Marea mulțime în templu


În care parte a templului slujește marea mulțime?

"Ei sunt înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-i slujesc zi și noapte în templul său" (Apoc. 7:15).

 

Templul profetic din Apocalipsa este descris ca adăpostind prezența lui Dumnezeu și fiind înconjurat de o curte exterioară, supusă atacului națiunilor (Apoc. 11:1, 2). În acest templu se află în final o mare mulțime care-i slujește lui Dumnezeu înaintea scaunului său de domnie. În care parte a templului se găsește aceasta?

 

În cer sau pe pământ?

Templul sau părți ale templului sunt asociate de mulți, în ce privește simbo­lismul, cu cerul și pământul. Un argu­ment invocat frecvent pentru amplasarea marii mulțimi în cer, ca destin final, este faptul că ea este văzută de Ioan slujind lui Dumnezeu înaintea tronului lui Dumnezeu și în templul Său (în 'naos'). Pe de altă parte, este cunoscută tentati­va de demontare a acestui argument prin extinderea noțiunii de naos la curtea de afară a templului, care este invadată de națiuni. Dacă marea mulțime este în această curte, atunci ea este pe pământ, tot așa cum sunt și națiunile invada­toare. Poate fi făcută însă această extindere? Și dacă nu, se găsește marea mulțime în cer?

 

Care sunt premisele discuției?

Discuţia are trei premise:

1. Apocalipsa 7:15 arată că marea mulțime din toate națiunile slujește "în templu" (gr. naos).

Aceasta înseamnă în Sfânta sau în Sfânta Sfintelor, pentru că Apocalipsa 11:2 elimină curtea exterioară de la a fi o parte a templului, în sensul special de naos. Altarul de aramă care se găsea în curtea exterioară, fiind menționat distinct, sensul "templului" este limitat aici la clădirea compusă din Sfânta și Sfânta Sfintelor (În limba greacă a Noului Testament există și un alt cuvânt care poate fi tradus cu templu, hieron, care se referă la întregul complex al templului, inclusiv curțile și construcțiile anexe din acestea).

2. Apocalipsa 11:2 spune că națiunile atacatoare pot dispune de curtea "din afara templului (naosului)".

Această curte este curtea în care aveau acces numai preoții și leviții. Astfel cei afectați de invazia națiunilor sunt în primul rând aceștia.

"Preoții" sunt creștinii care se găsesc în viață la începutul celor "42 de luni" de "călcare în picioare" - care sunt durata simbolică a necazului cel mare (1 Pet. 2:9). "Leviții" sunt marea mulțime din toate națiunile (Apoc. 7:9), care începe să se formeze în curtea "dată neamu­rilor" pe baza convertirii unora dintre oamenii acestora (comp. Zah. 14:16). Apariția, serviciul și numărul marii mulțimi multinaționale din curtea templului sunt rezultate nescontate ale necazului cel mare. În acest sens curtea de afară a templului a fost lăsată 'nemăsu­rată'. Națiunile au invadat curtea pentru a ataca, dar în contact cu "preoții" ele s-au disociat în atitudinea lor, aseme­nea "oilor" și "caprelor din ilustrația lui Isus" (Mat. 25:31-46).

3. Apocalipsa 7:9-15 prezintă marea mulțime după necazul cel mare

"Marea mulțime" este văzută de Ioan slujind în templu la un timp după venirea ei din necazul cel mare. Adică după atacul națiunilor care a afectat 42 de luni curtea de afară a templului. "Aceștia sunt cei care vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului (7:14).

 

Schimbare surprinzătoare: Preoți în Sfânta Sfintelor și leviți în Sfânta!

Cortul și templul din antichitate aveau părți distincte în ce privește natura slujirii care se aducea acolo și gradul de apropiere de Dumnezeu. Curtea și Sfânta, în care preoții slujeau neîntrerupt, repre­zentau lucruri cu care creștinii aveau să vină în contact în serviciul lor religios în viața actuală, iar Sfânta Sfintelor, unde Dumnezeu trona și de unde ierta și bine­cuvânta, era legată de guvernarea pentru binecuvântarea poporului laic, o stare în care Isus și mai târziu creștinii aveau să intre prin înviere (Evr. 9:1-3,11, 12; 10:19, 20; Apoc. 3:21; 20:4b).

Mai exact, după necazul cel mare, la începutul celor 1000 de ani, "preoții" simbolici, asemenea lui Isus, intră prin învierea întâi dincolo de perdea, în Sfânta Sfintelor, în locul unde intra numai marele preot o dată pe an. Situația nu are echivalent în practica de la cort și nici de la templul lui Solomon, pentru că acolo numai marele preot intra în Sfânta Sfintelor. De asemenea, în Sfânta acestui templu se găsește după necazul cel mare o mulțime nenumărată de oameni din orice națiune care slujesc "zi și noapte" ca "leviți" simbolici! Nici această situație nu are echivalent în practica de la cort și templu.

Acesta este însă sensul în care marea mulțime multina­țională este văzută aducând serviciu sacru chiar "în templu" (naos) - în Sfânta și nu doar în "curtea din afara templului (naosului)".

