Șarpele era mai șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse DOMNUL Dumnezeu (Gen. 3:1)

Aproape toate versiunile biblice traduc cuvântul ebraic arum din Geneza 3:1 cu șiret sau subtil. Această redare se bazează în mare parte pe credința populară că cel care a amăgit-o pe Eva a fost în realitate o ființă rațională deghizată în șarpe sau că aceasta s-a folosit de șarpe ca instrument. O nota de subsol la Geneza 3:1 în versiunea biblică NET spune însă:

Totuși arum în sensul lui de bază înseamnă înțelept, în ideea de prudent, practic, și este redat în acest fel în multe alte pasaje. De exemplu, în Proverbe 14:15 se spune: „Omul simplu crede orice cuvânt, dar omul prevăzător [arum] ia seama bine cum merge” (vezi și 12:16; 22:3; 27:12). Se ridică deci întrebarea: Era șarpele din Eden mai prudent sau mai șiret în comparație cu celelalte animale sălbatice pe care le făcuse Dumnezeu și le dăduse în stăpânire omului? Poate fi explicată vorbirea șarpelui fără apelul la o ființă malițioasă suprana­turală?

Isus și-a sfătuit ucenicii să fie „prudenți ca șerpii” (Mat. 10:16, GBV2001), ceea ce indică că șerpii posedă această calitate sau că cel puțin sunt cunoscuți de oameni în acest fel.

Multe animale sunt șirete atunci când își prind prada, de exemplu vulpea, și probabil până la un punct și șerpii. Totuși, întrucât șarpele nu se afla în Eden pentru a-i „vâna” pe oameni, calitatea care trebuie s-o fi impresionat (și înșelat!) pe Eva trebuie să fi fost prudența proverbială a acestui animal, subtilitatea.^[1] Cuvintele din Geneza 3:1, privite ca o singură comunicare, arată chiar acest lucru:

Șarpele era mai subtil decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Iehova Dumnezeu și el i-a zis femeii: „Este adevărat că Dumnezeu a spus să nu mâncați din toți pomii din grădină?” (Young's Literal Translation)

În ebraică cele două fraze sunt legate prin conjuncția vav, care aici are sens consecutiv, introducând o consecință logică: „Șarpele era mai prudent decât toate fiarele și chiar el i-a zis femeii” sau „ca urmare i-a zis femeii”.

Prudența este o calitate care ocrotește de pericol. Proverbe 14:8 spune: „Înțelep­ciunea omului chibzuit [arum, prudent, înțelept] îl face să vadă pe ce cale să meargă”. Șerpii sunt foarte precauți atunci când își aleg calea și acest lucru este valabil și în legătură cu alegerea locului de vânat sau de siestă. Probabil șarpele urca în mod obișnuit în pomul conoștinței și femeia observase acest lucru. Eva fusese informată că Dumnezeu ar fi zis: „Să nu mâncați din el și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți” (3:3). Șarpele atinsese pomul; astfel că mintea Evei a putut deveni confuză în ce privește sensul sau adevărul interdicției date de Dumnezeu.

Deși relatarea nu spune, scenariul putea fi și mai complex. De exemplu, șarpele să mănânce din rodul pomului și Eva să ia totul ca pe o indicație că fructele acestuia sunt comestibile. „Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat" (v. 6) Desigur, până la acest punct, ea a văzut, nu a gustat (comp. Col. 2:21). Uneori oamenii au consumat în situații extreme fructe necunoscute, după ce au observat în prealabil că animalele le mânâncă. O ciupercă „ciupită” este întotdeauna mai sigură decât una intactă. Șarpele era pe rol de cobai pentru Eva și părea să-i meargă bine. Dialogul confirmă că cel mai prevăzător, și astfel mai de încredere dintre animalele sălbatice create de Dumnezeu, i-a atras atenția Evei spre faptul că fructele pomului cunoștinței pot fi consumate fără riscul de a muri^[2]. Și probabil spre faptul că deschid mintea spre a recunoaște pericolul, așa cum făcea șarpele, spre a cunoaște binele și răul. „Femeia a văzut că pomul […] era de dorit ca să deschidă cuiva mintea”.

