocalipsa 12:10:

„Și am auzit în cer un glas puternic, care zicea: «Acum a venit mântuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Cristosului său, pentru că acuzatorul fraților noștri, care zi și noapte îi acuza înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos».”

Aici mulțimea levitică este cea care îi numește „frați” pe cei din grupul prețesc. Cu un „glas puternic” datorită numărului mare, iar mai târziu în 19:6 „ca vuietul unor ape multe și ca bubuitul unor tunete puternice”. Cuvintele din Apocalipsa 12:7-12 se bazează pe Zaharia, capitolul 3. Versetul 8 al acestui capitol spune:

„Ascultă, dar, Iosua, mare preot, tu și însoțitorii tăi care stau înaintea ta; căci aceștia sunt niște oameni care vor sluji ca semne. Iată voi aduce pe Robul Meu, Vlăstarul.”

Marele preot Iosua, căruia i se împotrivea un adversar (ebr. satan), reprezintă preoții – rămășița israeliților întorși din Babilon în Sion, iar însoțitorii lui Iosua îi reprezintă pe leviții mulțimii mari din toate națiunile, care însoțesc rămășița în această întoarcere din Babilon.

Aflându-se înaintea marelui preot, care se afla la rândul lui înaintea mesagerului care vorbea, „însoțitorii” levitici aud și au astfel cunoștință despre ce se întâmplă în curțile templului. Iosua este purificat ceremonial și numit în funcție, iar un „împotri­vitor" sau „acuzator” (un grup organizat de pretinși israeliți și astfel pretinși preoți) se opune fără succes.

Există însă o veste bună pe care „însoțitorii” sunt îndemnați în mod expres să o audă și să slujească ca „semne" pentru ea: Din acest moment înainte Dumnezeu va aduce în scurt timp pe robul lui, Vlăstarul (comp. Isaia 11:1-10). În Apocalipsa 12:10-12 găsim sinteza profetică a mesajului pe care îl va înțelege și îl va vesti mulțimea mare, cu „glas puternic ca bubuitul unor tunete puternice”, pe parcursul necazului mare.

10 Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

Faptul că cele două grupuri, cei 144 000 numărați și mulțimea mare nenumărată, sunt prezentate în Apocalipsa în relație de frater­nitate, asemenea preoților și leviților din antichitate, este un element în plus al puzzle-ului, care ajută la identi­ficarea lor ca preoți, respectiv leviți, din punct de vedere spiritual. (Pentru identi­ficarea mulțimii mari ca levitică, vezi O mulțime nenumărată.)

▲