La templele din antichitate leviții slujeau în curte, ajutându-i pe preoți, dar nu intrau în Sfânta. În această stare ei reprezintă oameni care susțin serviciile preoțești (cred în sângele vărsat al lui Isus), dar nu se identifică ca și creștini sau preoți spirituali. "Marea mulțime", care se formează prin sprijinul dat creștinilor persecutați în necazul cel mare, corespunde acestui statut. Așa cum leviții din Israel au slujit în beneficiul triburilor laice, sub conducerea preoților, tot așa marea mulțime va sluji în beneficiul omenirii, ajutând la apropie­rea ei de Dumnezeu. În acest sens particular, leviții vor deveni "preoți", așa cum a fost anunțat prin profetul Ieremia:

"Dacă puteți să rupeți legământul meu cu ziua și legământul meu cu noaptea, așa încât ziua și noaptea să nu mai fie la timpul lor, atunci se va putea rupe și legământul meu cu sjlujitorul meu David, așa încât să nu mai aibă un fiu care să domnească pe scaunul lui de domnie și cu leviții, preoții, slujitorii mei. Ca oștirea cerurilor, care nu se poate număra, și ca nisipul mării, care nu se poate număra, așa voi înmulți sămânța slujitorului meu David [preoții deveniți regi] și pe leviții care-mi slujesc [leviții deveniți preoți]". - Ier. 33:19-22).

În mod asemănător, în Isaia 56:6, 7 s-a profețit:

"Pe fiii străinilor care se vor alipi de DOMNUL ca să-i slu­jească... îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt și-i voi umple de veselie în casa mea de rugăciune. Arderile lor de tot și jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu".

Desigur, un templu la care intrarea în Sfânta nu mai este limitată la preoți sau în care leviții care le iau locul sunt oameni dintre națiuni, este mai degrabă o casă generală de rugăciune. Primind acces până în Sfânta, "marea mulțime" internațională de "leviți" ajunge "înaintea tronului". La fel cum altarul de aur pentru tămâie era poziționat înaintea chivotului din Sfânta Sfintelor, fiind despărțit doar de perdea.

tabernacolAceeași expresie este folosită în Apocalipsa 8:3 în legătură cu altarul de aur:

"I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinților, pe altarul de aur care este înaintea scaunului de domnie".

În acest sens marea mulțime se află și slujește nu doar în naos în general, ci foarte exact "înaintea tro­nului" lui Dumnezeu. "Ei sunt înaintea scaunului de domnie al lui Dumne­zeu și-i slujesc zi și noapte în templul său" (Apoc. 7:15).

Timp de 1000 de ani ea va continua să aibă parte de binecuvântările lui Dumne­zeu pentru omenire în condiția spirituală reprezentată de Sfânta - 'dincoace de perdea' - și să substituie preoții! Cuvinte­le care urmează imediat descrierii poziției și serviciului în templu a marii mulțimi, arată că răsplata ei finală este mai mult decât aceste privilegii de slujire:

"Cel care stă pe scaunul de domnie își va întinde cortul peste ei. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai bate nici soarele, nici vreo altă arșiță, pentru că Mielul, care este în mijlocul scaunului de domnie, îi va păstori și îi va duce la izvoarele apelor vieții; și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor". - Apoc. 7:15-17; comp. 21:3, 4.

Referior la poziția indicată de expresia "înaintea [gr. enopion, în vederea] scaunului de domnie a lui Dumnezeu", unii argumentează că lucrurile din Apoca­lipsa aflate "în vederea" lui Dumnezeu, se găsesc strict în prezența lui cerească, deci și marea mulțime, alții că acestea se pot găsi și pe pământ, în sensul că pământul însuși este "în vederea" sau "înaintea" lui Dumnezeu, deci și marea mulțime. Așa cum s-a văzut însă în această discuție, marea mulțime se găsește înaintea lui Dumnezeu în templu. Deși inițial s-au aflat departe în ce privește acest drept, fiind neisraeliți și neleviți, membrii marii mulțimi "și-au spălat hainele [procedură cerută leviților] și le-au albit în sângele Mielului. De aceea ei sunt înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-i slujesc zi și noapte în templul său" (Apoc. 7:14, 15). Despre privilegiile leviților s-a spus profetic: "Ei aveau să stea în fiecare dimineață și în fiecare seară, ca să laude și să mărească pe DOMNUL, și să fie neîncetat înaintea DOMNULUI" (1 Cron. 23:30, 31). Înlocuind preoții în serviciile din Sfânta, acest "înaintea DOMNULUI" a devenit și mai concret pentru ei.

Concluzia care se desprinde este că prezența și poziția avansată în templu a marii mulțimi - "înaintea" tronului lui Dumnezeu, în Sfânta - descrie statutul ei religios special, nu locația salvării, în cerul spiritual sau pe pământul material, în raport cu Dumnezeu sau cu națiunile. Este vorba despre un privilegiu de serviciu, nu despre o răsplată pentru un serviciu deja făcut. Marea mulțime își va primi răsplata adevărată după 1000 de ani de serviciu în beneficiul omenirii.