Șerpii vorbesc?

„El i-a zis femeii...”. Cititorii evrei ai Torei au presupus fie că înțelepciunea șarpelui includea vorbirea, fie că toate animalele vorbeau la acel timp. Filozoful evreu Philo a spus că „în vechime […] șarpele putea vorbi cu glas omenesc” (Despre Creație 156). Iar istoriograful Iosephus Flavius a scris că „la acel timp toate vietățile vorbeau aceeași limbă” (Antichități Iudaice 1:41).

Putea acea reptilă să reproducă vorbirea umană așa cum fac unele păsări? Sau să asocieze logic cuvinte și acțiuni așa cum reușesc unele animale dresate? Puțin probabil. Putem presupune totuși că au existat schimburi de cuvinte între Adam și Eva în legătură cu pomul interzis. Unele replici au rămas probabil obsesiv în mintea Evei: „Dumnezeu a zis”, „să nu mâncăm”, „să nu atingem”, „să nu murim”! A indicat șarpele sâsâitor^[3] în vreun fel oarecare spre aceste cuvinte? Sau mai degrabă a avut comporta­mentul lui înțelesul perceput sau atribuit de Eva?

Verbul ebraic amar (a spune) permite înțelegerea că șarpele a vorbit prin gesturi, iar cuvintele au fost modul cum le-a interpretat Eva. După Isaac Abarbanel (Bereshit 3), șarpele, urcând în pomul cunoștinței și consumând din fructele lui, i-a „spus” Evei că fructele erau inofensive:

Șarpele nu i-a vorbit deloc femeii, și femeia nu i-a vorbit lui, pentru că nu este un cuvântător (lit. „om al cuvintelor”). Din acest motiv, Scriptura nu spune: „Și Hașem a deschis gura șarpelui”, așa cum a făcut cu măgărița lui Balaam – pentru că vorbirea măgăriței era literală și miraculoasă […] dar în ce-l privește pe șarpe […] el nu a vorbit deloc, nici natural, nici miraculos. Mai degrabă […] ea a văzut șarpele, că se urca în Pomul Cunoștinței și mânca din fructele lui, în mod repetat, și nu murea și nu era vătămat în niciun fel. Și femeia s-a gândit la acest lucru și a analizat în sinea ei, ca și când ar fi vorbit cu șarpele – și că acesta, urcând în pom și mâncând din fructele lui, îi spunea: „Nu vei muri”. Astfel că ea, în gândurile ei, a răspuns la aceasta.

Cert este că mesajul transmis de șarpe și preluat de Eva a fost convingător. Dacă cel mai prudent dintre animale în ce privește viața lui, atinge pomul cunoștinței și consumă din fructele lui, atunci este sigur că interdicția divină ține omul departe de cunoștință, nu de moarte. „Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să facă pe cineva înțelept. A luat deci din rodul lui și a mâncat” (3:6).

Eva s-a înșelat

Femeia a fost înșelată. Așa cum oamenii sunt înșelați de aparențe și de propriile presupuneri greșite în legătură cu acestea. Înainte de concluzia introdusă prin „deci”, se spune că femeia „a văzut” (sau înțeles) trei lucruri, dintre care numai primul ar putea fi asociat cu șarpele. Celelalte două au de-a face cu dorințele interioare. Apostolul Pavel s-a referit la „înșelarea” Evei atunci când le-a scris creștinilor din Corint, respectiv lui Timotei (2 Cor. 11:3 și 1 Tim. 2:14):

„Dar mă tem ca nu cumva în vreun fel, aşa cum şarpele a înşelat-o pe Eva prin viclenia lui, tot aşa minţile voastre să fie corupte de la simplitatea care este în Cristos […] Şi nu Adam a fost înşelat; ci femeia, fiind înşelată, a ajuns la încălcarea poruncii” (BTF).

Pavel menționează „viclenia” șarpelui. Aceasta nu pentru că narațiunea Genezei îl prezintă pe șarpe drept viclean în mod conștient, ci pentru că Eva a interpretat lucrurile în acest fel. Ca să se disculpe în fața lui Dumnezeu, ea l-a acuzat în mod nedrept pe șarpe, la fel cum Adam, soțul ei, a acuzat-o pe ea. „Șarpele m-a amăgit și [ca urmare] am mâncat”.

Ebraistul Jeff A. Benner a analizat formele verbale folosite în ebraică în dialogul șarpelui cu Eva și a ajuns la concluzia că șarpele nu a mințit:

„Cei mai mulți presupun că șarpele a mințit-o pe femeie. Dar dacă examinăm îndeaproape incidentul, găsim că șarpele nu a mințit, ci de fapt a spus completul adevăr. Șarpele nu a amăgit-o pe femeie cu minciuni, ci cu adevărul.” Did the serpent in the garden lie to the woman? (min 2:22):

În esență, J. Benner spune că șarpele nu a negat moartea ca pedeapsă pentru neascultare, ci moartea imediată:

• Dumnezeu i-a zis lui Adam că va muri (în timp): ebr. mot tamut
• Eva i-a răspuns șarpelui că vor muri (imediat): temutun
• Șarpele că nu vor muri (imediat): lo mot temutun

Femeia a fost încântată să înțeleagă că ea și soțul ei nu vor muri imediat, ci că în schimb li se vor deschide ochii și vor fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul. A luat din pomul cunoștinței, mizând pe planul B, să ajungă în timp util la pomul vieții. În acest fel s-a înșelat prin șarpe sau, personificând reptila, șarpele a sedus-o cu acest adevăr că nu vor muri imediat.^[4]

Ceea ce a ademenit-o pe Eva a fost în realitate dorința ei egoistă, pentru care șarpele a devenit un simbol în tradiția evreiască. Aceasta este o regulă. „Fiecare este ispitit când este atras și ademenit de pofta lui însuși. Apoi pofta când a conceput, dă naștere păcatului” (Iac. 1:14, 15). În exteriorul omului nu sunt cauze reale de ispită, ci doar aparențe care înșală, „argumente” de care mintea dominată de dorință se agață atunci când „concepe” să acționeze greșit. La originea ispitei a stat dorința Evei de a deveni, înainte de vreme, ca Dumnezeu! - Vezi Pomul cunoștinței.

1.^∧  Subtil este cel care sesizează, pătrunde cele mai mici amănunte, care poate face distincţiile cele mai fine, cel care este ager, pătrunzător, perspicace (DEX). Un număr de versiuni folosesc acest termen în Geneza 3:1, printre care și KJB, ASV și WEB. Biblia de la Blaj 1795: „Iară şearpele era mai înţălept decât toate fierile ceale de pre pământ”. Septuaginta redă termenul prin prudent. În mod interesant, nahaș (șarpe) este folosit și ca verb în sensul de a învăța prin experiență, a observa atent, a lua ca un semn prevestitor, a practica divinația (TWOT Hebrew Lexicon). De exemplu în 1 Regi 20:33 se spune: „Oamenii aceștia au luat lucrul acesta ca un semn bun [nahaș]” (vezi și Gen.30:27). A luat Eva ca un semn bun prezența șarpelui în pom și/sau gesturile lui?

2.^∧  Eva a reprodus interdicția dată de Dumnezeu într-un mod care sugerează că ea percepea moartea ca pe un efect al consumării fructului („ca să nu muriți”), nu ca pe o pedeapsă pentru neascultare („veți muri negreșit”, 2:17).

3.^∧  Nahaș pare să fie derivat onomatopeic de la sâsâitul sau fâșâitul șarpelui (Thes Bau: Sem, Rel. i. 287 al.). Ieremia 46:22 spune: „I se aude glasul ca fâșâitul unui șarpe! Căci ei înaintează ca o oștire” (Ier. 46:22).

4.^∧  „Hotărât că nu veți muri imediat” este tot ce putea transmite șarpele în timpul limitat în care a fost observat de Eva.

▲